5,260 matches
-
îndrepte în timpul nopții, spre câmpul care se întindea în afara orașului. Abia ajunși acolo înaintea ivirii zorilor, a poruncit să fie înfipți patru pari între care să fie legat preafericitul Theogenes. După ce a fost legat de cei patru pari, tribunul a poruncit să fie bătut cu vergi foarte robuste de pădure de către opt centurioni, până când îl vor face să renunțe. După flagelare tribunul l-a întrebat: „Vei fi soldat? Da sau nu?!“. Theogenes a răspuns: „Eu lupt pentru Regele regilor, pentru Domnul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cei morți. Atunci nu va mai fi nici un rege pe pământ, nici principe, care să poată scăpa de El și de ziua judecății sale“. 4. După ce a pronunțat aceste cuvinte, tribunul, de parcă pentru a-și domoli mânia sa nebunească, a poruncit să fie lovit pentru a doua oară. Preafericitul Theogenes sub agravarea loviturilor, cânta un imn lui Dumnezeu în timp ce chipul său tresălta de o mare bucurie și pace interioară. În timp ce 18 centurioni își dădeau schimbul și toate vergile se rupeau ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-l separi de Regele meu. Folosește vergi mult mai numeroase și alege oamenii cei mai puternici; cele ce le-ai folosit până acum contra mea sunt ușoare, și nu pot nici măcar să mă zgârie“. 6. După acest răspuns, tribunul a poruncit să fie dus în oraș. Era aproape ora nouă și l-au expus publicului pe mijlocul unei străzi din oraș. Trecând pe acolo un oarecare Optius, și el din legiune, își bătea joc de el spunând: „Unde este Dumnezeul tău
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toți cei care nu cred în Dumnezeu vor pieri. De fapt, împăratul tău va fi ucis de cei pe care el îi persecută, va fi mare strâmtorare pentru voi cei care luptați pentru el“. 7. Auzind aceste cuvinte, tribunul a poruncit să fie aruncat în închisoare, să fie întins pe pari de lemn și să fie străpuns de patru cuie; el însuși a sigilat închisoarea și l-a închis înăuntru ca să moară de foame și sete. Însă Theogenes a fost hrănit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tribunul de ceea ce se petrecea. 8. El s-a ridicat și a alergat repede la ușa închisorii: a văzut lanțul la locul lui și sigiliul intact; a auzit și el marele cor al celor care recitau psalmul împreună cu Theogenes. A poruncit să vină imediat un grup de soldați înarmați cu securi, cantonați în preajma închisorii, și deschizând larg ușile acesteia au intrat vijelios înăuntru fiind convins că împreună cu Theogenes s-ar fi aflat și alți creștini. Însă, după ce a intrat nu l-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
poată vedea oștirea îngerească. Marinarii auzeau numai vocile care îi vorbeau preafericitului Theogenes, așa încât marinarii căzuți în prada fricii nu mai aveau de gând să-l arunce în mare. Atunci el i-a implorat spunând: „Faceți ceea ce vi s-a poruncit, și reîntorcându-vă în oraș credeți în Dumnezeu, ca să primiți viața veșnică“. După aceste cuvinte, l-au aruncat în mare. 11. Reîntorcându-se în oraș, marinarii au povestit ceea ce au văzut; în acea zi au crezut în Cristos ei, fiii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alții din popor și chiar unii din aceiași legiune. După 60 de zile s-a dezlănțuit o luptă înverșunată contra lui Licinius; și toți cei care nu credeau în Dumnezeu au căzut de sabie. Din acest motiv, furibund Licinius a poruncit ca tribunul și Optius, din aceiași legiune să fie duși la 12 mile în afara orașului și să li spargă genunchii pentru a da un exemplu și altor legiuni, după cum prezisese preafericitul martir. 12. După ce preafericitul martir Theogenes a fost aruncat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să implice Biserica direct în viața armatei, după cum se străduia el însuși pentru bunul mers al Bisericii. În timpul războiului cu perșii (336-337), s-a gândit la asistența religioasă a soldaților creștini, după cum se îngrijiseră anterior predecesorii săi de soldații păgâni, poruncind să se construiască un fel de capele ambulante. În acord cu episcopii, a încredințat câte una dintre aceste capele preoților și diaconilor pentru desfășurarea riturilor sacre, pentru a obține ajutorul divin și dobândirea victoriei și spre îmbărbătarea soldaților creștini. Aceste
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
riturilor sacre, pentru a obține ajutorul divin și dobândirea victoriei și spre îmbărbătarea soldaților creștini. Aceste demersuri urmăreau înlăturarea obiecțiilor contrare prestării serviciului militar, îndepărtând ideile obiectorilor de conștiință. Voind să dea armatei sale o înfățișare cu totul creștină, a poruncit ca pe labarum-urile și armele armatei sale să fie șterse simbolurile păgâne, substituindu-le cu semnul crucii. În dorința sa de a fi cât mai convingător, împăratul a încercat să aducă armata imperială în raza Evangheliei depășind așteptările creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
căreia i-a mai adăugat alte trei. Cu prilejul recurenței sărbătorii romanilor și a zilei de naștere a împăratului și a orașului imperial, suveranul după o veche uzanță obișnuia să distribuie soldaților o anumită sumă de bani. În cadrul acestor festivități poruncea să se ardă altarul și, înainte de a consemna banii, pretindea fiecărui soldat, fără nici o distincție de credință religioasă, să sacrifice zeilor. Era un șantaj rușinos în sine, dar îndeplinit de împărat devenea un adevărat abuz de putere, o crimă de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au declarat public creștini. Au aruncat banii și s-au arătat prompți să-și mutileze mâna care a ars tămâie pe altar. Theodoretus mai adaugă și faptul că ei au prezentat personal împăratului aceste proteste; iritat de cutezanța lor, a poruncit să fie decapitați. După apariția crucii în bătălia de la Pons Milvium (28 octombrie 312), Constantin a hotărât imprimarea semnului creștinilor pe steagurile armatei în locul simbolurilor păgâne. Intolerant față de orice expresie creștină, Iulian a poruncit eliminarea crucii, pe care a substituit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
proteste; iritat de cutezanța lor, a poruncit să fie decapitați. După apariția crucii în bătălia de la Pons Milvium (28 octombrie 312), Constantin a hotărât imprimarea semnului creștinilor pe steagurile armatei în locul simbolurilor păgâne. Intolerant față de orice expresie creștină, Iulian a poruncit eliminarea crucii, pe care a substituit-o cu cea a lui Jupiter, care apărea din cer oferind coroana și purpura, semne ale imperiului, în timp ce Marte și Mercur îl priveau în act de pioșenie. Nu au lipsit actele de bravură și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și aceea că un grăunte de tămâie și un pumn de bani nu erau suficienți pentru a crea trădători, la un moment dat Iulian s-a gândit să se elibereze complet de militarii creștini, dându-i afară din armată. A poruncit ca să nu mai îndeplinească servicii militare în palat aceia care nu voiau să abandoneze creștinismul și nici măcar să meargă să sacrifice idolilor. Apoi a poruncit ca să nu mai devină nici măcar guvernatori de provincii, spunând că legea creștinilor le interzice să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a gândit să se elibereze complet de militarii creștini, dându-i afară din armată. A poruncit ca să nu mai îndeplinească servicii militare în palat aceia care nu voiau să abandoneze creștinismul și nici măcar să meargă să sacrifice idolilor. Apoi a poruncit ca să nu mai devină nici măcar guvernatori de provincii, spunând că legea creștinilor le interzice să recurgă la sabie împotriva acelora care au comis acțiuni vrednice de moarte. Pentru a scoate soldații creștini din armata imperială și pentru a-și confirma
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să pună mâna pe sabie (Mt 26, 52), adică să fie soldați, să lupte și să ucidă. Noi nu vrem așadar să le încălcăm conștiința: să plece acasă. Odată cu militarii i-a destituit și pe toți guvernatorii creștini din provincii, poruncind ca pe viitor nimeni să nu poată lua centironul militar, dacă nu va aduce sacrificii zeilor. În aceste condiții, fii curajoși ai Bisericii, alungați din funcțiile lor au pătimit foamea și au trebuit să trăiască din pomeni; corectitudinea morală și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scutieri și gărzi de corp imperiale), au deplorat într-un banchet aceste acțiuni nelegiuite (dezmățul, cuvintele lipsite de pudoare etc.), când: Unul dintre comeseni, ipocrit și lingușitor, pentru a căpăta trecere în ochii suveranului a relatat împăratului cuvintele lor. Acesta porunci să fie aduși imediat acei soldați înaintea sa pentru a se justifica. Folosind prilejul interogatoriului, i-au vorbit deschis spunându-i că: Noi suntem educați în adevărata religie, împărate, și suntem ascultători față de legile pe care Constantin și fiii săi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
le-am deplâns în privat, dar acum le deplorăm și înaintea ta: sub domnia ta suportăm cu tulburare numai acest lucru. Împăratul aflând ceea ce căuta de multă vreme, sub pretextul că putea foarte bine să-i lipsească de cinstea martiriului, a poruncit ca, pentru a-și proteja drepturile imperiale în fața acelor expresii, să li se confiște bunurile celor doi soldați și să fie aruncați dezbrăcați, în închisoare. Fiind închiși, a trimis printre ei în aceiași carceră și niște soldați păgâni, pentru a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-i în toiul nopții la groapa celor fărădelege. Ca pretext al supliciului lor, a fost adusă nu religia, pentru care au fost uciși de fapt, ci inoportunitatea limbii lor, declarând că au fost pedepsiți pentru jignirea persoanei împăratului; și a poruncit ca să fie răspândită această versiune, pentru ca numele și onoarea martiriului atleților adevărului să fie privit de mulțime cu suspect. Unul dintre ei se numea Iuventinus și celălalt Maximinus. Creștinii din Antiohia, voind să-i onoreze ca luptători ai adevărului, i-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înaintea împăratului, când a văzut căzându-i pe ținută o picătură de apă, Valentinian, a lovit cu pumnul custodele, spunându-i că l-a contaminat. Pentru acest gest, împăratul l-a exilat într-un castel ridicat într-un loc singuratic, poruncind să fie torturat. După ce a stat închis un an și câteva luni, a primit conducerea imperiului ca răsplată a mărturiei sale; momentul decisiv al trecerii de la păgânism la credința creștină, care a avut loc abia după un secol, după conciliile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păcii. Imaginea soldatului este aplicată în sens spiritual pentru a lupta împotriva păcatului, iar recursul la rugăciune era văzut ca cea mai puternică armă împotriva a tot ceea ce însemna război perfid. Biserica s-a opus în fața ingerințelor imperiale de a porunci conștiințelor, insistând asupra respectării demnității umane văzute ca un dar al lui Dumnezeu, ce nu poate fi schimbată cu niște daruri sau favoruri imperiale, ambele trecătoare și nesemnificative față de darurile și prietenia cu Dumnezeu. Absența unei recunoașteri privilegiate din partea imperiului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
latinității și lumii trace voință, inteligență, energie, curaj, credință ș.a. (Drăghicescu, 1996:121-132) sunt alterate, în viziunea sa, de-a lungul veacurilor, de influența slavă "bulgarii ne-au impus voința lor, religia, limba" și de dominația turcă "turcii ne-au poruncit și impus voinței noastre capriciile și obiceiurile lor" -, greacă (fanariotă) "grecii ne-au poruncit și-au pătat caracterul nostru cu, în sfârșit, umbre nesănătoase" -, austro-ungară "ungurii ne-au poruncit în Transilvania și Banat"și rusească "rușii au înfrânt voința noastră
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
alterate, în viziunea sa, de-a lungul veacurilor, de influența slavă "bulgarii ne-au impus voința lor, religia, limba" și de dominația turcă "turcii ne-au poruncit și impus voinței noastre capriciile și obiceiurile lor" -, greacă (fanariotă) "grecii ne-au poruncit și-au pătat caracterul nostru cu, în sfârșit, umbre nesănătoase" -, austro-ungară "ungurii ne-au poruncit în Transilvania și Banat"și rusească "rușii au înfrânt voința noastră îngenunchindu-ne țara" (Drăghicescu, 1996:354). Din toate acestea, cele mai puternice și grave
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
voința lor, religia, limba" și de dominația turcă "turcii ne-au poruncit și impus voinței noastre capriciile și obiceiurile lor" -, greacă (fanariotă) "grecii ne-au poruncit și-au pătat caracterul nostru cu, în sfârșit, umbre nesănătoase" -, austro-ungară "ungurii ne-au poruncit în Transilvania și Banat"și rusească "rușii au înfrânt voința noastră îngenunchindu-ne țara" (Drăghicescu, 1996:354). Din toate acestea, cele mai puternice și grave influențe au fost, în viziunea lui Drăghicescu, cea greacă și cea turcă: "Grecii avură rolul
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și mai mult puterea lui Caesar, dar Pompei avea și el planuri de mărire și se afla la Roma, având de partea sa Senatul. Între cei doi foști aliați a izbucnit războiul. La 13 ianuarie 49 Î.Hr., Caesar a poruncit legiunii a XIII-a să treacă apele râului Rubicon, care despărțea provincia pe care o comanda de Italia. Legenda spune că, înainte ca legiunea să înceapă trecerea râului, pe cer s-a ivit o cometă strălucitoare. Caesar a avut un
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
lei, ci mi-e ciudă că mă bănuiește a nu fi fost om de omenie. Eu am fost curat ca argintul și nici prin gând nu mi-a trecut să mă ating de lucrul altuia. Vodă pricepu tertipurile neguțătorului și porunci să i-l aducă. Ascultând și pe unul și pe altul și punând vorbele ambilor în cumpăna dreptății, văzu în care parte bate. Apoi, uitându-se țintă în ochii neguțătorului, zise: Dacă tu, jupâne neguțător, ai pierdut o pungă cu
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]