3,246 matches
-
este invitat să livreze singur argumentele propriei subalternități.Ruperea acestei legături asimetrice și exploatatoare este primul pas într-un proces decolonial.Invităm pe oricine interesat ă de acest subiect să participe la acest număr al Gazetei de Artă Politică. Căutăm contribuții polemice și cu miză, articole ce pun întrebări și creează tensiuni. Trimiteți o propunere de în jur de 500 de cuvinte până pe 22 mai 2015.Acest număr este inspirat din cursul universitar „Demnitate colectivă și Retorica Apartenenței. O istorie fragmentată a
Apartenența amânată. Artă, identitate națională și decolonialitate în contextul românesc () [Corola-website/Science/295863_a_297192]
-
datorează Sf Augustin și operei sale. “De Civitate Dei” a fost scrisă într-un moment de criză în care Apusul era descumpănit în fața invaziei și jefuirii cumplite a Romei de către vizigoții lui Alaric în 410. Concepută inițial ca o scriere polemică față de acuzațiile aduse creștinilor de către păgâni, “De Civitate Dei “ a devenit un răspuns providențial și genial al bisericii creștine occidentale la provocările viitorului iar idealul augustinian a constituit punctul de plecare pentru zidirea unei noi civilizații. Sf Augustin plasează istoria
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
fost ales Petrus Pázmány. La o săptămână după numirea sa în fruntea ierarhiei catolice din Ungaria, Petrus Pázmány împlinea vârsta de 56 de ani și se bucura de un răsunător renume ca predicator, ca profesor și ca autor de literatură polemică. Prima sa lucrare de seamă fusese publicată la Nagyszombat în 1603 cu titlul " Răspuns la cartea lui Ștefan Magyari, predicatorul din Sárvár, despre motivele căderii țării". Pastorul Magyari căutase cu un an înainte să acrediteze ideea că dezastrul în care
Petrus Pázmány () [Corola-website/Science/300032_a_301361]
-
polemica autorilor, istoria religioasă (viețile sfinților), inexactitatea istorică. Articolele referitoare la subiecte sensibile care ar putea, de exemplu, să aducă prejudicii naționalismului britanic cum ar fi Primul Imperiu Francez sunt cosiderate în zilele noastre de mare influență. Unele articole sunt polemice, cum ar fi descrierea evenimentului “Baia de sânge” de la Stockholm unde autorul este părtinitor cu una din tabere în detrimentul celeilalte. Articolele referitoare la nobili sunt adeseori hagiografii cum ar fi cazul lui Umberto I al Italiei care este o propagandă
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
revistei se conturează distinct trei etape. Prima etapă, numită și "etapa ieșeană", se întinde de la întemeiere, în anul 1863, până în 1874, anul în care Titu Maiorescu, devenit ministru al Instrucțiunii publice, se mută la București. În această etapă predomină caracterul polemic. Este epoca în care se elaborează principiile sociale și estetice ale “Junimii”, aceea a luptelor pentru limbă, purtate cu latiniștii și ardelenii, apoi a polemicilor cu barnuțiștii, cu Bogdan Petriceicu Hașdeu și cu revistele din București, duse nu numai de
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
de filosofie la Universitatea din Iași. În 1895, P.P. Negulescu, împreună cu ceilalți colegi de generație, preia conducerea celei mai importante reviste a țării, "Convorbiri literare". Tot în acest an adună în volum ultimele două studii de estetică antigheristă, cu titlul "Polemice". În 1896 publică, în "Convorbiri literare", studiul "Filosofia practică. Spiritul francez". Cu această bibliografie -și fără doctorat- devine profesor titular la Catedra de istoria filosofiei și logică, la Universitatea din Iași. În 1900, în volumul omagial "Titu Maiorescu" îi apare
Petre P. Negulescu () [Corola-website/Science/299620_a_300949]
-
practic, paralizată de posibilitatea celor 5 membri permanenți ai Consiliului (SUA, URSS, China, Marea Britanie și Franța) de a folosi, individual, dreptul lor de veto. În consecință, ONU a fost, în esență, transformată într-un forum inactiv pentru schimb de retorici polemice, iar sovieticii se foloseau de acesta aproape exclusiv ca de o tribună de propagandă La Conferința de la Potsdam, care a început la sfârșitul lunii iulie 1945, după capitularea Germaniei, au apărut diferențe serioase asupra dezvoltării viitoare a Germaniei și a
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
au urmat, a se vedea: războaiele religioase între diferitele secte și biserici creștine, masacre barbare și persecuții împotriva evreilor. Craig A. Evans declară că prima frază din citatul de deasupra redă profetic concluziile cercetării moderne, iar a doua este dubioasă, polemică și apologetică.
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
bună cunoaștere a domeniului pus în discuție, să fie înzestrat cu mobilitate de gândire și spontaneitate. Prima întrebare poate fi la precisă, la obiect, introducându-ne de la început în miezul problematicii tratate. Prima întrebare poate avea și o încărcătură ușor polemică, incitând, provocând de cele mai multe ori interlocutorul la replică. Se poate întâmpla ca prima întrebare să fie pusă de interlocutor. Dialogul se poate deschide printr-o declarație sau de a descrie cadrul, locul sau momentul în care se ia interviul. Pentru
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
extreme și exprimată în paradoxuri, o mare de puteri, de impulsuri, de cunoștințe, de nerăbdare. Emotiv și sincer, simplu și vesel, binevoitor și naiv chiar în relațiile lui intime și familiare, dar tumultos, brutal și chiar ordinar în lupta și polemicele duse nu numai cu oamenii papalității, ci și cu foștii lui colaboratori, prieteni ori țărani răsculați, sau anabaptiști răsculați, Luther a fost prezentat uneori ca un apostol sau profet prin gura căruia a grăit Duhul Sfânt cum n-a mai
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Le Figaro", "Le Voltaire", "Le Sémaphore de Marseille" și "Le Bien public" ("Binele public") din Dijon. În afară de critică (literară, artistică sau dramatică), Zola publică în presă sute de povestiri precum și toate romanele sale (sub formă de roman-foileton). Practică un jurnalism polemic, în care nu ezită să-și devoaleze ura, dar și preferințele sau pozițiile sale estetice și politice. Își cântărește perfect intervențiile jurnalistice, utilizând presa ca pe un instrument de promovare a operei sale literare. Pentru primele sale lucrări, Zola trimite
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Arta abstractă este denumirea pe care, începând cu cel de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea, și-o revendică o serie de tendințe, de grupări, de creații - în general diverse, succedându-se nu fără o anumită atitudine polemică - care au la bază un protest împotriva academismului și naturalismului, îndepărtând din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci de așa zisă artă figurativă, și așezând în locul lor un sistem de semne, linii, pete, volume, ce ar trebui să
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
1870 în revista "Răsărit" ("Заря"). Vestea asasinării lui Ivan Ivanov din 21 noiembrie 1869 de către colegii săi din grupul socialist revoluționar al lui Serghei Neceaev îl determină pe Dostoievski să înceapă un nou roman: "Demonii". Inițial conceput ca o lucrare polemică care să dezbată temele politice ale momentului și să expună consecințele distructive ale nihilismului, "Demonii" devine unul din cele mai importante romane dostoievskiene. La 8 iulie 1871, soții Dostoievski se întorc în Sankt Petersburg după o absență de patru ani
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
pasaje întregi din cronici; -Gheorghe Șincai, "Hronica românilor și a mai multor neamuri" - dovedește mai mult spirit critic și o informație mai bogată, opera fiind plină de rîvnă în susținerea adevărului; -Petru Maior, "Istoria pentru începutul românilor în Dachia" - caracter polemic, fiind mai degrabă un pamflet de idei decît o cronică, dar fără talent literar. -Samuil Micu și Gheorghe Șincai, "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" - face o paralelă între latină și română. Ei propun eliminarea cuvintelor de altă origine și înlocuirea
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
în care pot fi cuprinse: Cea de a doua secțiune a operei lui Alexandru D. Xenopol reprezintă subiectele ce abordează filozofia istoriei. Printre acestea se pot enumera: Secțiunea a treia din discursul istoriografic al lui Alexandru D. Xenopol are tentă polemică și documentară. Aici se pot încadra: Există, de asemenea, cea de a patra secțiune a scrierilor lui Alexandru D. Xenopol, cuprinzând o tematică diversificată, referitoare, de exemplu, la domniile lui: Ștefan cel Mare (1871), Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir (1886
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
despre care Cotidianul afirmă în 2008 că nu există. Există însă Asociația „Orbiș Tertius” / „A treia lume”, singura persoană juridică fără scop patrimonial din România al cărei nume conține cuvintele „Orbiș Tertius”. În volumul "Războaie culturale" (2007) Sorin Antohi abordează polemic șase teme: „Școală” de la Păltiniș, istoria intelectuală recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficțiune și ideologie, comunitarismul că utopie, atracția intelectualilor față de tiranie și criza spiritului american. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanță
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]
-
Aviv); „«Primarul lunii» a provocat cel mai recent scandal ideologic la București... grave confuzii ideologice, pesimism, amoralism, etc. Rezultatul? Lumea dă năvală și se strivește pentru a vedea «Primarul lunii»” (Le Figaro Litteraire”); „Un fenomen extrem de dezirabil... un adevărat suflu polemic” (Ecaterina Oproiu, „Tânărul scriitor” - București); „Intuiția sa este extraordinară... Un mare scriitor” (I. Schechter - „Viața Noastră”); „Ziariștii” reprezintă un tablou lipsit de idealism, plin de mișcare, agitat, contrastant” (Gilberto Mazzoleni, „Il Contemporaneo” - Italia); „Mirodan este... «ceva special»” (S. Shapiro, „Jerusalem
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
Discursul" lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner, făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. Iezuiții s-au simțit jigniți, iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie, "Echilibrul astronomic și filosofic", sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano, presupus a fi unul din elevii săi. "Il Saggiatore" a fost răspunsul devastator al lui Galileo la "Echilibrul astronomic". Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice, în care argumentele
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
cu o lucrare polemică proprie, "Echilibrul astronomic și filosofic", sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano, presupus a fi unul din elevii săi. "Il Saggiatore" a fost răspunsul devastator al lui Galileo la "Echilibrul astronomic". Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice, în care argumentele lui „Sarsi” sunt supuse unei ironii ascuțite. Ea a fost primită cu multe laude, și l-a mulțumit pe noul papă Urban al VIII-lea, căruia i-a fost dedicată. Disputa lui Galileo cu Grassi i-a
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
să fi publicat măcar un vers. Eminescu însă nu avea bani nici pentru o fotografie cerută de Negruzzi la Iași spre a-i pune chipul în tabloul cu portretele junimiștilor. Pe data de 12 august, într-un articol de tip polemic, ia apărarea manualului de logică al lui Maiorescu, sub titlul "Observații critice", în "Curierul de Iași". În anul 1878 va avea o activitate ziaristică intensă. Abia dacă participă la ședințele săptămânale de la Maiorescu și de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
sfârșit, acum că am încercat să răspund, măcar sumar, la o parte dintre problemele adresate de textul lui Andrei Gorzo și al Veronicăi Lazăr, mi se pare foarte important să fac niște precizări despre discurs, ton și manieră de răspuns polemic. În primul rând, este important să conștientizăm în special poziția lui Andrei Gorzo în câmpul intelectual local. Critic, teoretician de film și profesor important, cu grad mare de recunoaștere, apreciat ca atare de regizori ai Noului Val, care a reușit
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
sau complementară în domeniul respectiv (cum sunt cea referitoare la geografia cubaneză și cea referitoare la accentul strident, discutate mai sus), sunt la fel de problematice. Practic, în loc de o polemică cu argumente - solide sau nu, rămâne să dezbatem, că de-asta este polemică, nu-i așa? - avem un fel de nouă punere la colț, o desființare a argumentelor celuilalt prin epitete depreciative, care nu lasă de fapt loc la niciun fel de dezbatere, ci eventual la o luptă surdă despre cine deține adevărul
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
ce nevoie este de recursul la retorica autoritară, depreciativă și agresivă? Pentru mine, răspunsul la aceste întrebări nu e ușor de găsit. Ce este însă sigur, e că se pot construi spații mult mai atente, generoase și stimulative pentru dialog polemic și stimularea reciprocă a gândirii critice. Și că persoanele aflate în poziții de autoritate și de putere nu au doar posibilitățile cele mai mari pentru a imagina și construi astfel de spații, ci au și cea mai mare responsabilitate. [1
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
de David Schwartz Andrei Gorzo și Veronica Lazăr au scris recent o replică la textul meu despre Toni Ermann, Perspectiva sălbaticului</strong>. Intențiile textului-replică sunt explicit polemice, anunțate, probabil pentru a mări suspansul, încă de la începutul săptămânii trecute, pe <em>Facebook</em>. Deși tonul este ceva mai blând decât comentariile de <em>Facebook</em>, care denunțau „mistificări aproape frază cu frază” și o situație „destul de gravă”, conținutul
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
pot fi surse foarte bune de inspirație și aduc „valoare adăugată” poveștii, în special în contextul filmului european de festival. Acest argument nu neagă absolut deloc probabilitatea importanței factorului economic. Mai mult, la niște persoane cu discurs progresist și vocație polemică, precum Gorzo și Lazăr, este de mirare că ignoră importanța situației de subalternitate și exploatare, care e cronică în producția de film și reclame românească - cu actorii locali plătiți mult mai prost decât cei străini, cu contracte cu clauze și
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]