4,216 matches
-
de Teologie din Universitatea București (1913); Locotenent de Episcop al Episcopiei Argeșului (1919-1920), Locotenent de Episcop al Episcopiei Râmnicului (1920-1921), apoi Episcop al Eparhiei Ramnicului Noului Severin (1921-1938). În 1938 este concediat pe caz de boală, iar în 1940 este pensionat și retras din demnitatea de Episcop al Râmnicului la Mânăstirea Bistrița, până la moarte. Autor al lucrărilor: Autenticitatea cărților Sfinte ale Noului Testament (București, 1905); Scurte încercări de creștinism social (București, 1913); Produsuri sufletești și realități verificate (Râmnicu Vâlcea, 1934); Femeia
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ALT MEDIC Dintr-un motiv sau altul, orice pacient se poate afla la un moment al evoluției sale după diagnosticarea și tratamentul bolii canceroase orale sau orofaringiene într-un alt cabinet medical (exemple: medicul inițial s-a mutat, s-a pensionat, pacientul s-a prezentat la un alt medic din proprie inițiativă și cu o anumită motivație). Datoria pacientului este să se asigure că va furniza noului medic detaliile exacte despre diagnosticul bolii sale cât și despre tratament. Pentru aceasta, va
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
de-atunci. Viața noastră este solidă, bine ancorată, organizată. Evenimentele au loc într-o rutină familiară... Viața merge de la sine și noi ne lăsăm duși de ea, uneori progresând, alteori menținând doar statu-quo-ul. Poate că peste câțiva ani ne vom pensiona și-atunci lucrurile o să-nceapă să se miște altfel. Unii intervievați (patru bărbați și două femei) vorbesc despre dorința de a-și schimba viața sau despre sentimentele de frustrare provocate de cariera pe care o au. Sara, de exemplu, e
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Ocupă ulterior postul de subdirector al Oficiului de Studii din Ministerul Economiei Naționale, iar după război își continuă activitatea ca profesor de limba română la școli din Mihalț, județul Alba (1953-1960), și Florești, județul Ilfov (1960-1967), de unde s-a și pensionat. Între cele două războaie a activat în cadrul Grupării intelectuale „Thesis” din Sibiu, al cărei președinte a fost Al. Dima, deținând funcția de secretar. În calitate de colaborator permanent, este prezent în paginile revistelor „Gând românesc”, „Pagini literare”, „Luceafărul”, iar temporar la „Acțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
perioada 1965-1969. Apoi slujește ca păstor în biserica din cartierul Micalaca din Arad între anii 1970-1981. La Cuvin a slujit în perioada anilor 1974 - 1976. Ultimii 25 de ani de slujire îi dedică bisericii Golgota din Oradea (1981-2005). S-a pensionat la 1 octombrie 2005 și locuiește în continuare în Oradea. Iacob Iosif s-a născut la data de 15 noiembrie 1929, în familia lui Zaharia și Paraschiva Iacob, în satul Lunca, comuna Baia de Criș, județul Hunedoara. Timp de aproape
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
CEFTA modificat. Acestea sunt două direcții prioritare ale proceselor de integrare europeană a Moldovei, care deseori se suprapun și se complementează. Există un consens politic în ceea ce privește realizarea celor două obiective prioritare ale Republicii Moldova: integrarea europeană și reintegrarea țării”. * Margareta Spânu, pensionară: Cred ca este bine să ne integrăm în Europa, dar recomandările și sugestiile Uniunii Europene pentru Republica Moldova sunt deseori contradictorii. La nivel general, Republica Moldova este încurajată să mențină disciplina fiscală și monetară, să nu permită creșterea deficitului bugetar și
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Plugaru Ştefan () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92388]
-
lucrată, modelările interacțiunilor îndelungi cu Zburătorul, toate acestea trebuie aruncate și înlocuite cu limbajul de lemn al noii ideologii. Bineînțeles că substituția e imposibilă, creierul o respinge cu fermitate. Proprietatea îi este smulsă, casa luată, lucrurile confiscate, cărțile asemenea. Este pensionată brutal și neașteptat. Legătura cu fiica abia de mai poate fi păstrată prin curier secret. Devine un Iov resemnat, împăcat, conștient, gata săși ducă o teribilă cruce a unei atroce pătimiri. Nu e revoltată, nu-și pierde mințile, ci dimpotrivă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
funcționând în paralel și ca director al Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei, până în 1966, când îi urmează lui Tudor Vianu ca șef al Catedrei de literatură universală și comparată de la Universitatea din București, de unde se va pensiona în 1975. Între 1967 și 1973 este și director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Debutează în 1922 la „Universul literar” cu un articol despre simbolism. Face parte din conducerea periodicelor „Datina” din Turnu Severin (seria 1924-1932
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
în această manieră, la persoana a treia și la masculin. Zi de zi, colegii o chinuiau din ce în ce mai mult, până când, epuizată, Gertrude și-a dat demisia (Leymann, 1993,pp. 23-24). Pierre (arhivist) Într-o administrație, directorul arhivelor care urma să se pensioneze a hotărât că trebuie să-și găsească un succesor. Unul din cei opt lucrători ai serviciului, Bernard, asistentul directorului care urma să plece, spera să fie promovat în locul vacant. Direcția administrației a hotărât însă altfel. Serviciul trebuia modernizat, un nou
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
elaboreze noi deprinderi la mijlocul vieții complică și mai mult situația. La toate acestea se adaugă o multitudine de alte probleme cu care se confruntă organizațiile: folosirea drogurilor la locul de muncă, reîntoarcerea oamenilor la muncă chiar și după ce au fost pensionați, creșterea alarmantă a costurilor medicale pe care organizațiile le fac cu proprii lor angajați etc. Referindu-se la acești factori și condiții, Paul Muchinsky arată că ei exercită o presiune asupra specificului muncii care este totodată economic eficientă și personal
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a Școlii Comerciale din localitate, precum și ca avocat. Între timp colaborează cu articole la publicațiile gălățene. În câteva lucrări - Istoria economiei politice, a comerciului și a navigațiunei României (1885), Istoria comerciului (1893) - se arată preocupat de creșterea economică a țării. Pensionat în 1899, spre sfârșitul vieții se stabilește la Iași. Format într-o ambianță în care prestigiul lui Gh. Asachi mai avea încă înrâurire, S. debutează, ca elev, în ultima clasă a Academiei ieșene, cu versuri la „Ateneul român” (1860). A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
dicționare de limba franceză. Din 1963 preda la Facultatea de Limbi Romanice a Universității din București, unde e numită asistență suplinitoare la Catedră de limbă și literatura franceză în 1965 și titularizata în 1969, profesând, până în 1989, când se va pensiona. Debutează cu antologia Humor en français ... de tous leș coins ... de tous leș âges, apărută în 1963, e prezenta în „Secolul 20”, „Revue roumaine” ș.a. Pentru merite deosebite în promovarea limbii și culturii franceze, Guvernul Franței îi conferă în 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289718_a_291047]
-
al Judecătoriei din Câmpulung, din 1903 consilier la Curtea de Apel din Lemberg, iar din 1909 consilier la Înalta Curte de Casație și Justiție din Viena. Deputat în Dieta Bucovinei din partea Partidului Național Român, a militat pentru unirea cu țara. Pensionat în 1910, s-a retras, în timpul primului război mondial, la Fălticeni. Principala lui preocupare a fost aceea de a contribui la mai buna cunoaștere a istoriei Bucovinei ( Câteva date statistice și istorice din Bucovina, 1881, Istoricul luptei pentru drept în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
Caraion, va divorța în 1963 și se va recăsători cu scenografa Lucia Metsch. Retrogradat și detașat pe un șantier la Dej, întrucât solicitase emigrarea încă din 1962, izbutește să plece abia în decembrie 1970. În Israel, până în 1982, când se pensionează, va fi inginer la o firmă ce instala cabluri telefonice și electrice. În intervalul 1945-1982 continuase să scrie, fără să caute a-și tipări versurile, deși unii prieteni - Geo Bogza și Aurel Baranga -, care le cunoșteau, l-ar fi putut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
Mircea Horia Simionescu. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă până în 1958, când i se desface contractul de muncă din cauza dosarului, tatăl său aflându-se în închisoare, ca deținut politic. Din 1963 până în 1997, când se pensionează, este cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, șef de sector sau de colectiv, coordonator al unor proiecte, redactor-șef, între 1991 și 1996, la „Revista de istorie și teorie literară”. În 1972 obține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
la Radiodifuziunea Română, iar din 1959 redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, în 1963 fiind promovat șef al Redacției de folclor, funcție pe care o îndeplinește până în decembrie 1969, când devine redactor la Editura Minerva, de unde este pensionat în 1992. În 1991 înființează propria sa editură, Grai și Suflet - Cultura Națională, iar în 1992-1993 e director la seria nouă a revistei „Viața nouă”. Debutează în 1957, la „Gazeta literară”, cu poezia Prometeu, iar editorial cu placheta Florile norocului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
va fi însă corelat cu performanța firmei, stabilindu-se premisele obiective ale înlăturării celor care nu au rezultatele scontate. Achiziția va fi acompaniată de un program complex privind personalul. O parte - aproximativ 5% din personal - va fi stimulată să se pensioneze în condiții avantajoase. Vor urma programe de adaptare la noul sistem cu două centre de producție și de familiarizare a salariaților cu o plată flexibilă, dependentă de performanțele individuale. Măsurile de consolidare al culturii organizaționale vor viza aspectele privind încrederea
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
cu înaltă calificare din Brașov. Ulterior, absolvenții învățământului superior erau repartizați în mod centralizat firmelor de stat existente. Cum Săcele avea o poziție geografică avantajoasă, alături de absolvenții originari din acest oraș au venit și numeroși brașoveni care apoi s-au pensionat din această firmă. Din 1981, după „închiderea” marilor orașe, inclusiv Brașov, pentru absolvenții de învățământ superior a avut loc o invazie de brașoveni, dar și de specialiști din alte zone ale României. Fluctuația era importantă, dar chiar și în perioade
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
franceză, devenind conferențiar (1973-1980), apoi profesor de literatură franceză contemporană (1980-1988) și asigurând, în două rânduri, conducerea catedrei (1968-1973,1985-1988). A fost lector de limbă și civilizație românească la Institut des Langues et Civilisations Orientales din Paris, în 1974. Se pensionează la cerere în septembrie 1988. Ca profesor și om de cultură, s-a remarcat prin erudiție, prestanță, ținută academică, dar și printr-o extremă modestie, refuzând după 1990 funcțiile care i s-au propus pe linie universitară, politică sau culturală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
Internat din Iași, urmează, în același oraș, Facultatea de Științe Naturale și Seminarul Pedagogic, pe care le va absolvi în 1912. Va preda din 1914 până în 1945 la Liceul de Fete „Oltea Doamna” din Iași, de unde, până în 1947, când se pensionează, va fi detașată la Institutul de Zoologie al Facultății de Științe din București. Prezență discretă, ușor enigmatică, semănând mereu și fără efort doar sieși, M. își leagă debutul, produs în 1921, cu schița La vie, dar și o bună parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
am însurat, au apărut copiii, am băiat de 58 de ani, inginer chimist în Italia. Am și o fată inginer la Motru, pensionată și ea. Am una care este aici asistentă medicală și bărbatul ei a fost în armată maior, pensionat și el. M-am ținut de căsnicie, n-am făcut găinării în stânga sau dreapta. C. I.: Dar după detenție n-ați fost stigmatizat? Nu erați arătat cu degetul că uite ăla a fost deținut? S. M.: Ba da, dar nu m-
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
își întrerupă studiile în 1940, le va relua în toamna anului 1944, obținând licența în 1946. Din același an devine redactor la Editura Politică, apoi la Editura de Stat pentru Literatură și Artă și la Editura Meridiane. În 1954 se pensionează din cauza sănătății precare. S. debutează editorial în 1956, cu romanul Familia Calaff, care atestă o prozatoare viguroasă, cu înclinații satirice, greu de plasat în registrul canonului ideologic al timpului, conform căruia ar fi trebuit criticate valorile vieții burgheze. Așezându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
Iași și la București, absolvind în 1922. Devine asistent universitar la Institutul Medico-Legal (1922-1925), e medic la Asociația Invalizilor de Război din București (1923-1930), medic consultant la Spitalul „Ion Cantacuzino”, apoi inspector general la Centrul de Medicină Preventivă, de unde se pensionează în 1957. Broșurile și cărțile de specialitate, semnate Mihail Zavergiu Theodoru, ca și publicistica lui însumând articole de popularizare în „Universul”, „Dobrogea jună”, „Timpul”, sunt legate mai ales de medicina socială și preventivă. În calitate de scriitor, debutează cu proză la „Adevărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
1942, când vine în țară și, mobilizat, este trimis pe front. În 1945 activa ca medic de boli contagioase în București. În 1949, invitat la Institutul „Robert Koch” din Berlinul de Vest, este împiedicat să se întoarcă în țară. Se pensionează de aici în 1981 și pleacă la Freiburg, unde va lucra la Institutul „Max Planck”. Oprit să publice în țară, trimite poezie și proză la „Limite” (Paris), „Revista scriitorilor români” (München) și „Zodii în cumpănă” (Freiburg). Scrierile lui M. cuprind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
va fi ales membru corespondent al Academiei Române; recomandat de M. Sadoveanu, devine în 1935 membru plin. Nu îl ocolesc nici premiile literare, între care Premiul Academiei Române (1908, 1920), Premiul „I. Al. Brătescu-Voinești”, și, în 1930, Premiul Național pentru Proză. Se pensionează în 1935, după o îndelungată carieră didactică. Moare în urma unui accident. Încă din liceu, B. compune „nuvele” pentru revistele poligrafiate „Armonia” și „Studentul român”. Încurajat de profesorul Simion Mândrescu, încredințează câteva texte revistei „Mugurul”; aici își vede imprimată, în 1888
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]