3,471 matches
-
Arhitectura lunecoasă a undelor“ este din Rudiment of an Eye. URE, JOAN Cap. 48, par. 8. Soția ordonanței cîntă propria variantă a cîntecului din revista Something may come of it: „N-am despre ce cînta/mă descurc/foarte bine ca pieton/Oamenii din avioane/cîntîndu-și cîntecul/zboară peste mine./ Au ei ceva ce n-am eu?/ Am eu ceva ce n-au ei? N-am despre ce cînta/N-am despre ce cînta.“ VONNEGUT, KURT Cap. 43, discursul lui Mondboddo. Descrierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
anul 1788, s-a ajuns la vreo 80 de străzi și căi de acces în 1890, dar numai 21 erau mai importante. Dintre ele, unele au rămas până în zilele noastre, altele au fost lărgite, îndreptate, pietruite sau pavate, înlesnind circulația pietonilor și a vehiculelor(Anexa 1). Distribuirea trimiterilor antrenează munca mai multor categorii de salariați, dar dintre aceștia factorii poștali sunt cei care predau destinatarilor la domiciliu, cele mai multe trimiteri sositeăcorespondență simplă și înregistrată, citații, adeverințe de primire, avize mesagerii, ziare și
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
furnicau. În plus, m-a luat și durerea de cap. Pe marginea drumului, acolo unde este iarbă, am văzut mai multe persoane care stăteau, pe vine. «Ce-o fi cu oamenii ăștia?» Erau destul de mulți. După ce am traversat trecerea de pietoni, am văzut o mare de oameni care stăteau jos. Erau doi cărora le tremurau teribil picioarele. Toți se țineau de burtă. Nu numai că aveau convulsii, dar picioarele le „fluturau“. «Ce o fi cu ei? Or fi epileptici?» Presupunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă de pe-o parte pe cealaltă ca un cîine vagabond? își zice, e totuna, peste tot e aceeași aglomerație. Să trăiți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o pufoaică verde căptușită cu o mulțime de buzunare. — Să-mi spună cineva dacă asta este șosea de secolul douăzeci, se enervează la culme Sena, dacă e normal ca pe același drum să circule căruțe, tiruri, turme de oi și pietoni în același timp. Dacă este acceptabil ca barierele să nu funcționeze, semnele de circulație să fie toate puse alandala și să mergi sute de kilometri pînă să dai de o pompă de benzină. — Apropo, zice Petrică avînd o presimțire tulburătoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar trebui să se dezmeticească odată, altfel va fi prea tîrziu. Care lume, îl întrerupe intrigat taximetristul exact în clipa cînd automobilul trece prin dreptul unui semafor. Uite-i cum așteaptă să se facă verde ca să traverseze, izbucnește Roja către pietonii care stau ca niște jaloane pe marginea trotuarului, fuste, pantaloni, ciorapi, sandale, pantofi, adidași. Am înțeles că totul ține doar de atitudine, se face taximetristul că pricepe trăgînd brusc de volan într-o parte ca să evite o gură de canal
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de Cleopatra, gesturile gingașe și măsurate, și droaia de inele de pe degete, completează Părințelul. încotro am pornit și unde am ajuns, se aude vocea șoferului puțin iritată din cauza unui individ bătrîn care abia se tîrăște în fața mașinii pe trecerea de pietoni de la intersecția bulevardului Dacia cu Strada Polonă. Ambasadele Emiratelor Arabe, Irakului, Siriei, se gîndește Roja din nou la vorbele Bătrînului, adevărați prieteni ai Piticului. România, țară musulmană, ăsta ar trebui să ne fie sloganul, se distrează Curistul, credeți că e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Dacă o să te lase baltă tocmai acum? Era pe punctul de a și lua tălpășița, de a se pune în mișcare spre gura de metrou de la Piața Romană, cînd auzi vocea Părințelului strigîndu-l de pe celălalt trotuar, din dreptul trecerii de pietoni din față de la cinematograful Studio. Nu mai avu răbdare să se facă verde, sări de pe trotuar direct în mijlocul traficului și traversează bulevardul ca un apucat, printre mașinile aflate în viteză, care îl claxonau sau frînau brusc cînd nu aveau pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spuse Părințelul. Trebuie s-o recunoști dacă ești realist. — Nici nu mi-a trecut așa ceva prin cap, zise Roja. N-ar avea nici un farmec. Și chiar dacă ar fi posibil, crezi că aș mai avea vreo satisfacție? Observi că toate privirile pietonilor sînt ațintite asupra ta, cum zeci de figuri tîmpe se hlizesc la tine ca la un sinucigaș sau, mai grav, ca la un nebun scăpat de la ospiciu. Pentru o clipă te simți derutat, vrei să te smulgi din mîna Părințelului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că ar exista În orășelul East Hampton, unde Își avea casa de vară. Reînvia, iată, fosta imagine premonitorie a omului care s-a pierdut pe sine În mulțime... Într-o caricatură publicată În 1936, În Italia, În Bertoldo, artistul Înfățișează pietonul cu mustață care, revenit acasă, nu se mai recunoaște În oglindă: „Accidenti, questo non sono io. Con tutta quella gente che era per la strada mi sono perso” - „La naiba, ăsta nu sunt eu. M-am pierdut pe mine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să mergem? Se face răcoare.” M-am ridicat, parcă mișcându-mă cu încetinitorul. „Se face răcoare, să mergem”, a încuviințat Dorin. Jos, în stradă, mi-a întins mâna. Ne-am întors la blocul nostru, acum traversând regulamentar, pe trecerea de pietoni. „Îți doresc vacanță plăcută.” „Și eu ție la fel.” „Ne vedem peste o lună.” „Cu siguranță.” El a intrat la scara B, eu la scara A. Liftul funcționa, slavă Domnului. Să urci pe scări opt etaje în beznă nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și porneau în toate direcțiile, automobilele claxonau, frânau ori accelerau, caii de la trăsuri se speriau, vizitiii se certau cu șoferii, iar șoferii cu pietonii. Deasupra capului meu atârnau tot felul de cabluri și erau o mulțime de lămpi pentru iluminatul străzii, câte una la câțiva metri. M-am urcat într-un tramvai și am cumpărat un bilet, ca să ajung într-un cartier de la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dacă iei un șase pe chestia aia cu „micul detașament” e mare minune, unde dracului o fi trecerea aia cu lupta de clasă că tu nu vezi În jur nimic, nu vezi nici capitalismul, nici socialismul, vezi doar treceri de pietoni și borcanul de unde milițianul dirijază circulația și În timp ce rumegi gândurile astea, ești deja așezat la coadă, căci la Hala Traian alimentara este deschisă și cumperi cu patru lei pachetul de unt. E tare ca piatra și tare ca piatra Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
șapte mii de feluri de trafic, mesageri pe biciclete care alunecă pe ambele părți, punând mâinile pe capota ta pentru a-și găsi echilibrul, și oameni care aparent au impresia că West End este o stradă cu magazine dedicată exclusiv pietonilor, în consecință calcă neanunțați pe carosabil, cu ochii fixați pe vitrina Marks and Spencer, întorcându-și uimiți capetele când mașinii tale îi scârțâie frânele și se oprește la câțiva centimetri de ei. Când am ajuns la destinația Laurei Archer, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
televizoare, nu era e-mail, nu era Pepsi, dar nu erau nici mitocani, grobieni, țigani, mizerie, corupție, răutate. Dar să citez din ilustrul critic :”...Calea Victoriei, cu mașini, trăsuri și o mulțime de oameni, Într-o zi Însorită. [...]Mașinile trec prietenos, printre pietoni. Un domn se plimbă relaxat, cu mîinile Împreunate la spate. Recla mele de pe clădiri evocă naturalețea relațiilor cu străinii : Philips, Chlorodont, Wimpassing...Dar cel mai elocvent rămîne peisajul uman. Nu există copii ai străzii, spălători, cerșetori, traficanți de valută. Nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Și a dispărut și din Piatra : se zice că plecase-n Italia. Apoi, În Franța. Revenită-n țară, se retrage la o mănăstire. În fine, scoate o carte la Iași. Deaici, nu se știe unde va zbura, ca un ionescian pieton al aerului, ce e... Cartea lansată cu șart, cu proiecții - Ionesco În loja teatrului, obosit și mirat;, imprimări - Ionesco fredonînd un fragment muzical; dialog din spectacol și recital de pian, Într-o după amiază ploioasă, În ceainăria Sage, din Iași
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a inventat-o Nicéphore Niepce și cum Daguerre a cules toți laurii. Descrie prima fotografie făcută vreodată unui om, o scenă de stradă din Paris fotografiată cu un timp de expunere atât de lung, că nu se vede nici unul dintre pietonii grăbiți, În afară de o siluetă solitară care se oprise să-și lustruiască pantofii. ― Și eu vreau să intru În cărțile de istorie. Dar nu cred că asta e chiar cea mai potrivită cale. Pe Belle Isle, Plantagenet pilotează Daimlerul pe Central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iernei deosebit de aspră, bătând recordul anilor de Început de secol! Cu două zile În urmă, capitala țării beneficiase de o ploaie măruntă Însoțită de lapoviță cu ninsoare, transformând arterele de circulație În adevărate patinoare, fiind un permanent pericol pentru integritatea pietonilor ce se Încumetau să pornească la drum. La fiecare colț de stradă, se puteau vedea mașini tamponate, multe chiar În derapaj, În timp ce trecătorii făceau o adevărată echilibristică pentru a se menține pe verticală, de cele mai multe ori căzăturile nu erau prea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
țării. Căscă gura la Întâmplare, Întrebând unii trecători ce Înălțau din umeri după ce-l priveau Într-un fel anume. În cele din urmă, la bifurcația unei străzi zări un fel de agitație În care, afaceriști bine Îmbrăcați pendulau Împrejur, acostând pietonii cu vorbe meșteșugite, oferind la schimb bani indigeni pentru valuta occidentală. Nu mică Îi fu mirarea când doi indivizi Îi oferi 60 lei pentru un singur dollar. Tentația era colosală. Își propuse totuși să mai aștepte. Vroia mai Întâi să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
borfașii În mod cinstit Îi Înghesuiră În brațe teancurile de bani, după care o luară la fugă În toate direcțiile. Rămas singur, Tony Pavone Își burduși buzunarele În așa fel să nu atragă atenția, apoi prevăzător se amestecă În mulțimea pietonilor, a celor ce Încă nu părăsise câmpul de șmecherii, de tragere pe sfoară a celor creduli. Se strecură cu precauție și observând nimic care să-i atragă atenția, Tony Pavone stăpân pe situație, evident vrăjit de puterea miraculoasă pe care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se Îmbătau făcând o risipă incredibilă În timp ce nota de plată nu valora mai mult decât o sticlă cu apă minerală. Această mană Cerească ce era oferită celor ce trândăvesc și asuprescc, era bine păzită de ochiul curios al cetățenului În calitate de pieton, strada fiind Împânzită de agenți Îmbrăcați cu haine civile care aveau misiunea să păzească, să observe totul dirijând trecătorii să circule pe partea opusă a trotuarului. Iar pentru a masca valoroasa instituție, gardul din fier a fost ornamentat cu plante
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a zecilor de mii arestați aruncați În pușcărie de legislația personală a Dictatororului extrem de periculs, Nicolae Ceaușescu...!! Cu o zi Înainte de sosirea acestui lot de arestați, o ninsoare abudentă Înămețise străzile făcând dificilă circulația auto și mai cu seamă a pietonilor nevoiți să circule la muncă ori după alte interese. În aceeași situație se afla și curtea penetenciarului Rahova unde Liberii făcuseră unele anemice poteci pentru a se putea circula dela o secție la alta. Penetenciarul Rahova, nu dispunea de mijloacele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Închisorii, iar gardianul respectiv Îi debarca unul câte unul În diferite zone a orașului, urmând ca fiecare norocos să se descurce după puterile materiale. Tony Pavone, savura bucuria libertății. Ar fi dorit să strige, să stea de vorbă cu fiecare pieton să-i explice monstruoasa nedreptate ce i se făcuse. Hainele lui ce stătuse În custodie la Închisoare le Îmbrăcase incredibil de mototolite, fiind atât de caraghios Încât nu putea rivaliza nici cu cel mai mizerabil cerșetor. Cum cei dela Închisoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
expuse sunt protejate ori nu...! Iar În afară de asta, cum să nu privești cu gura căscată...!” Orașul Frankfurt pe Main, escala temporară a celor doi evadați din raiul comunist, Îți Încânta privirile În timp ce curățenia străzilor era atât de perfectă Încât toți pietonii ar fi trebuit să circule În, papuci de casă...! Absolut, peste tot locul unde Întorceai capul, balcoanele locuințelor erau ornamentate cu trandafiri Înfloriți iar alții având bobocii În curs de expandare, În general predominând culoarea roșie, oferind vizitatorului imaginea unei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
jefuit și chiar omorât sub privirile lor impasive de parcă eram un obiect ce urma să fie aruncat la gunoi...! A doua zi dimineță, am revenit În Canal Street, zonă fierbinte a orașului și unde agresorii pot fi amestecați În mulțimea pietonilor ce căscau gura la vitrinele burdușite cu obiecte aurifere și pendulând și căutând cu privirea un polițist În uniformă care să avertizeze un potențial agresor, mi-am pierdut vremea...! După informațiile primite dela un cunoscut, poliția New York-lui, nu patrulează
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]