7,887 matches
-
mii și mii; adevăratul popor dumnezeiesc./ Acolo, fiul nu moare înaintea tatălui; aceștia nu cunosc/ Nici vreo durere în trupul lor, nici creșterea vreunei tumori./ Merg spre odihnă la vremea cuvenită,/ Împlinind întru totul Legea, fiind astfel ocrotiți./ Ei primesc poruncă să treacă de cealaltă parte spre Domnul,/ Iar El, ca odinioară, va despărți apele cele mari, gătindu‑le lor drum;/ Mai mult încă va face Domnul: va merge alături de ei./ Iată‑i ajunși dincoace; vin cu Împăratul cel ceresc./ Nici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
caută ascunziș în pământurile Boreei și și‑i adună pe ai săi./ Dar când se lovește de oastea lui Dumnezeu,/ O mânie cerească îi zdrobește pe ostașii săi,/ El însuși este prins dimpreună cu profetul său mincinos și cumplit;/ Din porunca Domnului sunt aruncați de vii [în focul] gheenei./ Nobilii și generalii sunt făcuți sclavi./ Atunci sfinții vor intra în sânul de odinioară al mamei lor,/ Să aducă liniștea și celor pe care Răul i‑a câștigat de partea sa/ Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
relele lumii:/ Domnul va începe judecata prin foc. În rezumat, „sfinții” trăiesc dincolo de Persia, într‑o izolare aproape paradisiacă. Minciuna, ura și durerea le sunt străine; nu consumă carne și nu au legături trupești; se retrag spre odihnă devreme; împlinesc poruncile lui Dumnezeu și trăiesc în perfectă comuniune cu natura. Dumnezeu însuși îi călăuzește spre cetatea Ierusalimului, iar îngerii luptă pentru ei. Sfârșitul lumii este deci marcat de trei evenimente: venirea Anticristului; întoarcerea poporului ascuns la Ierusalim; victoria lui Cristos urmată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epistola aceasta” (77, 21‑22). După ce le amintește pricina suferințelor îndurate de iudei de‑a lungul istoriei, după ce le promite pedepsirea exemplară a dușmanilor, Baruh adaugă: „Să fie, dar, epistola aceasta drept mărturie între noi, ca să va aduceți aminte de poruncile Celui Puternic, ca să mă apere în fața celui ce m‑a trimis. Amintiți‑vă deci de Lege, de Sion și de Țara Sfântă, și de frații voștri și de Legământul părinților voștri, și nu uitați sărbătorile și sabatul. Și dați mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
semn al epifaniei lui Iahve: Ex. 19,4; Deut. 32,11‑12; Is. 40,31; 46,4; 63,9. . V, 6: „Dumnezeu va veni cu mânie mare asupra îngerilor săi, cei pe care i‑a trimis pe pământ. Va da poruncă să se desfacă puterea lor și să fie puși în lanțuri în adâncurile pământului” (trad. fr. A. Caquot). . De exemplu, Testamentul lui Dan 5, 10‑13; Testamentul lui Simeon, 6, 6; Urcarea la cer a lui Moise 10, 1; Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vase, lumea întreagă un pustiu. Unii vor muri de foame, alții se vor sfârși de sete, alții vor pieri de frică și de multele încercări”. Daniel este un model de rezistență: „Nici Daniel, în ciuda interdicției rugăciunii, nu s‑a supus poruncii regelui; el nu voia să socotească slava lui Dumnezeu mai prejos decât cea a oamenilor” (III, 24). . Minunile sunt intervențiile lui Dumnezeu în istorie: „El l‑a scos pe Iona din pântecele monstrului, căci aceasta a fost voia sa. L
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Ieronim. . Augustin, Epistulae, CSEL 57, trad. Fr. M. Poujoulat. . „Apostolii știau cu siguranță că Domnul nu va veni în timpul vieții lor; cu toate acestea, ar putea pune cineva la îndoială faptul că s‑au aflat priveghind și ascultând conștiincios poruncile dumnezeiești, ca nu cumva Stăpânul lor, venind pe neașteptate, să‑i găsească nepregătiți?” . Cf. mai ales capitolul despre Irineu și passim. . Augustin îl vizează probabil pe Apolinarie de Laodiceea, care fixează sfârșitul lumii în 490, apud Ieronim, Com. Dan., 9
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Banská Bystrica. Debutează în 1934 la „Observatorul”, revista liceului din Beiuș, cu poemul Imnul tinereții. Începuturile literare îi sunt patronate de Octav Șuluțiu, pe atunci profesor la liceul din Oradea. Va mai colabora la „Familia”, „Luceafărul”, „Eu și Europa”, „Sentinela”, „Porunca vremii”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale” (unde în 1942-1944 ține și cronica de poezie), „Decalog”, „Pagini literare” (Turda), „Convorbiri literare”, „Meșterul Manole” (rubrica „Jurnal literar”), „Basarabia literară”, „Vremea”, „Dacia rediviva”, „Bacăul” (unde redactează în 1942-1943 rubrica „Însemnări”) ș.a. Primul volum
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
în calitate de soție [deși i se zicea coniux] la actele prestate de bărbatul ei pe plan social) a lui Constans Chlorus (acesta a repudiat-o - sau a fost o simplă separare - în anul 293 d. Hr., pentru a se însura - era porunca lui Dioclețian - cu Teodora, fiica împăratului Maximian). Fiul ei, care a iubit-o și a respectat-o în cel mai înalt grad, i-a dat acestei „văduve creștine” titlul de Augustă și dreptul de a se folosi de visteria statului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Hrizea vistierul din Popești] rămâind în sărăcie iar nu i-au lăsat în odihnă, ci totdeauna în pază de slujitori se afla, zioa și noaptea și le cerea bani pen târg”; „ci pă Papa l-au iuzrtat [au den porunca vizirului, au den rugăciunea surorii lui, Mariea Filipeasca] și l-au lăsat viu...”). O singură excepție, așteptată, căci se află în paginile scrise - poate - de Stoica Ludescu, „sluga bătrână în casa Cantacuzinilor!” - Elina (cronicarul îi zice de multe ori Doamna
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Filipeasca] și l-au lăsat viu...”). O singură excepție, așteptată, căci se află în paginile scrise - poate - de Stoica Ludescu, „sluga bătrână în casa Cantacuzinilor!” - Elina (cronicarul îi zice de multe ori Doamna), soția postelnicului Constantin Cantacuzino, cel ucis din porunca lui Grigore I Ghica: veghează la împlinirea riturilor ce însoțeau trecerea soțului mort în lumea de dincolo („duseseră-l la mănăstirea lor ot Mărginéni și acolo îl îngropară, făcându-i-se pogrebaniia și pamete mare cum se cade”), intervine pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și nu a respectat „anul jalii” (voi mai vorbi despre el ceva mai jos), „anul de doliu”, interdicție pe care Biserica o preluase din legislația romană (ea figurează în Sintagma bizantinului Matei Vlastaris, codice copiat și în Moldova chiar din porunca lui Ștefan cel Mare). A fost obligat Vodă să se însoare din nou. Obligat și de moartea soțiilor și de dorința (imperioasă în cazul caselor domnitoare) de a avea un moștenitor. Putea obține, în acest sens, îngăduință de ierarh. Și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o domnie încărcată de excese („Mesele și petrecăriili ceștii domnii de-abiia la vreo domnie să se hie prilejit, nu fără mare desfrânăciune la lucruri peste măsură curviei”), care l-a făcut să ignore - n-ar fi fost primul caz - acea poruncă a Bisericii care interzicea răpirea. Sfântul Vasilie cel Mare oprește, prin canonul 22, căsătoria prin răpire, socotind-o nelegitimă: „Iar de va lua cineva pe una liberă, trebuie a i se lua și a se da la ai săi, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
loc, cu toate părțile, pentru că, altfel, căsătoria, încheiată în absența voinței libere, silnic, sub semnul fricii (metus) și sub amenințări 34, nu s-ar fi putut încheia. Dacă lui Gheorghe Ștefan i-ar fi trecut prin minte să asculte toate poruncile Bisericii... „Mare netocmeală în deopotriva caselor și a hirelor...” Exemplară pentru ilustrarea meandrelor „sorții nestatornice” este - în Letopisețul lui Miron Costin - remarcabila nuvelă care istorisește „mărirea și decăderea lui Vasile Lupu”, Voievodul cu fire mai mult împărătească decât domnească. Destule
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a cărui moarte este pusă în cronică pe seama lui Vlad Vintilă, cel care era căsătorit cu Mara, fiica marelui logofăt Harvat, este atestat, împreună cu logofătul Tudor din Drăgoești, până la 4 ianuarie 1536; celor doi li s-au tăiat capetele din porunca lui Radu Paisie 60; Udriște vistierul din Mărgineni - însurat cu jupânița Anca, fiica lui Radu de la Afumați și a Doamnei Voica, cu care i-a avut pe Elena, pe Udriște banul și pe Drăghici; și nu fiul său - „sin” -, a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
63 (o cronică afirmă că l-ar fi viclenit pe Vodă în lupta cu ungurii, din 1467, de la Baia; trădătorul de atunci pare să fi fost Crasnăș 64), Alexa stolnicul, Negrilă paharnicul 65 „și alții mulți”. Voievodul avea acest drept. Poruncile lui puneau în mișcare uneltele aducătoare de moarte ale călăului - sabia, securea, ștreangul (după lege, boierilor le era rezervată decapitarea, dar să nu uităm că Brâncoveanu a dat ordin ca Staicu Merișanu, uneltitorul pe care îl recuperase după multe eforturi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
familiei) numele teofor Ioan [10] (ce vine mai ales din diplomația sud-slavă)70, are datoria să protejeze cu autoritatea sa seculară hotărârile ecleziastice (de aceea Antim Ivireanul îi va amenința pe recalcitranți că, de „nu se vor supune dreptății și poruncii bisericești, îi vor pedepsi și cu domnia”) și îi numește - ca în Bizanț - pe capii Bisericii. Ca în același Bizanț și cu utilizarea aceleiași filiere sud-dunărene, Voievozii români sunt în „titulușurile” lor (vezi listele făcute de Andrei Pippidi, op. cit., p.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ultimele două atribute putând apărea în raport de variație liberă cu primul). Era destul loc pentru decizii arbitrare, „tirănești”, în preajma acesta „împuterniciți ai lui Dumnezeu singurii deținători ai adevărului și ai dreptății. Și aceste hotărâri au apărut, concretizându-se în porunci de suprimare a adversarilor (așa cum au făcut Radu Mihnea [1611-1616] cu boierii opozanți, conduși de stolnicul Bărcan Merișanu [ridicaseră și un „domn”, pe Mihai cămărașul], pe care „îndată porunci de-i prinseră și și porunci de-i tăie pe toți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
văduvă 73), gata oricând „să taie” („și au tăiat mulți boiari”, „au început de au tăiat mulțime de boiari”, „au tăiat pre...”, „îndată tae pre...”, „și încă voea să mai taie pre mulți...”, „pre unii i-au și omorât”, „și porunci de-i tăe pre toți afară de poartă”, „iar au abătut de ș-au tăiat boiarii, câți au mai rămas”), emițând despre faptele lor sau observații generale (judecata dihotomică: fapta bună - fapta rea), sau constatări cu privire la caracterul suprimării - dacă a fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Lupu a scăpat de ruda aceluia, grecul Stamatie Hadâmbul, mare postelnic 109 (însurat, indiscutabil, căci a avut un fiu, Iane Hadâmbul [deși toți istoricii sunt convinși de această filiație] ctitor al Mănăstirii Dealu Mare110). La fel va pieri otrăvit din porunca lui Mihai Racoviță (deși erau cumnați), Lupu Bogdan (ispravnic - tipărirea Divanului lui Dimitrie Cantemir), om al Cantemireștilor (căci a fost căsătorit întâi cu Ruxandra, fiica lui Constantin Vodă Cantemir, și apoi cu Lupa, unul dintre cei mai însemnați boieri ai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la ea prin hrisoave. Uciderea lui Ion Vodă cel Viteaz a fost, negreșit, o demonstrație de forță. (turcii o făceau, de altfel, destul de des; pe Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân, prinzându-l în timpul unei lupte, l-au decapitat din porunca sultanului Mehmed I; la fel și pe fiii săi, Radu și Mihail). Culmea în acest soi de „exerciții” o ating turcii prin uciderea Brâncovenilor și Cantacuzinilor. Să examinăm datele primului măcel: Sfârșitul tragic al Brâncoveanului („tăierea nedreaptă a evlaviosului Constantin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lui Pszerembski castelan de Camenița 138), turcii au apelat la o ucidere de rutină. O povestește Miron Costin: „Au pricepută Barnovschi-vodă cu câteva dzile perirea sa, și amu din chisoare (că-l închisesă cu câteva dzile înainte veziriul cu porunca împărăției) scrisesă o carte aicea în țară la inima sa [Elena Barnovschi era vară cu Ieremia Movilă; a intrat, poate, sub numele de Elisaveta, între monarhii - n.m.], care carte pre cuvențele lui s-au cunoscutú că era asupra morții acéia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Moțoc și lui Spancioc, întrucât Tomșa constituia un pericol pentru părțile dinspre Moldova ale regatului. Cei trei își fac testamentele și, în ziua de 6 mai 1564, capetele lor cad sub securea călăului în piața din centrul Lvovului, așa cum suna porunca regală. „Fără judecată, fără pravilă, fără nimic” - ar fi zis cronicarii noștri, care n-ar fi trecut cu vederea faptul că unul din cei trei era „vasul lui Dumnezeu” și că, în esență, omorârea moldovenilor a constituit o crimă politică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi zis cronicarii noștri, care n-ar fi trecut cu vederea faptul că unul din cei trei era „vasul lui Dumnezeu” și că, în esență, omorârea moldovenilor a constituit o crimă politică 145. Și Domnul și boierii avuseseră grijă, în poruncile lor dinainte de moarte, de soții: Doamna Candachia (Caterina), jupâneasa Magda, soția lui Ion Moțoc, și jupâneasa Marica, nevasta lui Drăghici Spancioc 146. Unul dintre cazacii care au tulburat domnia lui Petru Șchiopul (întrerupându-o chiar, între 18 noiembrie și 28
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
citit acuzele aduse fostului Domn al Moldovei, din care învinuiri reieșea nerespectarea tratatelor și a alianțelor (nu depusese omagiul regelui Poloniei), violarea corespondenței, incendierea și jefuirea unor sate de margine, pedepsirea unor nobili poloni 150. Același rege a dat și porunca de decapitare și execuția (călăul - spun martorii - a ucis un ins derutat, disperat, care cerea îndurare) a avut loc la 28 septembrie 1582. Văduva, Maria „Janculina” (în care unii istorici văd o descendentă a Paleologilor), și copiii, au mai rămas
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]