3,245 matches
-
a născut-o existența și care constă, pur și simplu, în a nu putea muri. "Tălăngile - trist/ Tot sună dogit,/ Și tare-i tîrziu,/ Și n-am mai murit..." (Pastel)". Lui Bacovia și moartea-i eșuează, este un vîndut diavolului: "Perpetua aneantizare a lui Bacovia este o rană .profundă, existențială, o crestătură în propria sa carne. Răul său este viu și ia astfel o direcție. Pe verticalitatea Dumnezeu - Satan, Bacovia se orientează în jos, el coboară scara pe negativ. Această coborîre
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
porcește pe spinarea statului, ce să mai spui altceva decât că sunt cu toții mânjiți și complici ai unui sistem de criminalitate politico-financiară țintit să ne ruineze ca țară. Iar polițiștii și procurorii care administrează prost sau ineficient probele vor crea perpetuu posibilitatea ca judecători lipsiți de onoare și de simțul dreptății să invoce ipocrit false sau cretine avize medicale în baza cărora un ucigaș în serie, recidivist, să fie eliberat din pușcărie pentru "glaucom", sau asasini cu volanul să fie condamnați
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
teoretic pentru abordarea conceptelor cheie pe care le conține lucrarea. În opinia noastră acest capitol reprezintă un punct de plecare în înțelegerea rolului și funcției diplomației europene în contextul crizei israeliano-palestiniene care menține regiunea Orientului Apropiat într-o stare de perpetua confruntare. Al II-lea capitol al lucrării, Criza din Orientul Mijlociu, prezintă succint tipologiile generale ale crizelor din regiune cu referire la istoria mai veche sau mai nouă și, de asemenea cu insistență asupra perioadei de la sfârșitul secolului XX și începutul
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
din mintea sinucigașului: impulsurile morții, pe de o parte, instinctul de conservare, pe de alta. Însă chiar În momentele În care moartea, instinctul de conservare par Învinse, când cuvintele Înlătură primejdia letală, Însăși invocarea ei e un semn al pândei perpetue și al unei duble realități: una obiectivă, fizică, cea de-a doua fictivă. Sinuciderea nu este - sau, mai exact: nu rămâne - niciodată un act individual: ea implică o participare a societății, de care e legată Într-o rețea densă de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
puterea de a-și distruge dușmanii... dar, după cum se știe, n-o va face. Însemnările lui au mai degrabă rolul unei autoanalize (deși, firește, Drieu detesta psihanaliza, creație a evreului Freud!), decât al unui plan de acțiune. Scriitorul e un perpetuu revoltat Împotriva proastei așezări a lucrurilor În lume, un neadaptat la arta meschină a supraviețuirii cu orice preț. Francezul e disprețuit tocmai În numele Înaltului prestigiu pe care, În ochii lui Drieu, acesta ar trebui să-l aibă. În schimb, capricios
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dintre prieteni, au descoperit acest secret psihanalitic și nu ezită să facă uz de el. Așezată cu forța În fața acestei oglinzi, ea se supune, mecanic, ordinelor care vin dintr-o lume de dincolo de ea Însăși, o lume a cărei prizonieră perpetuă este. Ezitările Își găsesc o confirmare atunci când, Într-o carte a lui Freud, descoperă imaginea perfect structurată a ceea ce, În mintea ei, e Încă haos și indeterminare. Recunoscându-se În descrierile freudiene ale impulsurilor sinucigașe, Sylvia Plath are, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la rolul de simplă strategie. Dintre sensurile originale ale retoricii, jurnalul intim va deturna, spre autodefinire, exact sensul cel mai vechi. Există aici, firește, și o tentație a formelor primare, o obsesie a minimalismului, de extracție retoric-poetică. Situat Între un perpetuu a fi și a nu fi, jurnalul Își relevă condiția hamletiană printr-o permanentă pendulare Între planurile sus-menționate. Copie a fantasmei creatoare ori a activității strict planificate, jurnalul depune mărturie atât despre prea-plinul, cât și despre neputința autorului. El se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un Georges Bataille, experiența interiorității se leagă mai mult de stările extreme, de extaz, de adorație, decât de banalitatea supraviețuirii cotidiene. Dar cazul autorilor de jurnale se plasează, desigur, În altă direcție. Pentru ei, experiența interioară este, cel mult, „revolta perpetuă a unui gând Împotriva lui Însuși”19, precum și istoria unui eu care-și pune În joc, În fiecare clipă, condiția 20. Mișcarea dramatică petrecută În interiorul textului confesiv răspunde dorinței sale fundamentale de clarificare. Obiectivul prim al confesiunii e presentimentul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
reuși niciodată să Înfrângă evidențele. Redactarea jurnalului intim se vede parazitată de un timp paralel al scrierii sale. Timpul narat și timpul „narațiunii”, adică al textului literar pe care-l formează jurnalul intim, se află, prin natura lucrurilor, Într-o perpetuă non-beligeranță. Ele nu se Întâlnesc, decât simbolic, În spațiul paginii, unificate arbitrar prin formula literară care le conține și le potențează. Diferențierea decisivă a timpului narațiunii și a timpului narării se produce la jurnalele care tind să Încalce formula de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
consolăm cu gîndul că există întotdeauna dimensiuni ascunse ale existenței umane pe care nu avem putința a le descoperi, ceea ce face ca păcatul, "minciuna necunoașterii" sau a "erorii" să ne însoțească tacit întreaga existență. 4. CERCUL CARE SE DESCHIDE: O PERPETUĂ ÎNȘELĂCIUNE? Trebuie să recunoaștem că oricine își asumă rolul de observator al situației de comunicare mincinoasă răspunde unui imperativ în egală măsură necesar și amăgitor. Iată încă o probă a faptului că a propune un "sfîrșit al minciunii" reprezintă (deocamdată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a propune un "sfîrșit al minciunii" reprezintă (deocamdată) o utopie, orice descoperire a unei "minciuni" (eroarea unei teorii științifice, de exemplu) însemnînd o premisă pentru apariția unei alte viitoare "minciuni" (o altă teorie explicativă, bunoară) ș.a.m.d. Instaurarea acestei "perpetue înșelăciuni", avînd forma unui "vicios cerc care se deschide", este generată de relativitatea adevărului (cunoașterii), pe de o parte, de absolutul necunoașterii umane în raport cu infinirea lumii, pe de altă parte. Cu o atare situație se confruntă și exercițiul pe care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
proletariatului. Cei care dețin mijloacele de producție, membri ai clasei burgheze, exploatează muncitorul, nepermițându-i să se folosească de prousele muncii lui. Ca atare, din cauza însușirii plusvalorii care rezultă din munca proletarilor de către capitaliști, în această societate este prezentă o perpetuă luptă între cele două clase. Lupta de clasă este rezultatul direct al relațiilor de producție care sunt, în esența lor, relații de clasă. De aceea, după cum indică Ball și Dagger, "de ce clasă aparții depinde de raportul pe care îl ai
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
energie, aveau, piei; * floare, plăpumioară, voie, binevoitor, cuvioasă, eroină, salariu, știa, doi, comoară; * Andrei, aur, leoarcă, de-ai lor, înseamnă, fiu, vulpoi, argintiu, stilou, noi, suspiciune; * vii, prietenoasă, campioană, aici, inimioară, băiețandru, de-a dreptul, Eugen, vioară; * de-ai lor, perpetuu, iei, îndreaptă, știință, emisie, taină, cafea, opțiune; * tăia, adesea, infirmier, te-ai dus, investiție, Dumnezeu, raiul, datoare, avea, mieroasă; * Oana, săi, datorie, deasă, iubire, vreun, deținea, mi-ai spus, grijuliu, leu, zeitate; * iaurt, permisiune, împărăteasă, două, i-ai spus, zău
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
infirmier, te-ai dus, investiție, Dumnezeu, raiul, datoare, avea, mieroasă; * Oana, săi, datorie, deasă, iubire, vreun, deținea, mi-ai spus, grijuliu, leu, zeitate; * iaurt, permisiune, împărăteasă, două, i-ai spus, zău, magnolie, asediu, ea, le-a arătat; * de-ai lor, perpetuu, euforic, eu, iau, omenoasă, tablou, asuprea, doar, cui, cioară; * toană, Ioana, mei, aviație, iau, iubitoare, mie, piatră, purtarea, aveau; * fiu, a treia, i-au spus, treisprezece, detaliu, amândoi, ți-au spus, remediu, tăiere; * auriu, noaptea, nouă, câine, copiii, carieră, i-
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
trebui, aceea, pâine; * nou, noutate, campioană, admirație, nouăsprezece, dai, noutate, uitare; * teamă, tăia, vii, creier, amândouă, mi-ai spus, foarte, alergie, uitat, viitor, Radiodifuziune; * oare, maladie, laudă, cuiva, îndreaptă, arămiu, eliberează, cafeaua, ai; * știi, amiciție, prietenoasă, mie, alergie, vioară, zmeoaică, perpetuu, stilou, imposibilului; * plictiseală, imaginație, covoare, două, aceiași, toată, vrei, aer, încrederea, conspirație; * sau, suspiciune, întoarce, formează, competiție, ne-au arătat, la egalitate, vedenie. Transcrieți, din textele de mai jos, cuvintele/ structurile care conțin diftong, triftong, respectiv vocale în hiat: (a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Necesara și justa de-monahizare, în sensul pe care l-am ilustrat mai sus, a atins, așadar, și ordinile monastice. Unul dintre semnele acestei egalizări este dispariția diferenței dintre voturile simple și voturile solemne, dintre profesiunea simplă și profesiunea solemnă sau perpetuă, diferențe ce încă mai persistă în limbaj datorită unui subtil sens de superioritate pe care îl au Ordinile antice, dornice să se deosebească de ceilalți, însă pe care Codul de drept canonic, revizuit pe baza învățăturilor Conciliului și publicat în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
substanțiale, ar trebui să fie posibilă într-un mod natural, fără a recurge la imagini forțate precum «vocația în vocație», pentru a permite dezvoltarea harului, fără a invoca fidelitatea față de carismă cu scopul de a o sufoca. Pentru unii, profesiunea perpetuă poate reprezenta un moment de «trecere» și de «ieșire», în timp ce pentru alții poate să se identifice cu «pământul făgăduinței». Până aici ne-am referit la itinerariul personal, în sensul conștientizării și al sensibilizării față de chemarea interioară, care depinde de contextul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
60, cât de la modele interbelice (Ion Pillat, Lucian Blaga) sau chiar mai vechi (St. O. Iosif, Octavian Goga). Ceea ce îl apropie de acestea este perspectiva integratoare, la polul opus situării acosmice, in extremis nihilistă. Existența e văzută ca un miracol perpetuu, iar când acesta e amenințat, recursul la rădăcinile țărănești și la natura originară reușește să-i restituie puritatea și candoarea genuină. Erosul stă întotdeauna sub semnul clipei de grație și al sărbătorescului, tensiunea lirică provenind nu din incompatibilități și dileme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
entitățile politice care fac parte din ele. Aceste secțiuni ale sistemului internațional constituie În fapt cele În care se desfășoară procesele curente, politica internațională obișnuită. Legate de ele apar problemele și crizele internaționale. Relațiile Între organismele politice tind să fie perpetuu legate de proximitate, Întrucât aceste legături au În vedere În primul rând competiția pentru resursele umane, materiale, manageriale sau simbolice existente pe teritoriile respectivelor alcătuiri politice (Miroiu, 2005, pp. 71-72). În sensul În care subsistemele internaționale reprezintă structuri ale relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Universității, director al Muzeului Național de Antichități, deputat în Marea Adunare Națională ș.a. Moartea survine pe când se afla internat într-o clinică din Elveția, unde a și fost incinerat. Clasicist cu o pregătire serioasă, de structură enciclopedică, spirit mobil, în perpetuă fervență, specialist cu privirea ageră, ațintită spre revigorarea disciplinei sale, dar și literat cu bun gust și înzestrare, B. s-a racordat fericit la orientările mai noi ale filologiei clasice europene. Considerând insuficientă erudiția pozitivistă, el va fi preocupat îndeosebi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
de obiecte și de metode pentru a ajunge la un adevărat proiect intelectual. Prin confruntarea modelelor, a normelor, a schemelor culturale, a orizonturilor de gândire, prin compararea lor, prin discutarea lor, este luată în considerare condiția umană ca o redefinire perpetuă. Antropologia lumilor contemporane recunoaște pluralitatea culturilor, dar și referințele lor comune și diferențele interne din interiorul aceleiași culturi. Cultura dacă acest concept mai păstrează o anumită valoare operațională nu mai este concepută astăzi ca o cunoaștere 100 % împărtășită. În sânul
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
atitudine descriptivă sau explicativă liberă de orice dimensiune normativă: critică socială, angajament politic, exprimarea unor utopii, apărarea unor idealuri, prezicerea sfârșitului istoriei etc. O altă solicitare se manifestă: invitația de a trece în expertiza din serviciul instituțiilor care se recompun perpetuu. 4. Antropologia religiei. În general, antropologia religiei se înscrie într-o tradiție materialistă, eliberată de interpretări teologice, însă ea a fost mult timp marcată de religiile Bibliei. Este dificil pentru occidentali, chiar atei sau agnostici, să se desprindă de ideea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
a observat în mod clar că nu se poate face abstracție de istorie. Principiul de integrare a unei unități sociale oarecare nu este niciodată lipsit de contradicții și toate practicile sociale, toate modelele de comportament sunt cuprinse într-o mișcare perpetuă de transformare. Mereu a fost așa, dar este de netăgăduit că mișcările istorice se accelerează. Dacă mai puțin de 5% din populația africană trăia în orașe în 1900, astăzi sunt peste 50% care locuiesc la oraș. Noile obiecte ale antropologiei
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
fi românii tradiționali? în fața acestei dure realități, spiritul alternativ este scindat: pe de o parte, el are tot mai vie nostalgia creatorului și scriitorului liber profesionist. Care a încetat să mai fie eternul salariat și asistat al statului, un sinecurist perpetuu și un parazit, dacă nu chiar un titanozaur bugetivor. Aspirația sa, intimă, profundă, se îndreaptă spre profesiunile liberale, spre întreprinderile particulare cu profil cultural (edituri, ziare, presa culturală, posturi de radio și TV, în special independente). A fi și a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unei discipline de grup. Explicația stă, în primul rând, în lipsa de tradiție și, mai ales, a concepției conform căreia orice cultură se dezvoltă, în mod esențial, prin acumulare și dezvoltare, în prelungirea unei continuități deschise, nu prin acte de inițiativă perpetuă, singulară, irepetabilă. Din care cauză, dicționarele de orice tip, enciclopediile românești, în perioada actuală, cel puțin, ratează cu regularitate. Și chiar de la... Hasdeu încoace. Să nu uităm totuși, că, de bine de rău, unele enciclopedii particulare există. în timp ce povestea academică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]