KorAP: Find »[drukola/base=polițist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...124 125 126 ...1518 >

37,949 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

se afla actrița de film pe care o urmărise de atâta timp. Blocat în mașină după ce aceasta sări peste barierele laterale ale podului, corpul lui a fost atât de tare desfigurat de impactul cu autobuzul liniilor aeriene de jos, încât polițiștii l-au identificat la început ca fiind al meu. Au sunat-o pe Catherine în timp ce eu mă întorceam acasă de la studiourile din Shepperton. Când am intrat în curtea blocului nostru, am găsit-o plimbându-se pierdută în jurul carcasei ruginite a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
din mijlocul scenei. Vedeau oare în ele modelelor vieților lor viitoare? Figura izolată a actriței de film stătea lângă șoferul ei, cu o mână ridicată la gât ca pentru a se apăra de imaginea morții de care scăpase la mustață. Polițiștii și infirmierii de ambulanță, mulțimea de spectatori care se înghesuiau printre mașinile poliției și ambulanțele staționate, aveau grijă să-i lase un spațiu liber în jur. Pe acoperișurile mașinilor de poliție, luminile de atenționare se roteau, chemând din ce în ce mai mulți trecători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

câți bani a luat și pe cine a mânjit? Am primit vreo explicație despre cum a fost posibil ca o armată de lucrători SRI să fie implicată în acest sistem piramidal? Știm cum a fost posibil ca o puzderie de polițiști și magistrați să primească pomeni de la BANCOREX? Când mii de funcționari ai statului sunt complici și beneficiari ai unei hoții, și alte câteva mii, care ar putea să curețe cangrena, se fac și ei că plouă, asta nu se numește

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
a revenit la Putere. Măsurile luate nu au dat rezultate și ne îndreptățesc să credem că totul este făcut superficial, aceste măsuri făcându-se doar pentru salvarea imaginii partidului și menținerea lui la putere. Campania decretată împotriva corupției, verificarea averii polițiștilor și alte asemenea măsuri au atins ușor, tangențial problemele, au făcut mai mult zgomot pentru a liniști opinia publică și majoritatea populației. Nici verificarea societăților de pază nu a însemnat mare lucru. Câțiva oameni au fost arestați, apoi eliberați și

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

că, în mai puțin de două ore, schela se va prăbuși pe Magheru, îngropând sub ea câteva mașini și probabil și niște oameni. Iar acum oamenii așteptau deznodământul privind la ceasuri, bând beri reci cumpărate de la ghereta de la colț. Un polițist se strecură prin mulțime. - Ce faceți aici? se răsti la mulțimea care privea șurubul. Circulați, circulați! I se explică cum stă treaba, că șurubul se deșurubase etc. - Mai ține patru-cinci ore, zise. Am mai văzut așa ceva. Iar dacă nu cade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
șurubelniță în mână. Se strecură printre oameni fără să-i atingă și începu să strângă șurubul. Treaba îi luă patruzeci de secunde, timp în care oamenii îl priveau cu gura căscată. - Extraordinar! exclamă cineva. - Așa sunt japonezii ăștia, domne, zise polițistul, care era evident o autoritate în orice. Ăștia dacă își pun ceva în cap, păi, aia fac, domne. Mașini, videouri, totul. Îți zic, oameni mai harnici și mai hotărâți ca ăștia nu există, domne, pur și simplu nu există, nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
la ce bun toată priceperea și seriozitatea lor, dacă nu se distrează niciodată? - Mhm, spuse un tip palid și transpirat, da’ sunt tari, nene, tari... Așa dârzenie nu mai vezi la alte popoare... Între timp, japonezul terminase de înșurubat șurubul. Polițistul se îndreptă către el. - Bravo, domne, zise. Ai făcut treabă bună, nu glumă. - Mersi, spuse japonezul. - Dar... îmi permiți să te întreb ceva? - Desigur. - Păi... de ce ai strâns șurubul? - Ca să nu cadă schela, răspunse japonezul serios. - Fantastic, ce idee... polițistul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Polițistul se îndreptă către el. - Bravo, domne, zise. Ai făcut treabă bună, nu glumă. - Mersi, spuse japonezul. - Dar... îmi permiți să te întreb ceva? - Desigur. - Păi... de ce ai strâns șurubul? - Ca să nu cadă schela, răspunse japonezul serios. - Fantastic, ce idee... polițistul privi schela gânditor. De undeva se ivi și un reporter de la un cotidian important. Făcu repede o poză japonezului și una șurubului, după care îl luă pe japonez la întrebări: că cine e, ce face, de ce, cum i-a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
care să-i las în urmă pe bulevardul Aviatorilor, dar cum Dorei i se făcuse rău (chipurile din cauza vitezei), am oprit în dreptul secției de poliție de pe Ana Ipătescu, punând o frână ca-n filme, cu fum, cu scârțâit, tot tacâmul. Polițiști opriră în spatele Audiului meu, coborâră din mașină și se apropiară de portiera mea. Erau livizi și transpirați. - Actele dumneavoastră, zise unul dintre ei, supărat nevoie-mare. Am încercat să cobor din mașină, dar m-am dat bătut, observând că nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
mașină, dar m-am dat bătut, observând că nu mă prea țineau picioarele. - Bă, șefule, bă, i-am zis, tu știi, bă, pe cine ai oprit? Nu te-ai uitat și tu la număr? Știi tu, bă, cine sunt eu? Polițistul făcu câțiva pași și citi numărul. - TOC? Nu, nu știu cine sunteți și nici nu mă interesează. Prezentați-mi, vă rog, actele. - Na, bă, acte, am zis, întinzându-i carnetul și talonul mașinii. - Tocilescu vă cheamă? - Da. Și? Acum știi cine sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
mă interesează. Prezentați-mi, vă rog, actele. - Na, bă, acte, am zis, întinzându-i carnetul și talonul mașinii. - Tocilescu vă cheamă? - Da. Și? Acum știi cine sunt? - Tocilescu. Și ce-i cu asta? - Cum bă, tu nu știi cine sunt? Polițistul dădu din mână a lehamite. - Ați băut? întrebă. - Păi, dacă n-aș fi băut, aș fi stat eu de vorbă cu tine? am răspuns eu. - Vă rog să nu fiți... - Ce să nu fiu, nene? Dau acum un telefon și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
am spus, aruncând aparatul înspre un coș de gunoi aflat la vreo opt metri distanță și, evident, nimerindu-l. Cum, domne, am continuat, nevenindu-mi să cred, chiar nu știi cine sunt? - Nu. - Și tu? l-am întrebat pe celălalt polițist care stătea mai retras, probabil ca să nu îl atingă răzbunarea mea. - Nu... - Nu pot să cred... N-ați auzit de Tocilescu... Bă, am urlat brusc enervat de prostia și incultura lor, eu sunt cel mai mare compozitor de muzică contemporană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
incultura lor, eu sunt cel mai mare compozitor de muzică contemporană din lume, bă! M-au cântat la New York, Londra, Sydney, Paris, Viena, Berlin - și voi n-ați auzit de mine! Eu sunt băiatul lui Schoenberg, bă! Fratele lui Cage! Polițiștii schimbară niște priviri cum că aș fi nebun și ridicol. - Ce ziceți, bă? i-am luat la rost. - Hai, haideți la secție, și domnișoara... Am coborât din mașină, blestemându-le zilele. - Da’ cu fata ce-aveți, bă? Nu vă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Persecutați femei nevinovate! Bă, sunt cel mai mare compozitor din lume, am repetat eu, spre rușinea mea. Am compus o simfonie pentru foarfeci! O operă pentru linguri și furculițe! Un concert de violoncel cu o singură notă! Am intrat cu polițiștii și fata în secție, bombănind în continuare. - Am făcut muzica pentru nunta fetei primului-ministru! La botezul nepotului generalului Mironescu am interpretat împreună cu trioul Ambrawwa un vals pentru sticle sparte! La înmormântarea mamei generalului Cazan am compus un recviem pentru Corul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
vals pentru sticle sparte! La înmormântarea mamei generalului Cazan am compus un recviem pentru Corul Preoților Muți! Lumea din secție ne privea cu interes. Se șușotea, se dădeau ghionturi. - Pe cine mi-ai adus, Marine? îl întrebă un mustăcios pe polițistul care mă oprise. - Pe nebunul ăsta, șefu’, îl cheamă Tocilescu, zice că-i compozitor sau știu eu ce... - Poate Moculescu. - Nu, șefu’, Tocilescu, mergea cu peste 140 la oră prin oraș, n-a vrut să oprească, e și cu minora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ajuta? - Păi, uitați, mă aflu într-o secție de poliție... - Vai, dar de ce? - Drept să vă spun, nu prea știu. Cică am condus prea repede în oraș și eram în mașină cu o prietenă de familie care e minoră, iar polițiștii presupun că... - Vai, domnule Tocilescu, îmi cer o mie de scuze, ce nesimțire din partea subalternilor mei. - Ei, nu-i așa grav... - Sunteți foarte drăguț că ziceți asta, dar este grav! Să aresteze un geniu ca dumneavoastră, un mare creator, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
este grav! Să aresteze un geniu ca dumneavoastră, un mare creator, un reprezentant al României pe întregul mapamond... - Nu m-au arestat, i-am urmat de bună voie. - Pentru că sunteți un mare om, de-aia... - Ei, lăsați... - Dați-mi numele polițistului care s-a luat de dumneavoastră, îl dau afară luni la prima oră... - Nu-i nevoie, lăsați, vă rog eu... - Ce suflet mare aveți... Dar nu-i nevoie să fiți mărinimos cu un asemenea dobitoc... - Ei, domnule general, nu vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
mă puteți suna oricând... I-am dat telefonul mustăciosului, bănuind că el e Vlăduț. A mormăit de câteva ori în receptor că-i pare rău, că o să-și ceară scuze, că una-alta. După ce a închis, a urlat puțin la polițistul care mă adusese și a început să-mi explice că stresul, familia... - Nu face nimic, am zis, dar în viitor ar fi mai bine să urmăriți criminali adevărați, răufăcători, nu oameni care vor să se distreze... Uite, ca să vedeți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
trebuia să-mi omor gagica tocmai în Suedia? Ne așezarăm, aprinserăm țigări, îi oferii un whisky, pe care, spre mirarea - mai exact: stupoarea - mea, îl acceptă. Scoase dintr-un buzunar niște hârtii ce conțineau declarația pe care o dădusem altui polițist cu câteva ore mai devreme. - Ați declarat că prietena dvs. a părăsit hotelul ieri în jurul orei unsprezece dimineața, mergând la cumpărături. - Exact. - Voia să meargă în centru, v-a zis. - Da. - Și când nu s-a întors după nouă ore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

în clipa aceea comisarul intră în bar. Intră. — Salut tuturor! - Vine lângă mine, își coboară privirea asupra valizei, a ziarului, murmură printre dinți: - Zenon din Elea, apoi se duce la mașina de țigări. M-au dat pe mâna poliției? Un polițist lucrează pentru organizația noastră. Mă apropii de mașină, ca pentru a lua și eu țigări. Spune: — L-au omorât pe Jan. Pleacă de-aici. — Și valiza? - întreb eu. — Ia-o cu tine. Nu vrem să știm nimic despre asta, acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de Jojo înainte de a se crăpa de ziuă; de câteva ore deja îl căram după noi de parcă era viu, un al treilea pasager în mașina mea decapotabilă, și sărisem în ochi la prea multă lume. Cum ar fi cei doi polițiști pe bicicletă, care se apropiaseră pâș-pâș și se opriseră să ne privească pe când ne pregăteam să-l aruncăm în râu (cu o clipă mai devreme, Podul Bercy ni se păruse pustiu), și imediat eu și Bernadette începusem sa-l batem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
poftești, mon vieux, și ți se vor limpezi ideile! - exclam, și susținându-l, cu brațele lui pe spatele nostru, îl transportăm până la mașină. În acea clipă, gazele care se adună în stomacul cadavrelor au ieșit cu mare zgomot: cei doi polițiști se tăvăleau pe jos de atâta râs. M-am gândit că Jojo mort era cu totul diferit de Jojo cel viu, cu manierele lui delicate; și nici n-ar fi fost atât de generos, încât să vină în ajutorul celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
aveam nici un dubiu cine avea să fie victima: eram eu. Planul ambuscadei împotriva mea prevedea ca între motocicletele Honda din serviciul meu de escortă și mașina blindată în care călătoream eu să se strecoare trei motociclete Yamaha, conduse de falși polițiști care aveau să frâneze brusc înainte de curbă. Conform contraplanului meu, aveau să fie, în schimb, trei motociclete Suzuki, care să imobilizeze Mercedesul meu cu cinci sute de metri mai înainte, pentru o falsă răpire. Când m-am văzut blocat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
în autobuzul care traversează câmpul de zbor, stând la coadă la controlul pașapoartelor și la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână și, ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate, poleiți cu vulturi și epoleți. — Dar cartea mea..., scâncești, întinzând cu un gest de copil o mână neînarmată spre bariera autoritară de nasturi strălucitori și guri de foc. — Confiscată, domnule. Cartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
biletele de autobuz. Contrarevoluția și revoluția se luptă între ele, falsificând totul; rezultatul e că nimeni nu mai poate fi sigur de ceea ce e adevărat și de ceea ce e fals, poliția politică simulează acțiuni revoluționare, iar revoluționarii se costumează în polițiști. — Și până la urmă cine câștigă? — E prea devreme să știm. Trebuie să vedem cine știe mai bine să se slujească de falsurile proprii și de falsurile altora: poliția sau organizația noastră. Șoferul de taxi ciulește urechea. Îi faci un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]