3,345 matches
-
se adapta omului, piesele lor călăuzitoare și cele mai necesare sunt împăratul și patriarhul. De aceea, fericirea supușilor, față de spiritual, ca și față de temporal, nu înseamnă altceva decât identitatea de vederi și armonia de sentimente (symphônia) a instituților imperiale și patriarhale". A se vedea, de asemenea, analiza punctului 7 a acestui text esențial al dreptului canonic clasic privitor la relația dintre împărat și patriarh în Alexandru Duțu, Histoire de la pensée et des mentalités politiques europénnes, Editura Universității din București, 1997, p.
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Să se delege atunci un sinod restrâns, compus din 5-6 chiriarhi, care să se adune o dată în fiecare săptămână. Dar cap personal, nu! E timpul să ne întrebăm încotro mergem. Într-un așa de scurt timp, trei manifestații caracteristice: BUST patriarhal, MĂNUȘI ROȘII cardinalicești și acum, CAP ALB. Se poate o mai categorică scăldare în apele papistașilor?". 19 Pentru o bună înțelegere a raportului dintre Biserică și stat în contextul actual, vezi lucrarea excepțională a teologului Radu Preda, Biserica în Stat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
numai pentru studenți, ci pătrunzând în mijlocul vieții (cu urgențele și pasiunile ei) se va impune ca o forță spirituală superioară". ----------------------------------------------------------------------- PARODIA LITERARĂ. ȘAPTE RESCRIERI ROMANEȘTI Foucault, cunoașterea și istoria 2 1 BISERICA ȘI ELITELE INTELECTUALE INTERBELICE 4 5 Introducere Regența Patriarhală Problema Pascală (1928-1929) Biserica și politica Învățământul religios Logos ortodox Biserică, Tradiție și națiune Abordarea interconfesională Arheologia confesională Actualitatea Predaniei Cunoașterea religioasă Știință și credință Libertatea ca posibilitate de alegere Restaurație sau revoluție spirituală? Forme ale discursului subversiv Teologia imaginii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui Frederic La Play" Cercetări propriu-zis sociologice asupra familiei se consideră că au fost făcute prima dată de Frederic La Play în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. El pornește de la ideea că familia a involuat de la forma patriarhală (considerată ideală de doctrina bisericească catolică) la forma ei modernă, specifică marilor aglomerări de populație legată de manufactură, comerț și alte ocupații. Pentru el, familia nucleară modernă era deci o variantă degradată a familiei. La Play clasifică formele de familie
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
catolică) la forma ei modernă, specifică marilor aglomerări de populație legată de manufactură, comerț și alte ocupații. Pentru el, familia nucleară modernă era deci o variantă degradată a familiei. La Play clasifică formele de familie în trei mari tipuri: familia patriarhală, în care fiii se căsătoresc și se stabilesc în aceeași gospodărie, pivotul familiei lărgite constituindu-l tatăl; familia instabilă (modernă), în care copiii părăsesc familia după căsătorie și devin independenți; familia tulpină (souche), în care unul singur dintre copii rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
constituindu-l tatăl; familia instabilă (modernă), în care copiii părăsesc familia după căsătorie și devin independenți; familia tulpină (souche), în care unul singur dintre copii rămâne cu părinții, coabitând cu ei și cu propriii copii. La Play consideră că regimul patriarhal tinde să oprime indivizii și degenerează în rutină, în timp ce individualismul exagerat ce caracterizează familia modernă duce la distrugerea stabilității familiei. De aceea, pentru el, deși gânditor de nuanță catolică, tipul ideal este familia tulpină. Această formă de familie reprezintă mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
l-au împotmolit însă (Segalen, 1987). Referindu-se la necesitatea de a nu ne lăsa robi pasiunilor noastre politice,ideologice și religioase în abordarea unui subiect științific, E. Durkheim îl citează pe La Play și arată că, așa cum pentru el familia patriarhală și tulpină este punctul de reper valoric, alți autori glorifică tipul modern de familie. Durkheim, profesând o concepție structuralistă despre familie, subliniază că familia modernă conține în ea formulele prescurtate ale dezvoltării ei istorice. El recunoaște, în același timp, că
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
excluși de la moștenire. Fiicele urmau să se căsătorească în alte „case”, fiii mai mici căutau fete moștenitoare, devenind gineri, iar cei ce rămâneau acasă, celibatarii, renunțau tacit la partea lor de moștenire. Așa încât, dacă fetele ajungeau „străine” într-un context patriarhal, patriliniar și patrilocal (vezi 3.3.3.2), băieții mai mici alergând după fete cu gospodărie, statutul celibatarilor era la mijloc de drum, între servitori și rude (Segalen, 1987). De aceea, concepția ideologilor francezi din secolul al XIX-lea - în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
XIX-lea - în particular a lui F. La Play - care, indignați de instabilitatea și dezorganizarea familiei muncitorești, propuneau o întoarcere la familia tulpină era, dacă nu demagogică, cel puțin idilică. Argumentul că prin acest gen de familie se asigură autoritatea patriarhală și continuitatea valorilor între generații nu este suficient de solid pentru a o acredita ca tip ideal, dacă avem în vedere și dezavantajele ei. Familia tulpină este asemănătoare cu alte constelații domestice specifice societății țărănești din Europa. Una des menționată
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
copiilor, îngrijirea în caz de boală ș.a.m.d. Familia țărănească de la noi din țară, cu deosebiri regionale marcante, se înscrie, în mare, între cele două formule de mai sus. Fiul (cel mai vârstnic) care rămâne în casa părintească, modelul patriarhal, zestrea fetelor sunt dimensiuni centrale ale mariajului și familiei românești. 3.2.2.2. Familia extinsă modificată tc "3.2.2.2. Familia extinsă modificată " Este un concept lansat în 1960 de E. Litwak. El nu desemnează o formă propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
familii sunt contradictorii). În multe societăți, relațiile economice, sociale și politice sunt controlate de bărbați. Adesea, poliginia este admisă, iar bărbații domină nu numai viața socială publică, ci și pe cea de familie. Astfel de societăți și familii se numesc patriarhale și sunt strâns legate de descendența pe linia tatălui și de rezidența patrilocală. Familia matriarhală, în care relațiile de familie sunt dominate de femei, este astăzi mai puțin prezentă în forma ei clasică (din perioada așa-numitului matriarhat). Ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
forme principale: democratice (colective) și cele ale autorității dictatoriale. Ultima formă a fost asociată în genere cu puterea tatălui în familie (el deținea și mijloace economice de constrângere). Respectiva formulă este însă costisitoare și nici în cele mai drastice modele patriarhale nu a funcționat perfect, femeia având resurse să limiteze puterea bărbatului. Emanciparea economică și culturală a femeii pune tot mai acut problema deciziilor democratice în cuplul conjugal (din ce în ce mai pronunțat și cu participarea copiilor). Contractul implicit și delegarea autorității. În luarea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dizabilități emoționale ori comportamentale de dezvoltare) și familia supusă unor presiuni economice și sociale care nu are susținerea comunității (îngrijirea copiilor, asistență socială și medicală, ajutor material) măresc extrem de mult riscul de violență între soți și abuzul față de copii. • Modelul patriarhal/autoritar, reclamat în special de mișcarea feministă, scoate în evidență că prin tradiție bărbatul era considerat stăpânul casei, iar comportamentul discreționar, inclusiv prin agresarea fizică a celorlalți membri ai familiei, era de la sine înțeles. Autoritatea patriarhală nu este însă nicidecum
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
abuzul față de copii. • Modelul patriarhal/autoritar, reclamat în special de mișcarea feministă, scoate în evidență că prin tradiție bărbatul era considerat stăpânul casei, iar comportamentul discreționar, inclusiv prin agresarea fizică a celorlalți membri ai familiei, era de la sine înțeles. Autoritatea patriarhală nu este însă nicidecum o relicvă istorică, nici măcar în democrațiile avansate, ci, transparent sau mascat, operează din plin și în zilele noastre. • Modelul situației sociale combină ideile celor două modele anterioare, incriminând drept cauze hotărâtoare ale violenței domestice două seturi
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din trupul Mitropoliei Moldovei, care în acea vreme își avea sediul la Iași. În urma ocupației sovietice din 1940 și din 1944, Mitropolia Basarabiei a fost nevoită să își întrerupă activitatea, fiind înlocuită de așa-zisa Mitropolie a Moldovei, subordonată scaunului patriarhal de la Moscova. La 19 decembrie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române constata reactivarea Mitropoliei Basarabiei și recunoștea această mitropolie ca autonomă și de stil vechi, făcând parte din trupul Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhia Moscovei a reacționat prin acuza adusă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
al valorilor morale și chintesență a spiritului național. Schimbarea treptată, evolutivă și naturală a unei Românii rurale fusese întreruptă, în concepția istoricului, de apariția orașului modern, cosmopolit și burghez, artificial și imoral. Întoarcerea la temeliile dezvoltării organice, adică la societatea patriarhală, putea readuce țara pe linia de evoluție determinată de „spiritul național”, care s-a format de-a lungul secolelor. Totuși N. Iorga nu putea să nu integreze dezvoltarea națională, socială și culturală a României în curentele și tendințele europene. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288391_a_289720]
-
sale discursive este și mai pronunțat atunci când se recunoaște că dezvoltarea unei comunități a comunicării universale necesită îndepărtarea tuturor "asimetriilor" din cadrul societății nu numai eliminarea inegalităților materiale vădite și dispariția noțiunilor de superioritate rasială sau etnică, dar și dezafectarea structurilor patriarhale care perpetuează supunerea femeilor (Apel 1980; a se vedea de asemenea Cohen 1990). Tot ceea ce trebuie adăugat aici este că mulți dintre cei aflați în afara spațiului occidental considerau feminismul ca pe o ideologie vestică străină de tradițiile lor (pentru o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Naila Kabeer (1994), de exemplu, a cercetat felul cum oportunitățile de ordin material oferite de delocalizarea companiilor multinaționale producătoare de îmbrăcăminte au deschis posibilități tinerelor din Bangladesh să câștige mai bine și, în același timp, să înceapă să conteste structurile patriarhale ale societății. Jacqui True (2003) arată cum răspândirea consumului global, a culturii și a informației de după sfârșitul comunismului le-a dat ocazia femeilor din Cehia să își creeze noi identități feministe. Studiile feministe empirice relevă construcția pe criterii de gen
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
principal prin manipularea sferelor publică și privată (Connell 1990). Statul nu reprezintă o "identitate coerentă subordonată unui singur centru interpretativ" ca în teoriile neorealiste (Ashley, 1988:230). Această noțiune reflectă mai degrabă un model idealizat de masculinitate hegemonică și bazele patriarhale ale formei statale. Studiile feministe din Relațiile Internaționale susțin că statul manipulează identități de gen pentru propria sa unitate internă și legitimitate externă. Bărbații sunt socializați să se identifice cu construcții ale masculinității care pun accentul pe autonomie, pe superioritatea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
conceptele de putere din Relațiile Internaționale? În critica făcută de Tickner (1988) celor șase principii ale politicii de putere ale lui Morgenthau, înțelegerea realistă a puterii este androcentrică. Ea reflectă dezvoltarea ego-ului masculin și modalități obiectiviste de cunoaștere în societăți patriarhale, în care cetățenia și autoritatea personală a bărbaților s-a bazat în mod tradițional pe puterea lor asupra sexualității și muncii femeilor, în calitatea lor de șefi ai gospodăriei. Acest concept de putere se bazează de asemenea pe o noțiune
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a comunității. Intriga, dupa modelul romanului polițist, pune în lumina vocația justițiara a eroinei, descoperirea asasinilor si demascarea acestora. Faptele din Baltagul se petrec spre sfarsitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, însă într-o societate patriarhală, arhaică, strapunsă de zorii unei civilizații, de noi relații sociale, capitaliste. Titlul. Mit și tradiție Titlul este simbolic, întrucât în mitologic autohtonă baltagul este arma magică și simbolică menită să împlinească dreptatea, este o unealtă justițiară. Ea este, în basmele
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
o specie a genului epic, în proză, de mare întindere, cu acțiune concentrată și cu o intrigă bine evidențiată. Personajele, puternic individualizate, sunt angrenate în conflicte puternice, iar structura narativă conturează o imagine profundă a sufletului țărănesc și a vieții patriarhale. Principalul mod de expunere este narațiunea, iar personajele se conturează direct prin descriere și indirect, din propriile fapte, gânduri și vorbe, cu ajutorul dialogului și al monologului interior. ION LUCA CARAGIALE (30 ianuarie 1852 8/9 iunie 1912) Opera Comedii: -1879
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
supremația bărbaților asupra femeilor, vârsta asociată statutului sunt încă elemente definitorii ale relațiilor familiale și de rudenie. Acest lucru se explică foarte bine prin faptul că „sistemul familiei tradiționale indiene este acela al familiei unite, familia fiind bazată pe ierarhie patriarhală și patriliniară. Laolaltă pot conviețui trei sau mai multe generații, statutul vârstei și al generației, genul [masculin sau feminină fiind factori importanți ai comportamentului și ai relațiilor de familie. Două sau mai multe grupări familiale de aceeași generație pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
săraci și needucați, este de așteptat să subaprecieze ori să respingă copiii de sex feminin. În multe țări, există o preferință pentru copiii de sex masculin, care vor duce mai departe numele familiei. India este un exemplu. Într-o societate patriarhală, patriliniară, unde bărbații iau deciziile și aduc banii în casă, iar copiii de sex masculin reprezintă securitatea socială pentru rudele lor mai în vârstă, urmând să locuiască alături de copiii lor în casa părintească, fetițele sunt subvalorizate” (Segal, 1999, pp. 218-219
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Occidentul însemna modernitate și seriozitate. Ambele cuvinte aveau o valoare bine marcată în conștiințe: în aluziile la „Orient” se concentra sarcasmul față de inerții și imposturi, în cele la “Occident” - nevoia de a da conținuturi veritabile formelor de viață contemporană. „Viața patriarhală - scria chiar un publicist băcăuan - se alungă cu năzuinți occidentale”. Neîndoielnic, Bacovia era în curent cu înfruntările dintre cele două atitudini. Detestînd “humorul”, adică sfidările parveniților, superficialitatea și inadecvările, Bacovia se plasa de partea prooccidentalilor. Nu numai literar, ci și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]