5,162 matches
-
apreciat ca fiind specific postmodernismului (chiar dacă în sensul cartografierii și nu al cuprinderii sale totalizatoare). Retorica devine astfel relevantă în structurarea unor asemenea formațiuni discursive, de cele mai multe ori mixte, noțiuni "negative" de tipul celor care se regăsesc în textura discursivității postmoderne necesitând schițarea unei retorici a "deligitimării și destabilizării", aptă să contureze particularitățile unui asemenea fenomen. Importanței retoricii în postmodernism i se pot conferi mai multe răspunsuri posibile. Cel mai simplu dintre ele ar fi acela că o disciplină marginalizată și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să o cunoască din punct de vedere obiectiv. Dacă homo seriosus suspectează procedeele lingvistice ale lui homo rhetoricus, acesta din urmă discreditează pretenția de adevăr și de limbaj neutru în care omul serios crede că își desfășoară teoriile. În ceea ce privește discursul postmodern, o importanță deosebită pentru integrarea retoricii o deține contribuția lui Nietzsche, care răstoarnă vechiul mod de gândire și în problematica retoricii, căreia îi conferă un statut de suveranitate. Dacă până acum se considera că arta retoricii nu conduce către adevăr
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este și acela de a inversa primatul aristotelician al logicii în raport cu retorica. Chiar dacă inversarea acestei relații pare a fi doar o consecință printre altele a proiectului deconstructivist derridarian, Habermas nu o interpretează în acești termeni sau în cei ai suspiciunii postmoderne în fața ideii de sistem, ci ca pe o amenințare mult mai importantă, centrală, care poate avea consecințe semnificative. Astfel, "Derrida vrea să extindă suveranitatea retoricii asupra domeniului logicului pentru a rezolva acea problemă în fața căreia se află critica totalizatoare a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
explicit, locul în care se desfășoară competiția dintre un vocabular încetățenit ce a devenit o pacoste și un nou vocabular, format pe jumătate, ce promite vag lucruri mari"236. Un proiect similar celui descris aici pare a fi însăși filosofia postmodernă, care se axează pe destabilizarea presupozițiilor și limbajului filosofiei moderne, "promițând" uneori modificări masive și uneori înscriindu-și metalimbajul în chiar limbajul obiect canonizat al tradiției filosofice anterioare. Aceste câteva imagini ale relevării importanței retoricii în postmodernitate ne-au conturat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursivității, de care majoritatea postmodernilor s-au ocupat. Vasta cercetare a unor teme precum scriitura, discursul, metafora ne îndreptățește să afirmăm că postmodernismul a contribuit, în special, la dezvoltarea retoricii metafizice și a retoricii textualiste 237. De altfel, întreg discursul postmodern este preocupat atât de forța și ineditul ideilor puse în discuție (retorica metafizică), cât și de modalitatea în care textele se construiesc, se leagă (intertextualitate) și comunică între ele (retorica textualistă). Credem, așadar, că aceste două orientări generale, cu performanțele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discuție (retorica metafizică), cât și de modalitatea în care textele se construiesc, se leagă (intertextualitate) și comunică între ele (retorica textualistă). Credem, așadar, că aceste două orientări generale, cu performanțele lor discursive, pot da seama de dezvoltările din interiorul retoricii postmoderne. Tocmai de aceea ne vom concentra în continuare atenția pe un concept care a captivat spațiul cultural francez și care și-a adus contribuția la schițarea discursivității postmoderne și a caracteristicilor sale. 3.2. Discurs sau scriitură? În spațiul cultural
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu performanțele lor discursive, pot da seama de dezvoltările din interiorul retoricii postmoderne. Tocmai de aceea ne vom concentra în continuare atenția pe un concept care a captivat spațiul cultural francez și care și-a adus contribuția la schițarea discursivității postmoderne și a caracteristicilor sale. 3.2. Discurs sau scriitură? În spațiul cultural francez, în special, s-a dezvoltat pe lângă conceptul de discurs și un termen apropiat și utilizat uneori alternativ, cel de scriitură 238, care a cunoscut o largă teoretizare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de aceea ne propunem să schițăm câteva linii de recunoaștere și intersectare a lor. Conceptul de discurs este unul larg teoretizat, dar în același timp și cel de scriitură a cunoscut o evoluție și o utilizare remarcabile, inclusiv de către scriitorii postmoderni (printre care Jacques Derrida este poate cel mai cunoscut mânuitor al acestei vocabule). Poate mai mult decât tehnicul concept de discurs, scriitura s-a bucurat și de o tratare profund filosofică, implicațiile sale fiind considerate importante în planul asumpțiilor generale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bucurat și de o tratare profund filosofică, implicațiile sale fiind considerate importante în planul asumpțiilor generale ale postmodernismului. Fervența aparițiilor sale în contextul discuțiilor din cadrul structuralismului și poststructuralismului a marcat într-o anumită măsură și prelungirea ei în sânul dezbaterii postmoderne, deși nu cu titlu dominant în raport cu alte concepte conexe. Cred că precizările ulterioare vor crea un cadru mai aplicat în ceea ce privește apropierea de discursivitatea și retorica postmodernă, pe care le avem cu necesitate în atenție. Pusă în relație nu doar cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și poststructuralismului a marcat într-o anumită măsură și prelungirea ei în sânul dezbaterii postmoderne, deși nu cu titlu dominant în raport cu alte concepte conexe. Cred că precizările ulterioare vor crea un cadru mai aplicat în ceea ce privește apropierea de discursivitatea și retorica postmodernă, pe care le avem cu necesitate în atenție. Pusă în relație nu doar cu alte noțiuni, ci și cu postulate metafizice esențiale, scriitura a dobândit o importanță majoră și a început să ocupe un loc central în discuțiile din interiorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cadru mai amplu, interdisciplinar sau intertextual, ridicând încă o dată problema raporturilor ce se pot stabili între filosofie și literatură. Importanța termenului este legată și de locul central conferit limbajului atât de teoriile literare și semiotice, cât și de întreaga mișcare postmodernă. De altfel, postmodernismul poate fi înțeles ca o "funcție discursivă", ca un mănunchi ne-centrat de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu ca un sistem rigid de idei. Deplasarea către problematica limbajului devine vizibilă în foarte multe domenii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unui sistem de diferențe"239. Inflația limbajului vine să ateste ideea rupturii dintre lucruri și cuvinte: nu există nici un înțeles dincolo de limbaj, discursul fiind despărțit de lume, astfel încât sensurile se fragmentează continuu și se creează reciproc în perimetrul intertextualității. Teoreticienii postmoderni dezvoltă o teorie nouă cu privire la semnificația limbajului și a comunicării, în care relația dintre semnificat (mesaj) și semnificant (mijlocul de exprimare) este destabilizată în mod constant. Disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a dus la preocuparea accentuată pentru pluralitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rațiune de a-l defini în raport cu vreo altă entitate, fie ea vocea, fonetica, muzica. Scriitura, ca și limbajul, se reîntorc la sine și, ignorând reperele sau referința clasică, se "auto-examinează", se "auto-produc", se "auto-prezintă". Această mișcare concentrică participă la dezideratul postmodern al unei scriituri care se scrie pe sine ca scriitură: scriitura-ca-scriitură ce pune în discuție problema reprezentării, a sensului, autorului și referinței. 3.2.2. Scriitură, text, discurs Termenul de écriture, așa cum a fost teoretizat de Roland Barthes, Jacques Derrida
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
are drept strat de adâncime scriitura, iar ca strat vizibil, personalizat, stilul. Schimbarea percepției în legătură cu termenul de discurs (sesizată la Gramsci, Deleuze și, poate în cea mai importantă măsură, la Michel Foucault) a condus la un rezultat semnificativ în ceea ce privește teoriile postmoderne, și anume renunțarea la vechile întrebări despre ce este sau cum se definește discursul și apariția unor noi interogații de tipul "Cum funcționează discursul? Unde îl putem găsi? Cum este el produs și regularizat? Care sunt efectele sale sociale? Care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discurs ne duc cu gândul la schimbarea de metodă pe care o propune Steven Connor în legătură cu conceptul de postmodernism, a cărui cercetare, considera criticul, s-a făcut multă vreme plecând de la interogații neproductive. În consecință, trebuie schimbate întrebările în legătură cu dezbaterea postmodernă: "În loc să ne întrebăm "ce este postmodernismul?" ar trebui să ne întrebăm "unde, când și cum se dezvoltă discursul postmodernismului?", "care este miza acestei dezbateri?", "cui se adresează și cum?". Seria acestor întrebări deplasează atenția de la sensul sau conținutul dezbaterii la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
complexitatea teoretizărilor, Roland Barthes a influențat și, după unii, s-a integrat postmodernismului francez. Locul central rezervat conceptului de scriitură în majoritatea lucrărilor sale a contribuit la depistarea unor relații și la nuanțarea unor termeni care reprezintă baza vocabularului filosofic postmodern. 3.2.3.6. Deconstrucție și scriitură Scriitura, așa cum apare ea în viziunea lui Jacques Derrida, nu poate fi decriptată în afara demersului deconstructiv (în interiorul căruia cazul ei este un exemplu între altele), precum și a principalelor componente ale propriului vocabular introdus
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nouă de cercetare, deschisă de deconstrucție și de o știință a scriiturii care să dea seama de condițiile limbajului însuși. Contribuțiile aduse clarificării termenului de intertextualitate, scriitură sau metaforă rămân importante, limitele interpretărilor sale, în general, fiind chiar limitele discursurilor postmoderne care, deconstruind termeni, tind să îi înlocuiască cu alții, conferindu-le poziții similare. 3.2.3.7. Scriitura ca eveniment, practică și putere Analiza conceptului de scriitură la Michel Foucault trebuie realizată într-un cadru particular, dat de noțiunile-cheie din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
autor: am nevoie de figura sa (care nu e nici reprezentarea sa, nici proiecția sa), așa cum el are nevoie de a mea"301 de unde rezultă că la nivelul scriiturii atât autorul, cât și lectorul devin simple funcții discursive. În jocul postmodern se mai poate încă vedea în scriitor un agent provocator și chiar manipulator al receptorului, dar în condiții textuale bine definite. Caracterul contradictoriu al postmodernismului este încă o dată relevat prin intermediul acestor decupaje conceptuale: simultan cu "detronarea fastuoasă" a autorității și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
autorului ca instituție, rolul decisiv în formarea sensului acordat intertextualității, autoreferențialitatea și autoreflexivitatea limbajului sunt trăsăturile recunoscute ale scriiturii asupra cărora s-a format un fel de "acord" tacit. Studierea acestui concept deschide posibilitatea realizării concrete a unui deziderat teoretic postmodern, acela al alăturării genurilor și formelor literare și al informațiilor din diverse arii culturale, numai în cazul scriiturii contopindu-se discursuri și influențe din domeniile semiotic, lingvistic, filosofic, artistic căci s-au luat în calcul sub semnul practicii discursive și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semiotic, lingvistic, filosofic, artistic căci s-au luat în calcul sub semnul practicii discursive și scriitura filmică, fotografică, scenică. 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului Transformările sesizate la nivelul limbajului au efecte vizibile asupra teoretizării și practicii discursivității postmoderne. Intertextul, hipertextul sau colajul sunt experimente deja realizate, indicând existența unor trăsături proprii ale scriiturii actuale, cum ar fi lipsa fundamentelor, descentrarea, supralicitarea. De la Nietzsche și Heidegger încoace se acceptă că în filosofie s-au instituit un suflu și un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modalitatea de a scrie, se poate susține existența noului punct de vedere din care sunt abordate, de exemplu, referința, reprezentarea, poziția autorului, relația cu raționalitatea etc. Radicalizarea temelor, a metodologiilor și a schemelor discursive reprezintă o caracteristică distinctă a discursivității postmoderne, chiar dacă unele concepte ale curentului poststructuralist se regăsesc în lucrările postmodernilor sau alte influențe moderne sunt vizibile în țeserea noului set de discursuri. Ca strategii retorice particulare, cele mai utilizate sunt codificarea textuală, fragmentarea, colajul care conduce către practica frecventă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prim plan o radicalizare voită și uneori întreținută a practicilor discursive. 3.3.1. Logos-ul disprețuit În intenția de a valorifica tendințele fenomenului aflat în discuție pentru a pune bazele unei raționalități transversale, C. Schrag 305 interpretează relația teoriilor postmoderne cu logos-ul. Proiectul husserlian de apropiere și înțelegere a domeniului "doxei disprețuite" a fost înlocuit cu cel al logos-ului disprețuit. Lyotard, Deleuze, Derrida sunt doar câteva exemple ale practicării unei politici a opiniei și a detașării de o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
practicării unei politici a opiniei și a detașării de o politică a rațiunii. La Lyotard, destituirea logos-ului din poziția de origine a teoriei și a criticii este legată intrinsec de atitudinea de devalorizare a narativului, prezentă în La Condition postmoderne. Logos-ul și metanarațiunile totalizatoare care au pretenția de a se institui drept grile universale de receptare sau interpretare sunt respinse. În aceeași direcție, apelul la antilogos din operele lui Deleuze implică repudierea logos-ului ca Idee platoniciană și afirmarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și interpretării. Acestea nu mai pot fi decât plurale, relative, localizate, indecidabile și cvasi-indeterminate. De altfel, jocul de limbaj este o metodă ce acționează în diversele straturi ale cunoașterii și ale domeniului social, precum și un instrument veritabil al analizei științei postmoderne. Sintagma jocuri de limbaj, preluată de Lyotard din Investigațiile filosofice ale lui Wittgenstein (pentru care sensul nu mai este înțeles în mod clasic ca în Tractatus, ci contextual, provenind din folosirea cuvântului în enunțuri diferite și indicând lipsa de omogenitate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Wittgenstein (pentru care sensul nu mai este înțeles în mod clasic ca în Tractatus, ci contextual, provenind din folosirea cuvântului în enunțuri diferite și indicând lipsa de omogenitate a limbajului), are un caracter mai degrabă denotativ decât narativ. Dacă știința postmodernă este o specie a discursului, atunci aceasta va fi mai bine înțeleasă prin prisma celor două principii adăugate de către Lyotard concepției lui Wittgenstein, principii care transformă vorbirea într-o agonistică și care lasă loc suficient mutărilor enunțiative pentru a deveni
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]