3,697 matches
-
Rozin. Așteaptă, a fost răspunsul. Hai, că nu mai pot! Păi asta vreau și eu, să nu mai poți. Ploaia de înjurături pornită de Ciacâru n-a putut să l urnească pe Rozin, până ce Ciacâru n-a făcut pe el. Poftiți, poftiți domnule jurnalist, care pupați în fund pe toți potentații zilei pentru bacșiș, poftiți! Bucuros de reușită, domnul Rozin s-a urcat triumfător la locul său. După ce a savurat izbânda de unul singur, a venit lângă mine și mi-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Așteaptă, a fost răspunsul. Hai, că nu mai pot! Păi asta vreau și eu, să nu mai poți. Ploaia de înjurături pornită de Ciacâru n-a putut să l urnească pe Rozin, până ce Ciacâru n-a făcut pe el. Poftiți, poftiți domnule jurnalist, care pupați în fund pe toți potentații zilei pentru bacșiș, poftiți! Bucuros de reușită, domnul Rozin s-a urcat triumfător la locul său. După ce a savurat izbânda de unul singur, a venit lângă mine și mi-a zis
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
eu, să nu mai poți. Ploaia de înjurături pornită de Ciacâru n-a putut să l urnească pe Rozin, până ce Ciacâru n-a făcut pe el. Poftiți, poftiți domnule jurnalist, care pupați în fund pe toți potentații zilei pentru bacșiș, poftiți! Bucuros de reușită, domnul Rozin s-a urcat triumfător la locul său. După ce a savurat izbânda de unul singur, a venit lângă mine și mi-a zis cu un ton de intimitate: Domnule Maxim, vreau să-ți spun o poveste
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o stare de ușoară îngrijorare. Am fost dus într-o baracă, montată de curând lângă țarcul de plimbare și compartimentată în birouri de anchetă, de o parte și de alta a unui coridor central. Un ofițer tânăr, dezinvolt, m-a poftit să iau loc. La anchete luam loc doar când nu mă mai țineau picioarele. Îmi dădeam seama că adversarul încearcă să mă domine, creându-și un ascendent asupra mea. La insistențele lui am rămas în picioare, motivând că sufăr de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai funcționau normal. Cineva, străin de mine, acționa asupra voinței și nu-l puteam îndepărta, resemnându-mă. Nu știu cât a durat această stare; la un moment dat m-am trezit ca dintr-o moțăială. Ușa s-a deschis și am fost poftit în curte, unde ne aștepta duba. La aer mi-am revenit; soarele era sus, spre ora 10. Fețele unor camarazi mai erau roșiatice sau puțin colorate și toți aveau o indiferență în priviri și mișcări. Nu ne puteam vorbi și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Orice danie, în bani, haine sau hrană își are valoarea ei, dar nu te reprezintă integral. Lipsind tu, personal, din fața Lui, din Biserica Lui, din actul comunicării directe cu El în Sfânta Taină a Împărtășaniei, te afli în postura celor poftiți la Nunta Fiului de Împărat care n-au venit din pricina treburilor lumești, ci și-au trimis doar scuzele, în postura tânărului bogat care a împlinit toate poruncile, în afară de una: urmarea lui Hristos. Dumnezeu nu are nevoie de banii, hainele sau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în șoaptă. Holul era micuț. Deslușeam acum o masă ca un altar, cu o vază cu trandafiri pe ea, și, deasupra, o gravură cafenie, reprezentând un cavaler medieval. Hartley își făcu din nou apariția, deschise o altă ușă și mă pofti într-o încăpere pustie, care s-a dovedit a fi odaia de zi. Murmură: — Îmi pare rău, tocmai ne luam ceaiul, venim și noi într-o clipă. După care mă părăsi din nou, închizând ușa. Abia acum îmi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alb, era, evident, încă deranjat după o noapte de somn. Pe perete se afla fotografia colorată a unui motan. Ben intră după mine, închise ușa și, o clipă, mi-a fost teamă de el. Spațiul era strâmt. Nu m-a poftit să iau loc, așa că stăteam amândoi în picioare, față-n față, lângă divan. Hotărâsem că la început trebuia să trăncănesc vesel, și îmi stabilisem chiar o ordine de subiecte, pe care speram să mi-o reamintesc. Trebuia să descopăr multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca mirosul odăii unei femei foarte bătrâne. Hartley se adresă câinelui: — Taci o dată! Animalul tăcu în momentul când crezu el de cuviință, apoi începu să mă mușine și să dea din coadă. Ben îmi spuse din ușa camerei de zi: — Poftește înăuntru. Am pășit în încăpere. Fereastra panoramică oferea priveliștea câmpiei povârnite și a salturilor mării albastre, voalate de aburul arșiței. Nicicând o priveliște frumoasă n-a fost atât de sinistră. Cele două magnetofoane zăceau pe pragul lat al ferestrei, lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Eram în clasa a VII-a la Liceul Industrial „Aurel Vlaicu” din Arad când m-a’ arestat... Din ora de curs de la liceu m-au luat. A venit de la director omul de servici c-un bilețel: cutare, cutare, cutare, să poftească la direcțiune, jos. Care au fost motivele arestării? Păi că am fost o organizație rasistă... anticomunistă. Am fost captați așa într-o mișcare de tineret, cu orientare naționalist-religioasă... Cine făcea parte din lot? Viorel Gheorghiță era șeful de lot... El
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe șanț la stradă... și a fost întrebată de trei indivizi: Aicea stă domnul Mircioiu? E acasă? Da, doarme. Și încet au pătruns în casă și când m-am trezit erau deja în jurul patului. M-au sculat și m-au poftit să dau o declarație... Ei încă nici nu erau organizați ca Securitate, că atunci se organizau, în perioada aia... Și m-au dus în curtea unei farmacii... Era o căsuță, în care m-a’ ținut în arest... o zi, două
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era unul. Cine este de servici? Eu. Cine...? Eu! A venit și colegul meu și a spus că el este de servici, și s-a mai solidarizat cu noi încă un coleg, Șerban, fost plutonier major de marină, din Măcin. Poftiți afară! Ne-au scos afară, am trecut prin curte, ne-au băgat într-o altă curte, au venit meseriașii, deținuți de drept comun, cu ciocanele, cu lanțuri pentru picioare... și pentru prima dată am văzut atunci instrumentele de nituire: era
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
legale în formă, dar subversive în conținut... Și cum s-a desfășurat arestarea? Dimineața în ziua de 28 iunie 1957, într-o vineri, m-au închis. M-a așteptat la gară cu o Pobedă un securist care mi-a spus: Poftiți în mașină. A urmat percheziția acasă... Cu trei săptămâni mai înainte îi arestaseră pe niște prieteni, trei avocați și-un procuror... Motivul a fost că eu mă ocupam de Tribunalul Militar foarte intens, și-apăram pe cei care erau împotriva
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la viitor este prezentată ca o posibilitate doar, ca o ipoteză: „...ânapoi nu m-oi mai întoarce, să știu bine că m-oi întâlni și cu moartea în cale.” (I. Creangă) • potențial; mai ales în limba vorbită: „- Da ce-ți pofti, dumneavoastră, ne întrebă ea. - Asta-i asta, jupâneasă Zamfiră, doar știu că n-o să ne dai borș de ochi căprui...” (C. Hogaș) • imperativ; înțelesul de „proiect” al viitorului atenuează sensul de „poruncă” al imperativului propriu-zis: „La primăvară te așterni pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp relativ, în funcție de situația sintactică în care se află verbul-predicat. Este timp absolut în propoziții nondependente și independente: „De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste” (M. Eminescu) Este timp de relație în propoziții subordonate unui verb-predicat, mai ales: „Ea-l pofti să se așeze..., apoi rămaseră câtva timp strâmtorați: el nu știa cum să înceapă, iară ea aștepta să vadă ce vrea el.” (I. Slavici) Ca timp absolut, conjunctivul prezent situează acțiunea verbală în prezentul procesului de comunicare: „Câte ceasuri să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă): „Viață, nu mă părăsi în răsăritul acesta, privește fruntea mea de pe acum aurie.” (M. Isanos) „De aceea, am făcut și eu un praznic, după puterea mea, și am găsit de cuviință să te poftesc și pe dumneata, cumătre.” (I. Creangă), • interjecții tranzitive: „Afară de aceea mai ai o considerație... Iat-o.” (M. Eminescu) „Pământ rebel, iată copiii tăi! ” (M.Eminescu) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, limita exterioară fixată de complementul direct desfășurării acțiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau cărți cu ilustrații. Pentru elevii din clasele a III-a și a IV-a se pot utiliza cărți care au ilustrații și text tipărit accesibil. Păpușa-marionetă/cartea aduce elevii în lumea poveștilor prin versurile: 45 „Hai cu noi, aici poftește Personajul îl găsește Și spune de unde vine De-a ajuns până la tine..” sau „A fost odată ca-n povești A fost ca niciodată...” Elevii sunt antrenați să recunoască personajul/personajele/povestea și autorul. La elevii mai mari, imaginile sunt completate
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
cum te eliberezi de lanțurile patimilor care te țineau în robie. Numai fariseii erau triști când posteau, fiindcă o făceau ca să fie lăudați de oameni și nu pentru a se apropia de Dumnezeu. Sfanțul Apostol Pavel ne spune ca “... trupul poftește împotriva Duhului, iar Duhul împotriva trupului” (Gal. 5,17). Deci să tăiem plăcerile trupului pentru a întări prin harul dumnezeiesc sufletul și astfel să biruim, prin post, patimile și divolul. Prin post ne smerim trupul, iar prin rugăciune ne luminam
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
ot n-ar fi dispărut Cotnarul. - Apoi de asta nu trebuie să mă asiguri tu, c ă sunt e u mai sigur decât tine. Au ajuns. Până în sat, cale de vreo doi kilom etri, au mers pe jos. I-au poftit în trăsură administratorul de la Cârjoaia, sat legat cu Cotnari, dar ei au mulțumit numai, s punând c ă pentru plimbare cu piciorul au venit. Să calce print re vii, că de praf și de trăsură sunt ei sătui. - Acum suntem
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
a ieșit înainte o poartă. De aici începe via lui Jenică Melinte. Uite beciul și uite crama... .................................................................................... Melinte nu era acasă, dar i-a „omenit” meșterul Antioh. „La o masă de afară le-a întins repede albitură și i-a poftit să ia loc. - Ai dreptate, cucoane Stejărel, frumoasă priveliște - spuse Neculai Brateș. Fericită idee am avut. - Iar am dreptate! îmi pare bine că îmi dau mereu dreptate. Că la Feiga Papiș, în noaptea aceea , nu și nu, că nu am
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
alea sunt viile statului. - Paraclisul? - Da, Paraclisul! Și acolo sunt vinuri strașn ice, Cul ai. Da a avut Paraclisul și doctor bun. Pe Găgiulesc u, cred că e cel mai talentat dintre toți vinificatorii. Cupajele lui sunt o strășnicie... De poftești să vezi Iașul și chiar Ceahlăul, n-ai dec ât să te sui pe Cătălina și panorama n-are să ți displacă. „Rolul cel mare îl joacă natura, Culai. Apărarea de curenți, expunerea la soare, pământul, climatul, densitatea norilor, gradul de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
oboseau. Timpul le făcea uitate. Topârceanu, nu,. „Cum ai zis că face cutare ? Ei, nu zău ?! Ia mai spune, dragă. Așa, așa. Extraordinar. Eșt i sigur pe ce spui?ʺ Și suna să vină cel în cauză. Când intra, îl poftea să ia loc, în timp ce Clevetici făcea fețe-fețe. „E-n regulă, zicea directorul, continuă, te rog. Hai, că ziceai bine. Ai răm as la ch estia cu. . . E bine să audă și dumnealuiʺ. Cel demascat nu m ai putea să tacă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
la Cotnar Azi purcede tot Cotnarul La cules de vii, ca-n veac. Ștefan Vodă, harmasarul Și-l descalecă-n conac. Strugurii din rai se-nfruptă Sub al soarelui vârtej, Ștefan cu jungher de luptă îi desprinde de pe vreji. Blând poftind-o, o îndeamnă Al ei soț și Voievod: -Rogu vă, slăvită doamnă, Să dați gust acestui rod. Ea, pe rând, trei boabe apucă Aruncându le prinos... Și la buze a prins să ducă Altele cu miez mustos. Boieri mari și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sufletul gazdei, car e au dis părut până la urmă de tot, cu o vorbă pe care boierul a spus-o ca o concluzie: „fie diavolului năcazuri...” * Ultimii sosiți, în cap cu Petre, s-au foarte bucurat, de îndemnul, de a pofti la masă. Era spre seară deja, când în străchinile înflorate de un meșter al ținutului, aburea un borș încropit dintr o întreagă zburătoare de ogradă, ce a fost apoi adăugat cu un scrob uriaș, corcit și cu felii de afum
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
îN OPERA LUI NECULCE: „El bea vin mai mult din oală decât din pahar de cris tal, zicând că i mai dulce vinul din oală decât din pahar. Când țarul Rusiei a venit să viziteze Iașiul, Dimitrie Cantemir l a poftit la un ospăț. Ion Neculce observă și scrie: „Se ospătau și se veseleau prea frumos cu vin de Cotnari și lăudau vinul foarte și încă mai bine le plăcea vinul cel cu pelin și mult se mirau cum spre partea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]