4,561 matches
-
acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Postmodernismul a ajuns, într-adevăr, la noi un fel de har a-toate-salvator. El funcționează infailibil, cam ca spiritul partinic în realismul socialist. Ceea ce era pentru Jdanov spiritul de partid, cel care asigura condiția calității artistice și a corectitudinii (politice) a viziunii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un fel de har a-toate-salvator. El funcționează infailibil, cam ca spiritul partinic în realismul socialist. Ceea ce era pentru Jdanov spiritul de partid, cel care asigura condiția calității artistice și a corectitudinii (politice) a viziunii, a devenit, pentru propagandiștii de azi, postmodernismul. Distracția cea mai mare e să-i vezi pe postmoderniștii români, obligați la toleranță de concept, practicând inclemențe radicale, de tip proletcultist, și trăind dintr-un fel de refulată, dar actualizată, teorie a celor "două culturi". Numai că azi nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a celor "două culturi". Numai că azi nu proletară și burgheză, ci postmodernă și modernă. România e o țară ce încă se chinuiește să intre în modernitate. Firește, asta nu înseamnă că nu poate exista, cum s-a spus, un postmodernism fără postmodernitate. Artiștii sunt vizionari chiar și în postmodernism și pot devansa greoaia societate. Ei merg pe anticipare. E și normal să încerce să remorcheze societatea, să-i impună un aggiornamento și să se lamenteze de retardare. Propaganda postmodernă de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și burgheză, ci postmodernă și modernă. România e o țară ce încă se chinuiește să intre în modernitate. Firește, asta nu înseamnă că nu poate exista, cum s-a spus, un postmodernism fără postmodernitate. Artiștii sunt vizionari chiar și în postmodernism și pot devansa greoaia societate. Ei merg pe anticipare. E și normal să încerce să remorcheze societatea, să-i impună un aggiornamento și să se lamenteze de retardare. Propaganda postmodernă de la noi și-a luat însă misia prea în patetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spune (și apoi, dacă are ocazia, te obligă) să fii într-un singur fel. Cine nu e postmodern, nu există. Sau, și mai grav, e caz de patologie a retardării. La o astfel de șmecherie bizantină, pusă în folosul hegemoniei postmodernismului, a recurs chiar și un scriitor care n-are nevoie de șmecherii pentru că talentul lui e fulminant și excesiv. Ați văzut cât de scurt a golit Mircea Cărtărescu scena în Postmodernismul românesc, cu câtă grație și condescendență a trimis într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o astfel de șmecherie bizantină, pusă în folosul hegemoniei postmodernismului, a recurs chiar și un scriitor care n-are nevoie de șmecherii pentru că talentul lui e fulminant și excesiv. Ați văzut cât de scurt a golit Mircea Cărtărescu scena în Postmodernismul românesc, cu câtă grație și condescendență a trimis într-o marginalitate fără leac tot post-expresionismul, rămânând aproape singur în poezia contemporană. Postmodernismul va merge, probabil, spre dominanță și la noi, dar nu cu hei-rup-ul. Poți fi parte dintr-o generație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru că talentul lui e fulminant și excesiv. Ați văzut cât de scurt a golit Mircea Cărtărescu scena în Postmodernismul românesc, cu câtă grație și condescendență a trimis într-o marginalitate fără leac tot post-expresionismul, rămânând aproape singur în poezia contemporană. Postmodernismul va merge, probabil, spre dominanță și la noi, dar nu cu hei-rup-ul. Poți fi parte dintr-o generație până pe la 30 de ani. După aceea însă e caz clinic, caz de spital psihiatric (poate și literar) să mai rămâi acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
grădina filozofică" a omului, a fiecăruia, acel spațiu "fortificat" unde aduni cele necesare pentru viața spiritului, "un loc al odihnei, al speranței, al consolării și, în cel mai fericit caz, al protecției împotriva necazurilor și amenințărilor epocii noastre". (în volumul Postmodernismul și identitățile culturale. Conflicte și coexistență, Editura "Universității Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012). Avem fiecare grădina noastră naturală și cea intelectuală, pentru a ne apăra de dispersie și disperare. Centrul lumii e grădina noastră, așa cum ne-o facem: cu cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doi lei, vânzătorul rupea o carte de patru lei în două. La șapte ani, citeam eu deja câte o jumătate de carte, mai greu era când citeam o "partea a doua", că nu prea înțelegeam nimic, era un fel de postmodernism proletcultist. Făceam economii la un moment dat și-l rugam pe vânzător (era unul bigam, cu o nevastă legitimă și una țiitoare, trăind amândouă pașnic sub același acoperiș și în același pat cu stăpânul) să nu mai rupă cărțile, cumpărând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
al tămâierii, că domnii critici nu-și mai bat capul cu cărțile proaste, citindu-le doar pe alea bune, lăudându-le, desigur, și lăsând citirea și critica celor proaste în seama lui Alex Ștefănescu, colecționar masochist de dușmani literari/ veleitari. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doar pe alea bune, lăudându-le, desigur, și lăsând citirea și critica celor proaste în seama lui Alex Ștefănescu, colecționar masochist de dușmani literari/ veleitari. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lăudându-le, desigur, și lăsând citirea și critica celor proaste în seama lui Alex Ștefănescu, colecționar masochist de dușmani literari/ veleitari. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Acuma, eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Acuma, eu recunosc cu toată jena că nu prea știu ce este postmodernismul românesc. Am încercat să aflu din cărțile regretatului Gheorghe Crăciun, ale lui Cărtărescu, ale lui Daniel Corbu și n-am prea reușit. E și greu. Cum citesc o chestie așa, mai originală, întind mâna și iau din raft Măgarul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
recitesc niște pagini însemnate de mine la alte lecturi și mă întreb care e deosebirea dintre postmodernul X al României zilelor noastre și Apuleius. Dar, un basm de Creangă, megieșul tău, de ce nu este postmodernist, că are absolut toate ingredientele postmodernismului românesc? Dar Povestea poveștilor de ce n-ar fi postmodernă? De ce Povestea poveștilor a anilor'80 a lui Mircea Nedelciu este și a lui Creangă ba? Cât ajută și cât stânjenește evoluția literaturii noastre această globalizare de care se face atâta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Am auzit, între autorii foarte tineri, sintagma "noua sinceritate"... Dar nu întotdeauna cei care vorbesc sincer au și ceva de spus, nu-i așa? Pe ce direcții pariezi în evoluția (literaturii) poeziei europene? "Noua sinceritate", "vechea sinceritate", "sinceritatea totală", "neoconformism", postmodernism etc., sunt niște vorbe goale, niște tâmpenii și nu au nimic de a face cu actul creativ. Înțeleg că lumea aderă la anumite partide politice, dar creația, după înțelesul meu, trebuie să fie liberă. Bineînțeles că toți suntem influențați de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oricât de îndepărtat ar părea receptorul, fie și în felul unei bouteille à la mer. E o incontestabilă certificare a unei trăiri. Esteticul are un miez ontologic. Direcțiile, modalitățile poeziei noastre actuale? Aceasta e pusă frecvent sub semnul așa numitului postmodernism, concept labil la extrem, comportând o diversitate de sensuri stârnitoare de controverse, pe care, pe bună dreptate, cineva l-a asemuit cu norul lui Polonius. Nici răstimpul, nici substanța nu-i sunt precizate cât de cât armonios. Să înceapă acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
concept labil la extrem, comportând o diversitate de sensuri stârnitoare de controverse, pe care, pe bună dreptate, cineva l-a asemuit cu norul lui Polonius. Nici răstimpul, nici substanța nu-i sunt precizate cât de cât armonios. Să înceapă acest postmodernism îndată după 1970, după cum nu ezită a ne propune Arnold Toynbee, sau după al doilea război mondial? Să aibă în vedere arta, disciplinele umaniste sau întreaga civilizație a epocii în curs, întrupând un nou Zeitgest, cum crede Jean-François Lyotard? Optăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu ezită a ne propune Arnold Toynbee, sau după al doilea război mondial? Să aibă în vedere arta, disciplinele umaniste sau întreaga civilizație a epocii în curs, întrupând un nou Zeitgest, cum crede Jean-François Lyotard? Optăm pentru o înțelegere a postmodernismului ca un câmp de manifestare a modernismului copt, ca un fel de clasicism al său. O caracteristică definitorie a modernismului ajuns la acest stadiu o constituie recursul la toate procedeele sale omologate până acum, într-un soi de aliniere bidimensională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
instanță: De ce nu place poetul român al zilelor noastre "publicului larg"? Chiar nu avem cititori? E grav. Pesemne că sunt mai mulți poeți decât poate să suporte un metru pătrat. Hotărât lucru, trebuie să ne reprofilăm, mai salvăm niște copaci...! Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original". În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
E grav. Pesemne că sunt mai mulți poeți decât poate să suporte un metru pătrat. Hotărât lucru, trebuie să ne reprofilăm, mai salvăm niște copaci...! Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original". În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt mai mulți poeți decât poate să suporte un metru pătrat. Hotărât lucru, trebuie să ne reprofilăm, mai salvăm niște copaci...! Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original". În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? După cum te-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prin colectivizarea cea deresponsabilizatoare -, în Vest... prin industrializarea și rentabilizarea capitalistă a agriculturii. Să nu ne întristăm cu gâdemul că și religiosul s-a evaporat, și sacrul s-a camuflat în profan și lumea își continuă procesul dezvrăjirii, năpădită de postmodernism și pornografie hiperieftină. "Homo valachicus"? Iar noi locului ne țânem,/ Cum am fost așa românem. Indiferent unde ne ducem, la Mamaia sau în USA, ducem cu noi și matricea stilistică, miosecuritica matriță, nu crezi? Cum îl sărbătorești tu pe Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întrebării care urmează, am să spun că în mare parte poezia mea s-a construit pe ratări existențiale, iar izbânzile din viața mea s-au construit (și) pe ratări în poezie. Aici, pe malurile Dâmboviței, toți devenim cu timpul amici Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe ratări existențiale, iar izbânzile din viața mea s-au construit (și) pe ratări în poezie. Aici, pe malurile Dâmboviței, toți devenim cu timpul amici Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
izbânzile din viața mea s-au construit (și) pe ratări în poezie. Aici, pe malurile Dâmboviței, toți devenim cu timpul amici Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Până aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]