3,133 matches
-
la 50 ani) și Bătrânețea (de la vârsta de 51 ani) Dacă e de sex feminin la ce vârstă a încetat menstruația? Era bolnavă în acel moment? Ce a avut în acea perioadă critică? * Starea înainte de boală Recunoștea bine obiectele la pipăit? Vedea bine de aproape? Vedea bine de departe? Deosebea bine culorile și ființele? Auzea bine? Mirosul îi era dezvoltat? Deosebea bine gustul alimentelor? * Funcția mușchilor Era viguros? Umbla bine și mult? Obosea repede la mers? Obosea repede la muncă? Era
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
uit în ele... Gh. P. doi: Adică n-ai nevoie să... te uiți la tine! Gh. P. unu: Da tu te-ai uitat în ele? Gh. P. doi: Nu, pe cuvînt! Am vrut să ne uităm împreună... Gh. P. unu: (pipăie dosarele, le privește...) Eu nu știu ce ți-a venit ție cu dosarele astea! Gh. P. doi: Păi dacă tot te plictisești de albume... În reviste porno nu-ți place să te uiți... pentru că ești pudic... Gh. P. unu: Și-atunci ai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ochitor de elită... Ha!, numai în frunte țintești... Numai în frunte... Ucigașule...! Te-ai antrenat, nu glumă! (apropiindu-se de Mona; tandru) Mona, rămîi numai frumoasă... numai femeie... N-are rost să faci... analize... evaluări... Nu-mi place să-ți pipăi inteligența... N-am nici un chef să-ți sărut ideile... Groparul: (ridicîndu-se puțin, aplaudă) Octav: ...Nu te grăbi... n-a fost finalul... mai e puțin... Mona: ...Să-nțeleg că mă alungi! Octav: Dacă l-am alungat eu pe Ovidiu...! Dacă m-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care o reazemă de piatră; Octav de așează lîngă zidul cavoului; lumină despărțitoare de clipe; apar fantomele trei; sînt îmbrăcate și se mișcă așa cum se mișcă toate fantomele; voci tînguitoare... sinistre...; se apropie din ce în ce mai mult de cavou și încep să "pipăie" lucrurile expuse...) Ei, ce-i cu voi pe-aicea?! F1: ...Noi sîntem fantome... Oooo!, om viu... om viu... Octav: Văd că sînteți fantome... dar ce căutați aici la ora asta?! F1: Dar e douăsprezece noaptea...! Octav: Aha! Și? F1: Am
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Nu poate fi Încă, alăturea cu dânsa, o realitate „inteligibilă” și, chiar dacă voim să Închipuim alte soiuri de realități prin imaginație, aceste realități imaginare nu pot niciodată s-o dărâme pe aceea pe care o vedem, o auzim și o pipăim. De aceea și d1 Tannery zice că „geometria care este aplicată realității concrete este geometria euclidiană, ale cărei axiome au un caracter așa de intuitiv, că ele pot fi privite ca făcând parte din concepția noastră a lumii din afară
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și l-a arătat învățător al lumii întregi, arată că dorește să avem o astfel de credință. Căci El este cu adevărat Domn și Dumnezeu după fire, chiar și după ce S-a făcut Om. Observă că ucenicul, când I-a pipăit mâinile și picioarele și coasta, I-a adus mărturie, nedespărțind pe Emanuel în doi Fii, ci recunoscându-L ca Unul și Același în trup, căci Unul este Domnul Iisus Hristos, după Scripturi”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
apoi o a treia, în centrul căreia se înalță jilțul lui bodhisattva. Toate trei sunt făcute dintr-un santal neprețuit numit uragasăra, iar înăuntru totul este tapisat cu flori divine. Prețiosul adăpost este dur ca diamantul și totuși plăcut la pipăit ca mătasea cea mai fină. Nașterea lui Buddha a fost miraculoasă, ca și gestația. Chiar și conceperea a fost imaculată. La venirea timpului, Mahă Măyă merge să-și viziteze părinții la Devahrada. Pe drum, ea se oprește în parcul din
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
freamăt fugar al pleoapelor... Eram așezați pe covorul presărat cu ghemotoace de hârtie și ne dedam unui joc pasionant: scoțând pietricelele din învelitoarele lor albe, le comparam - când un ciob de cuarț, când o pietricică rotundă, netedă și plăcută la pipăit. Pe hârtie erau însemnate nume pe care, neștiutori, le luasem drept enigmatice denumiri mineralogice: Fécamp, La Rochelle, Bayonne... Într-una dintre învelitori, am descoperit chiar o bucățică feroasă și aspră cu urme de rugină. Am crezut că citeam numele acelui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
apărea în strălucirea lustrelor și a oglinzilor sale. Opera ne uluia cu goliciunea umerilor femeilor, ne îmbăta cu parfumul răspândit de splendidele coafuri. Notre-Dame a însemnat pentru noi o senzație de piatră rece sub un cer învolburat. Da, aproape că pipăiam zidurile acelea zgrunțuroase, poroase - o stâncă uriașă, modelată, parcă, de o ingenioasă eroziune a veacurilor... Aceste fațete sensibile trasau contururile încă vagi ale universului franțuzesc. Continentul ivit din apă se umplea de lucruri și de ființe. Împărăteasa îngenunchea pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Împărăteasa îngenunchea pe un enigmatic „prie-Dieu” care nu evoca pentru noi nici o realitate cunoscută. „Este un fel de scaun cu picioarele tăiate”, explica Charlotte, și imaginea mobilei mutilate ne lăsa perplecși. Ca și Nicolae, ne-am stăpânit dorința de a pipăi mantaua de purpură cu fireturi de aur stins care-i slujise lui Napoleon în ziua încoronării. Aveam nevoie de pipăitul acela profanator. Universul în gestație era încă lipsit de materialitate. În Sainte-Chapelle, un pergament zgrunțuros a trezit dorința aceea - Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
altădată siluetele acelea cocoșate erau nedespărțite de palmieri, de deșert, de oaze... Și atunci se dezmeticea: nu, nu era vis! Stătea în mijlocul unei piețe zgomotoase, într-un oraș necunoscut. Zăpada abundentă i se lipea de gene. Trecătorii se apropiau și pipăiau micul medalion de argint pe care spera să îl schimbe pe niște pâine. Cămilele dominau forfota negustorilor ca niște stranii corăbii suspendate. Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strat de zăpadă lipită pe pervaz, îmi frecam obrazul cu ea. Asta nu îmi calma fierbințeala decât o clipă. Vedeam acum bărbatul acela pitit pe după geamul fumuriu al mașinii. În lentilele pince-nez-ului său se reflectau siluetele feminine. Le tria, le pipăia, le cântărea farmecele. Apoi alegea... Iar eu mă uram! Căci nu mă puteam abține să nu-l admir pe vânătorul acela de femei. Da, exista în mine cineva care - cu groază, cu repulsie, cu rușine - se extazia în fața puterii bărbatului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deja feminin... Mi-am executat numărul de demontare-asamblare cu toate membrele amorțite și mi-au trebuit mai mult de trei minute, pomenindu-mă printre cei mai puțin dotați... Dar, mai mult decât dorința de a îmbrățișa trupul acela, de a pipăi cu degetele mele luciul pielii ei bronzate, am simțit o fericire nemaiântâlnită și fără nume. Exista masa aceea din scânduri grosolane, instalată la marginea unei păduri. Soarele și mirosul ultimelor zăpezi refugiate în obscuritatea desișurilor. Totul era de o simplitate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pistă de dans în aer liber, situată pe culmea unui deal care domina Volga. Abia știam să dansăm. Dar deșelările noastre ritmice nu aveau, în realitate, decât un singur țel: să ținem în brațe un trup de femeie, să-l pipăim, să-l îmblânzim. Ca să nu ne fie teamă după aceea. Seara, în escapadele noastre de la Munte, cástele și clanurile nu mai existau. Eram toți egali în febrilitatea dorinței noastre. Doar tinerii soldați în permisie formau un grup aparte. Îi observam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bac vechi a cărui balustradă cu suporturile sparte se scufunda în apă. A tăcut brusc. Probabil că beția i se risipea încetul cu încetul. Stăteam nemișcat în fața așteptării ei încordate, în întuneric. Nu știam ce trebuie să fac. Îngenunchind, am pipăit scândurile, aruncând în apă când un colac de funii înmuiate, când o grămadă de alge uscate. Din întâmplare, tot făcând curățenie, i-am atins piciorul. Degetele mele, pipăind-o, îi făceau pielea de găină... A rămas mută până la sfârșit. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei încordate, în întuneric. Nu știam ce trebuie să fac. Îngenunchind, am pipăit scândurile, aruncând în apă când un colac de funii înmuiate, când o grămadă de alge uscate. Din întâmplare, tot făcând curățenie, i-am atins piciorul. Degetele mele, pipăind-o, îi făceau pielea de găină... A rămas mută până la sfârșit. Cu ochii închiși, părea absentă, abandonându-mi trupul ce-i tresărea ușor... Probabil că i-am făcut foarte rău cu gesturile mele grăbite. Actul acela atât de mult visat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o perspicacitate deja bărbătească, înțelegeam că nu era vorba de o simplă cruzime. Îmi aminteam acum de primele clipe care urmau după actul sexual, în care trupul, dorit cu o clipă în urmă, devenea subit inutil, neplăcut la vedere, la pipăit, aproape ostil. Mi-am amintit de tânăra mea parteneră de pe pluta noastră, noaptea: e adevărat, mi-era ciudă pe ea că nu o mai doream, că eram decepționat, că o simțeam acolo, lipită de umărul meu... Ducându-mi gândul până la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la o parte praful și frunzele moarte, erau curate și uscate. Nu mă mai țineam pe picioare. M-am așezat, apoi m-am întins cât eram de lung. În întuneric am atins cu capul un obiect de lemn. L-am pipăit. Era un prie-Dieu. Mi-am pus ceafa pe catifeaua lui ponosită. Curios, suprafața lui părea călduță, ca și când cineva îngenunchease pe el cu o clipă mai înainte... În primele două zile, nu mi-am părăsit adăpostul decât ca să merg după pâine
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și s-a sălășluit între noi” (În 1,14). Oamenii l-au putut vedea și Ioan își descrie astfel experiență: „Ceea ce era la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții (perì to¤ lógou tQÎs zÄQÎs)...” (1In 1,1-2). Și în Vechiul Testament, Cuvantul are un rol atât de important încât ajunge să fie personificat. El este trimis pe pamant să împlinească lucrarea lui Dumnezeu (Ps 147,15/4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
poate! Mă dau În fiecare seară cu ulei special, dimineața mă dau cu loțiune și... — Ups, greșeala mea! zice Venetia. Era doar un fir care atîrna din tricoul tău. — A. Mă prăbușesc, În șoc post-traumatic, iar Venetia Începe să-mi pipăie abdomenul. — Deși, firește, vergeturile apar de regulă În ultima clipă, adaugă de dragul conversației. E posibil să nu scapi de ele, să știi. Ultimele săptămîni de sarcină sînt atît de rele că uiți de orice altceva. De cîte ori nu mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un material vesel, pentru perioada de pînă Într-un an. Husa acoperă inclusiv centrul colacului, al cărui fund este bine căptușit, pentru ca sugarul să poată sta pe ceva moale, și are În compoziție diverse texturi pe care copilul le poate pipăi (ciocul unei rațe care face „mac“ atunci cînd Îl strîngi, blană pe oaia desenată și alte tipuri de materiale legate de desenul efectiv, care emit diverse sunete). Jean Baudrillard (1929-2007), teoretician al culturii și filozof francez, comentator politic și fotograf
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
forme spirituale, care să fie între Dumnezeu și oameni?"727. Înainte de a oferi răspunsul, autorul a expus punctele de vedere existente privitoare la această problemă: "Liberii cugetători de astăzi o tăgăduiesc, căci ei nu admit decât ceea ce văd și ceea ce pipăie"728; ulterior, el a demonstrat existența lor prin argumente oferite de Biblie (Îngerii și Avraam, Îngerul și Iacov 729). Acest articol, scris de preotul Cipolloni, era o traducere din Causeries din Dimanche 730. S-a dezbătut, pe parcursul a mai multe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
neadevărată în evanescența ei. Viața e cu totul altceva decât "hârtia nereciclată" pe care poposește o floare neadevărată. Poemul Nori strecoară un foarte trecător "mai" în viața poetului scăldat o clipă de soare: forma exactă a chipului pe care îl pipăie câtă vreme mai e cald. Viața e caldă, poetul se lasă în pradă bucuriei tandre de a fi viu, dar inteligența lui trage cu ochiul la ce vine după bucurie, și această tentație de a vedea lucruri interzise stării de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la una din primele reprezentații ale lui Ubu-Rege, își exprimă încântarea, recunoscând în Jarry o formă de teatru care-i satisface așteptarea. Nu-i scrie el lui Jarry: "Ați pus pe picioarele lui, dintr-o argilă rară și durabilă la pipăit, un personaj uluitor și pe ai săi, aceasta cu un gust sobru și sigur de sculptor dramatic. El intră în repertoriul de gust ales și mă obsedează." O legătură de filiație îl unește pe Jarry cu simboliștii. Ca și ei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu soluție de 3% sodă de rufe; la arsuri puternice, după spălare se pune pe locul vătămat vată înmuiată într-o alifie contra arsurilor -dacă reactivul a fost o bază concentrată, locul se spală până nu mai este alunecos la pipăit; ai grijă ca o bază caustică să nu ajunga sub unghie, de unde se spală foarte greu; după spălare, baza se poate neutraliza cu acid acetic 3%. Dacă reactivul ți-a căzut pe haină, șterge locul pătat cu capătul unui prosop
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]