8,224 matches
-
de Marx pe cheltuiala sa, la Paris, în iunie 1847. Șase luni după aceea se vînduseră 96 de exemplare. Editorul trimitea prietenilor autorului exemplare gratuite, cerînd în schimb doar 15 bănuți pentru cheltuielile de expediere; i-au fost înapoiate toate. Patriarhul socialismului era, este adevarat, Proudhon. Marx trecea drept un pedant frustrat. Istoria comunismului a lui Alfred Sudre, publicată în noiembrie 1848, număra 532 de pagini și nu sufla nici un cuvînt despre Marx sau Engels. Nici prima ediție a Capitalului n-
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
altceva dec(t realitatea socială așa cum s-a plămădit ea de-a lungul timpului. Perspectiva evoluționistă (mpărtășită de Maiorescu, (l conducea la demascarea (mprumutului formelor străine, a acelor recipiente ce (ș( pierdeau rațiunea (n absența conținutului. Direcția nouă, al cărei "patriarh" a fost, viza (n ultimă instanță un proiect menit a schimba profund societatea rom(nească. Așezarea nefirească a lucrurilor (n societatea acelor vremuri, cu rădăcini (n vechime dar "cosmetizată" ca efort de sincronizare europeană, (l preocupa pe Maiorescu. "Singura clasă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
I. Popescu. În 1998, se adoptă legea transplantului în România, Legea 2/1998, și se înființează Agenția Națională pentru Transplant. La ceremonialul de deschiderea a celui de-al II-lea Congres Romtransplant 2000, un moment important a fost marcat de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, IP Teoctist care, prin cuvântul său a susținut că "donarea de țesuturi și organe este o atitudine normală pentru creștini". În anul 2000, se realizează primul transplant he-patic de la donator decedat și, ulterior, de la donator în viață
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
actualizarea ediției apărute în 1912 la Cernăuți), ed. ETA, Cluj, f. a. III. Traduceri ale Bibliei BJ La Bible de Jérusalem (1974), Cerf, Paris. Blaj Biblia de la Blaj (1795). BS Biblia sau Sfântă Scriptură (1988) tipărită sub îndrumarea Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. BVA Biblia sau Sfântă Scriptură, ediție jubiliara a Sfanțului Sinod (2001), versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, tipărită cu binecuvântarea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Biblic și de Misiune al B.O.R., București. BVA Biblia sau Sfântă Scriptură, ediție jubiliara a Sfanțului Sinod (2001), versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, tipărită cu binecuvântarea și prefață Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. C BIBLIA sau Sfântă Scriptură a Vechiului și Noului Testament (1923) Societatea Biblică (Britanică) (= traducerea Cornilescu). LXX Septuaginta (1935), ed. Alfred Rahlfs, edițio minor, Stuttgart RG BIBLIA
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
părut tratarea numelui Šaddai. Verbul ebraic cu care se aseamănă, š":a:, „a puștii, a nimici”, nu poate fi socotit la originea acestui nume, căci Šaddai este întotdeauna asociat cu o binecuvântare și sub acest titlu s-a revelat Dumnezeu patriarhilor Abraham, Isac și Iacob că Dumnezeu care îi ocrotește. În akkadiana, šadó, „munte”, sugerează măreție și putere. Ar putea fi, așadar, numele pe care a ajuns să-l cunoască familia lui Abraham cât a stat în Haran, aproape de munții din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în Cartea lui Iov - probabil, spun comentatorii, pentru a sugera că lucrurile s-au petrecut în vremuri străvechi, ’Pl fiind, la epoca scrierii acestei cărți (începutul secolului al V-lea î.H.169), simțit că arhaic. În relatările referitoare la patriarhi, acest nume e însoțit de diferite epitete. În Gen 14, 22, Abram îl numește ‘ElyÄn, „Dumnezeul cel Preaînalt”; tot astfel îl numește și Melchisedec, regele Șalemului, despre care se spune că era și „preotul lui ’Pl ‘ElyÄn”, cănd cheamă binecuvântarea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
35,11) și tot așa îl numește Iacob când vorbește pentru ultima oară cu fiul său Iosif (Gen 48,3). Acest nume apare și în Exod 6,3, cănd YHWH îi amintește lui Moise că sub acest nume se revelase patriarhilor; și, în sfârșit, în oracolele lui Balaam din Num 24,4.16. După alianță încheiată cu Abimelec, Abraham „a sădit o dumbrava la Beer-Șeba și a invocat numele Domnului Dumnezeului celui veșnic (’Pl ‘Ol"m)” (Gen 21,33). Aceste nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
După alianță încheiată cu Abimelec, Abraham „a sădit o dumbrava la Beer-Șeba și a invocat numele Domnului Dumnezeului celui veșnic (’Pl ‘Ol"m)” (Gen 21,33). Aceste nume compuse par a fi legate de anumite sanctuare sau altare din timpul patriarhilor: ’Pl-‘Ol"m - de Beer-Șeba, ’Pl ‘ElyÄn - de Ierusalim, ’ElohQy Yiœer"’Ql - de Sihem, ’Pl Ro’ - de Beer-lahai-roi, ’ Pl-Šaddai - de Bethel 170. Numele generic ’Pl e folosit mai ales pentru a-l descrie pe YHWH, de exemplu că ’Pl raƒóm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
anexiune sunt mult mai numeroase decât cele cu ’Pl. Expresiile de tipul ’ElohQy ’a>oÖ"m, „Dumnezeul părinților voștri” (Ex 4,5), ElohQy ’A>er"h"m... (Gen 24, 12.27), al căror sens vizează o relație privilegiată între respectivul patriarh și Domnul, între un clan și Dumnezeul sau, sunt o expresie a faptului că Dumnezeul israeliților nu este legat de locuri, ci de persoane, de un grup de oameni, deși își exercită autoritatea asupra întregului univers: ’ElohQy hašš"mayim wa-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pl Šaddai, în relatările despre Abraham și Iacob (17,1; 28,3; 35,11; 43,14; 48,3; 49,25) și o singură dată în Exod (6,3), cănd YHWH îi amintește lui Moise că sub acest nume se revelase patriarhilor. Mult mai des este întâlnit în formă Šaddai: în oracolul lui Balaam din Numeri 24,4.16, apoi că arhaism în Rut 1, 20.21, în paralelisme poetice în Ps 68/67,15; 91/90,1 și de pește treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
5,30; 7,32; 22,14): acest nume apare în propovăduirea apostolica, având funcția să sublinieze continuitatea dintre credință lui Israel și credința Bisericii, faptul ca „Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos” este același cu Dumnezeul care s-a revelat patriarhilor din vechime; la fel, ho theòs Abraàm kaì Isaàk kaì IakÀb, ho theòs tÄÎn patérÄn hQmÄÎn, „Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac și al lui Iacob, Dumnezeul părinților noștri”, în Fapte 3,13. 3.2.1.1.2. tò thežon
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de Gală Galaction și Vasile Radu, Editura Fundațiilor Regale, București. Biblia Hebraica Stuttgartensia, 1977, ed. K. Elliger et W. Rudolph, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart. Biblia lui Șerban Cantacuzino, 1688, București. Biblia sau Sfântă Scriptură,1988, tipărită sub îndrumarea Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. Biblia sau Sfântă Scriptură, 2001, ediție jubiliara a Sfanțului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului, tipărită
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de Misiune al B.O.R., București. Biblia sau Sfântă Scriptură, 2001, ediție jubiliara a Sfanțului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului, tipărită cu binecuvântarea și prefață Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. Biblia sau Sfântă Scriptură a Vechiului și Noului Testament, 1923, Societatea Biblică (Britanică). Evanghelia după Ioan, 2001, col. „Bibliotecă Scripturii”, XX, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Evanghelia după Luca
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
populației rurale, autoritatea altor figuri importante pe plan local, a primarului, jandarmului sau Învățătorului, era subordonată celei a preotului. Eugeniștii au Înțeles acest aspect foarte important și, În derularea programelor, au Încercat cu stăruință să obțină sprijinul autorităților religioase, de la Patriarh până la preotul de parohie. În același timp, la Începutul discuțiilor despre necesitatea de a transforma societatea românească În conformitate cu legile universale ale vieții, eugeniștii identificaseră deja În Biserică un potențial obstacol, din cauza nepăsării acesteia față de bunăstarea fizică a enoriașilor 106. Într-
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
implicit o șansă de dezvoltare psihică pentru viitor. Cel care, dimpotrivă, se supraestimează, considerându-se chiar infailibil, Își Îngrădește prin Însuși acest fapt posibilitatea de dezvoltare psihică.) „Iar dacă tâlharul cel bun e primul care sosește În rai - Înaintea proorocilor, patriarhilor și drepților Vechiului Testament -, poate că o datorează nu numai cutremurătoarei lui convertiri, ci și faptului că a fost coleg de suferință cu Domnul. Căci una e să stai la picioarele crucii și să suferi, oricât de sincer și de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
instrument de propagandă aservit partidului. Autorul accentuează importanța schiturilor și mănăstirilor, văzute de către comuniști ca nuclee de contact aflate În legătură cu grupurile de rezistență din munți (p. 15). Cristina Păiușan subliniază rolul important al monahilor În general și rolul fundamental al patriarhului Justinian În special. Pe de o parte, călugării reprezentau În imaginarul comuniștilor „armata neagră”, „dușmanul redutabil” (p. 17) al Securității; pe de altă parte, patriarhul era un adevărat proteguitor al „elementelor subversive” (p. 19) (călugări, preoți, legionari, foști membri ai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
p. 15). Cristina Păiușan subliniază rolul important al monahilor În general și rolul fundamental al patriarhului Justinian În special. Pe de o parte, călugării reprezentau În imaginarul comuniștilor „armata neagră”, „dușmanul redutabil” (p. 17) al Securității; pe de altă parte, patriarhul era un adevărat proteguitor al „elementelor subversive” (p. 19) (călugări, preoți, legionari, foști membri ai partidelor istorice), În ciuda pericolelor la care se expunea. Mihai Ungheanu fixează cheia de lectură a „Introducerii” sale În momentul În care vorbește despre Religie și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al II-lea vizitează România În 1999. Revenind la istoria BOR sub comunism, Mihai Ungheanu spune că „instituția creștină” a fost o „miză politică de prim ordin pentru cei care voiau să asigure stabilitatea și siguranța RPR” (p. 26), iar patriarhul Justinian Marina „un organizator al rezistenței În cadrul BOR” (p. 27). De aceea, Securitatea a urmărit permanent: structura și organizarea BOR; dimensiunea rețelei de mănăstiri și schituri; numirile de ierarhi și manifestarea acestora; cîștigarea de simpatizanți și agenți; racolarea de informatori
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
consens, de convingeri, de adeziuni, de aclamații. Discursul Bisericii a oferit motivații serioase pentru manifestarea adeziunilor. Faptul că Biserica a dat atît de mult de lucru Securității, faptul că instituțiile BOR au Îngreuiat atît de mult munca informatorilor, faptul că patriarhul și colaboratorii săi s-au jucat pe degete cu fidelitatea față de partid ne face să credem că adevărata frustrare a stat de partea Securității. Acest lucru ni-l spune și un document chiar din volum. În acest material, Securitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
credem că adevărata frustrare a stat de partea Securității. Acest lucru ni-l spune și un document chiar din volum. În acest material, Securitatea este acuzată că acțiunile ei au drept rezultat Întărirea credinței creștine. BOR, de exemplu, prin glasul patriarhului Justinian oferă Securității un alt tip de frustrare; Justinian Marina rezolvă incompatibilitatea dintre materialismul dialectic și doctrina creștină, afirmînd: „De aceea haideți să fim cinstiți și să recunoaștem că actuala conducere de stat a adus liniște oamenilor, pentru că le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
actuala conducere de stat a adus liniște oamenilor, pentru că le-a asigurat existența și le-a permis să trăiască din roadele muncii lor cinstite”. Ce invidie trebuie să fi stărnit subtilitatea intelectuală a lui Justinian În rîndurile comuniștilor fideli. Adeziunea patriarhului la marxism reprezenta o problemă serioasă pentru ceilalți comuniști care Încercau să intre În grațiile lui Gheorghiu-Dej. Toată lumea bună a tovarășilor știa că Justinian se bucura de favorurile lui Dej. Patriarhul Îl adăpostise pe acesta Într-un moment de restriște
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
intelectuală a lui Justinian În rîndurile comuniștilor fideli. Adeziunea patriarhului la marxism reprezenta o problemă serioasă pentru ceilalți comuniști care Încercau să intre În grațiile lui Gheorghiu-Dej. Toată lumea bună a tovarășilor știa că Justinian se bucura de favorurile lui Dej. Patriarhul Îl adăpostise pe acesta Într-un moment de restriște, iar după ce apele s-au liniștit relațiile Între cei doi au continuat prin vizitele făcute la Patriarhie de copiii lui Dej. De altfel, acesta asigura clerul ortodox că este gata „să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
relațiile Între cei doi au continuat prin vizitele făcute la Patriarhie de copiii lui Dej. De altfel, acesta asigura clerul ortodox că este gata „să uite și să ierte” legăturile Bisericii cu Garda de Fier. Această relație deosebit de apropiată a patriarhului cu liderul comunist favoriza frustrări În rîndul camarilei fidele lui Dej. Aceștia Încearcă, de exemplu, să găsească o detensionare a situației, prin inventarea unui țap ispășitor. Un document care prezintă legăturile familiei Gheorghiu-Dej cu Patriarhia relatează că vizitele Întreprinse la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nervoasă, are loc o anchetă În care vinovat e găsit șoferul Poenaru, șeful garajului patriarhal. De ce? Tocmai pentru că acesta fusese angajat chiar de către Justinian Marina. Astfel, prin transfer simbolic al vinovăției este acuzată o persoană care făcea parte din anturajul patriarhului. În acest fel răzbunarea este considerată Îndeplinită, iar onoarea spălată. Toată această comedie de prost-gust poartă totuși un mesaj destul de limpede: frustrările camarilei lui Dej erau reale. Patriarhul acționa ca un agresor În acest sistem de relații bazat pe lingușeală
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]