13,759 matches
-
CaCl2) sau amoniac dizolvate în apă demineralizată. 64 Lichidele antigel utilizate în practică pe scară largă, pentru sistemul de răcire al autovehiculelor, au de obicei ca principali componenți apa și etilenglicolul. 4.5. Difuzia Este procesul fizic de întrepătrundere a particulelor unei substanțe printre particulele altei substanțe. Difuzia este un proces cinetic ce are loc în dublu sens, este datorat agitației termice și are ca efect egalarea concentrației sistemului. Fiind un proces cinetic, difuzia va decurge cu o viteză de difuzie
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în apă demineralizată. 64 Lichidele antigel utilizate în practică pe scară largă, pentru sistemul de răcire al autovehiculelor, au de obicei ca principali componenți apa și etilenglicolul. 4.5. Difuzia Este procesul fizic de întrepătrundere a particulelor unei substanțe printre particulele altei substanțe. Difuzia este un proces cinetic ce are loc în dublu sens, este datorat agitației termice și are ca efect egalarea concentrației sistemului. Fiind un proces cinetic, difuzia va decurge cu o viteză de difuzie. Deși moleculele fluidelor au
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ea suferă un număr mare de ciocniri din partea celorlalte molecule, drumul suferind frecvente devieri. Mărirea vitezei de difuzie are loc prin creșterea temperaturii și a presiunii (dacă sistemul este gazos). Viteza de difuzie este influențată și de masa moleculară a particulelor. Cu cât aceasta este mai mică, moleculele difuzează mai ușor. De exemplu, hidrogenul este cel mai difuzibil gaz. Expresia vitezei de difuziune este: unde: dx cantitatea de substanță care difuzează în unitatea de timp (dt) pe unitatea de suprafață S
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
π = ρ·g·h Osmoza ilustrează tendința naturală, generală a tuturor sistemelor de a-și mări entropia, starea de dezordine și probabilitatea maximă. 4.6.1. Tipuri de membrane O membrană semipermeabilă este acea membrană care permite trecerea selectivă a particulelor. Membranele sunt sisteme geliforme a 66 căror grosime depășește dimensiunile moleculare și care posedă o anumită rezistență la rupere. Membranele pot fi confecționate din produse animale (intestine de porc, bășici de pește etc.) dar ele dau rezultate nereproductibile, de aceea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
substanțelor chimice. 5.1. Proprietăți coligative În metale, curentul electric este transportat cu ajutorul electronilor, iar în soluțiile de electroliți, cu ajutorul ionilor. Definiție. Se numesc proprietăți coligative acele proprietăți ale soluțiilor care variază proporțional cu concentrația lor, deci cu numărul de particule dintr-un volum dat de solvent. Exemple: presiunea de vapori, crioscopia, ebulioscopia, presiunea osmotică. 5.1.1. Factorul de corecție van’t Hoff S-a constatat ca soluțiile de electroliți (acizi, baze, săruri) au presiuni osmotice mai mari decât cele
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mai mare decât 1; ea diferă cu natura soluției și crește cu diluția. Interpretarea corectă a abaterilor observate pentru soluțiile de electroliți a fost făcută de Svante Arrhenius (1887) care a semnalat pentru prima oară existența în soluție a ionilor, particule independente încărcate cu sarcini electrice. 5.1.2. Coeficientul osmotic Factorul van’t Hoff nu ia valori întregi decât în soluții foarte diluate. El scade cu creșterea temperaturii. Definiție. Se numește coeficient osmotic (fo) raportul dintre valoarea factorului i efectiv
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de ioni (n) ce se pot forma dintr-o substanță la diluție infinită. La diluție infinită, i = n și fo = 1. Coeficientul osmotic reprezintă fracțiunea din cantitatea totală de substanță care există în soluție sub formă de ioni sau alte particule ce pot produce o modificare a proprietăților coligative ale soluției. O parte din ionii din soluție formează perechi și sunt indisponibili pentru producerea acestor fenomene. Într-o soluție apoasă ce conține ioni, cei mai mulți rămân separați și se comportă ca particule
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
particule ce pot produce o modificare a proprietăților coligative ale soluției. O parte din ionii din soluție formează perechi și sunt indisponibili pentru producerea acestor fenomene. Într-o soluție apoasă ce conține ioni, cei mai mulți rămân separați și se comportă ca particule independente. Totuși, unii dintre ei se atrag și formează perechi de ioni de semn contrar (+ ). 5.1.3. Activități. Coeficienți de activitate Soluțiile a căror comportare corespunde legilor lui Raoult sau van’t Hoff sunt considerate ideale. În aceste soluții
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
alcooli; benzine; benzoli etc.) provocând Fig. 5.2. Electrod de calomel 79 modificări ale metalului manifestate prin: dizolvarea părților componente și pierderi de material; spălarea componenților; dezagregarea materialului de către cristalele sărurilor care se formează în porii săi; mărirea sau reducerea particulelor, deci și a întregii mase a metalului. Intensitatea procesului de coroziune chimică este condiționată de: natura materialului, natura materialului coroziv, concentrația, temperatura și presiunea mediului coroziv și durata de contact. Coroziunea electrochimică este cea mai importantă. Se produce atunci când metalul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
relativ reduse și variabilitate mare legată de alegerea metodei de separare. O analiză cromatografică se rezumă în general la următoarele concepte fundamentale: • proba este dizolvată în faza mobilă; • faza staționară este cel mai frecvent un lichid adsorbit la suprafața unor particule de solid utilizate pentru a împacheta coloana; • faza mobilă este trecută peste faza staționară nemiscibilă; aceasta etapă se numește eluție; • solutul care are o mare afinitate față de faza mobilă se va mișca prin coloană foarte încet; • componenții probei se vor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în hârtie. Faza mobilă se deplasează prin faza staționară datorită acțiunii capilare sau a greutății. Cromatografia de adsorbție utilizează o fază staționară solidă și o fază mobilă care este un lichid sau un gaz. Solutul poate fi adsorbit la suprafața particulelor solide, unde echilibrul dintre starea adsorbită și soluție produce separarea moleculelor solutului. În cromatografia de partiție faza staționară este un film subțire pe suprafața unui suport solid. Solutul stabilește un echilibru între lichidul staționar și faza mobilă (lichidă sau gazoasă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de o cădere abruptă datorată supraîncărcării coloanei (b) sau o formă cu coadă care rezultă din faptul că unele lăcașe ale coloanei rețin solutul mai mult decât altele (c). Lărgimea benzii poate fi explicată din punct de vedere cantitativ. O particulă individuală suportă multe transformări în timpul migrării, în consecință, timpul de staționare în coloană este extrem de diferit precum și migrarea particulelor de-a lungul coloanei este neregulată. Odată cu creșterea timpului, lățimea benzii crește în timp ce se parcurge coloana, timpul de staționare în coloană
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
lăcașe ale coloanei rețin solutul mai mult decât altele (c). Lărgimea benzii poate fi explicată din punct de vedere cantitativ. O particulă individuală suportă multe transformări în timpul migrării, în consecință, timpul de staționare în coloană este extrem de diferit precum și migrarea particulelor de-a lungul coloanei este neregulată. Odată cu creșterea timpului, lățimea benzii crește în timp ce se parcurge coloana, timpul de staționare în coloană va fi mai mare, iar viteza de curgere a fazei mobile scade. Cromatograf de lichide la presiune inalta (HPLC
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
din care substanța dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici sunt substanțe macromoleculare, cu dimensiunile macromoleculelor de ordinul 10-7 - 10 9 m; aceste dimensiuni coincid cu cele ale particulelor din coloizii anorganici (de exemplu coloizii de aur sau sulf), ceea ce explică proprietățile lor cinetice și optice asemănătoare. Împărțirea substanțelor în cristaloizi și coloizi este astăzi depășită. Un cristaloid tipic (de exemplu NaCl) în apă formează un sistem omogen, dar
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în benzen formează o soluție coloidală. Cerința de bază a formării sistemelor coloidale este insolubilitatea reciprocă a fazelor sistemului. Se poate vorbi de „universalitatea stării coloidale”, în sensul că orice substanță poate fi adusă, în condiții determinate, sub formă de particule coloidale, suspendate într-un mediu insolubil. 105 1.1. Tensiunea superficială Straturile de molecule care se găsesc la limita de separație a fazelor au proprietăți care se deosebesc de cele ale straturilor din interiorul fazelor. În interiorul unei faze, moleculele sunt
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Dintre fenomenele care au loc la suprafața de separare dintre componente, o importanță deosebită prezintă acele fenomene care însoțesc modificările de concentrație ale componentelor. Fenomenele de sorbție au loc cu modificarea concentrației la interfața dintre două componente. Atunci când pătrunderea unor particule (molecule, ioni, macromolecule) are loc în întreaga masă a unei componente a sistemului, procesul se numește absorbție. Dacă particulele se concentrează doar la suprafața de separare (interfața) dintre componente, procesul poartă numele de adsorbție. Adsorbția reprezintă acumularea la suprafața unei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
modificările de concentrație ale componentelor. Fenomenele de sorbție au loc cu modificarea concentrației la interfața dintre două componente. Atunci când pătrunderea unor particule (molecule, ioni, macromolecule) are loc în întreaga masă a unei componente a sistemului, procesul se numește absorbție. Dacă particulele se concentrează doar la suprafața de separare (interfața) dintre componente, procesul poartă numele de adsorbție. Adsorbția reprezintă acumularea la suprafața unei substanțe lichide sau solide a unei alte substanțe. Substanța pe a cărei suprafață se produce fenomenul se numește adsorbant
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
faza 2 lichidă. După natura interacțiunii dintre substanța adsorbită și adsorbant, se deosebesc: adsorbția fizică (adsorbția van der Waals) - în acest caz, forțele atractive sunt de tip van der Waals (de dispersie, de inducție, de orientare) iar structura internă a particulelor adsorbite, respectiv distribuția electronilor de valență nu se modifică. Se manifestă la temperaturi joase și este caracterizată printr-o căldură de adsorbție mică (Q < 10 kcal/mol); adsorbția chimică (chemosorbția, adsorbția activată) - reținerea adsorbatului se face prin forțe de natură
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
neelectroliți. Cel mai interesant și important caz este cel al substanțelor tensioactive, care se adsorb pozitiv în stratul superficial (tipul 2 de izotermă). 1.1.2.4. Adsorbția gazelor pe suprafețe solide Suprafața solidelor adsorbante este formată, în principiu, din particule ale rețelelor cristaline, locurile preferate ale adsorbției fiind fețele, muchiile și colțurile cristalelor. Adsorbția gazelor mai depinde și de modul cum este efectuată. Există adsorbție simplă, care are loc la introducerea unui adsorbant în atmosfera gazului sau a vaporilor respectivi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
deoarece se poate utiliza în purificarea și recuperarea solvenților, în rafinarea produselor petroliere, a uleiurilor și altor grăsimi, în decolorarea siropurilor din industria zahărului, în purificarea și dedurizarea apelor naturale etc. De asemenea, în cazul sistemelor coloidale tipice, la suprafața particulelor coloidale are loc adsorbția ionilor sau moleculelor din mediul de dispersie. 1.1.2.5.1. Adsorbția aparentă. Adsorbția solventului În cazul unei adsorbții solid - lichid, în afara adsorbției substanței dizolvate are loc și interacțiunea solventului cu suprafața solidă. Sugestivă este
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sistemului. Apariția suprafețelor interfazice conduce la creșterea energiei libere, factor care micșorează stabilitatea sistemului. Interfețele de separare sunt sediul a numeroase fenomene de adsorbție și interacțiuni moleculare. Mărimile ce caracterizează sistemele disperse sunt: gradul de dispersie - definit ca numărul de particule ce ar putea fi așezate una lângă alta pe o distanță de un centimetru. Se notează cu d și se măsoară în [cm-1]. Experimental, determinarea gradului de dispersie se face prin măsurarea vitezei de sedimentare într-un lichid, acest parametru
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fi așezate una lângă alta pe o distanță de un centimetru. Se notează cu d și se măsoară în [cm-1]. Experimental, determinarea gradului de dispersie se face prin măsurarea vitezei de sedimentare într-un lichid, acest parametru depinzând de mărimea particulelor și de vâscozitatea mediului. Variația gradului de dispersie duce la schimbarea multor proprietăți ale sistemului. suprafața specifică. Datorită gradului de dispersie mare al sistemelor coloidale, suprafața de la nivelul interfazic nu se evaluează prin suprafața absolută, ci prin suprafața specifică, notată
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
proprietăți ale sistemului. suprafața specifică. Datorită gradului de dispersie mare al sistemelor coloidale, suprafața de la nivelul interfazic nu se evaluează prin suprafața absolută, ci prin suprafața specifică, notată cu S0, care este dată de raportul dintre suprafața totală și volumul particulelor dispersate. Suprafața specifică reprezintă suprafața unui cm3 de substanță coloidală. 120 Clasificarea sistemelor coloidale Varietatea mare a acestor sisteme a impus numeroase criterii de clasificare: 1. după gradul de dispersie - sistemele coloidale pot fi monodisperse (cu particulele fazei disperse de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
totală și volumul particulelor dispersate. Suprafața specifică reprezintă suprafața unui cm3 de substanță coloidală. 120 Clasificarea sistemelor coloidale Varietatea mare a acestor sisteme a impus numeroase criterii de clasificare: 1. după gradul de dispersie - sistemele coloidale pot fi monodisperse (cu particulele fazei disperse de aceleași dimensiuni), sau polidisperse (în care particulele au dimensiuni diferite). 2. după starea de agregare a celor două componente (mediul de dispersie și faza dispersă), coloizii pot fi: Faza dispersă Mediul de dispersie Exemple de sisteme coloidale
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cm3 de substanță coloidală. 120 Clasificarea sistemelor coloidale Varietatea mare a acestor sisteme a impus numeroase criterii de clasificare: 1. după gradul de dispersie - sistemele coloidale pot fi monodisperse (cu particulele fazei disperse de aceleași dimensiuni), sau polidisperse (în care particulele au dimensiuni diferite). 2. după starea de agregare a celor două componente (mediul de dispersie și faza dispersă), coloizii pot fi: Faza dispersă Mediul de dispersie Exemple de sisteme coloidale solid solid aliaje, sticle, minerale solid lichid suspensii, soli solid
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]