4,565 matches
-
constata că autoarea mânuiește cu siguranță uneltele poetice, aplecându-se cu atenție asupra expresiei și cizelând-o cu încăpățânare și dragoste de bijutier. Vasilica Ilie refuză aproape ostentativ tentația facilă a ludicului, alegând, în locul unui discurs minat de verslibrismele unui postmodernism prost înțeles (și la fel de prost aplicat), rigoarea unor stanțe cu evidentă coloratură imagistică. Egală cu sine în ceea ce privește generozitatea și autenticitatea sentimentelor, dar și cu predilecția pentru imaginea expresivă, reverberantă, Vasilica Ilie își conturează cu acest volum o personalitate distinctă, cultivând
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în apele menajere ale literaturii. Poeții marilor abisuri dau autografe pe cer. Atenție ! Tot ce crezi poate fi folosit împotriva ta ! Unele talente sunt timpurii, altele - doar banale ejaculări precoce. Capodoperele artei surprind câte ceva din hărțuiala dintre om și absolut. Postmodernismul transformă omul unic într-un act mimetic . Inspirația îl vizitează pe creator doar când este racordat la masa de travaliu. Arta încearcă să administreze insomniile planetei. Fundamentală în artă este împlinirea, nu succesul. Arta surprinde mai pregnant decât istoria, anormalitățile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
soi de ajutor social. Cultura este uriașa încercare de umanizare a naturii. Nu va muri arta, ci profeții care îi prevestesc sfârșitul. Cititorii de literatură s - au împuținat, dar nu vor dispărea nici cu amenințarea Inchiziției. În generoasa rețetă a postmodernismului încape atât plagiatul cât și impostura. Veleitarii - acești talibani ai artei. În artă nu este mereu soare. Oricând poți intra în ceață. Cititorii sunt mai puțini, dar mult mai mofturoși. Tinerii poeți par întotdeauna ca niște exploratori fără hartă. Hamlet
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în poezie, alții urlă prin redacții. Pasărea Phoenix a artistului este copilăria. Și în artă s - a schimbat proporția dintre grosier și suculent. Muzica - o compensație, poate, pentru raiul pierdut. Până la un punct, destinul creației se află la mâna receptării. Postmodernismul - un clișeu împotriva clișeelor. Se înmulțesc în proporție geometrică veleitarii și purtătorii de fumuri culturale. Arta este încă generatoare de substanță activă. Pentru scriitor, coala de hârtie are valori magice. E ca un medium. Arta incită la un dialog fertil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
emoției. Artistul este piesa pătrată care trebuie să se miște într-o societate rotundă. În cazul creatorilor de artă, gloria și bunăstarea prind, de regulă, contur postum. În artă, valoarea e rară, nu noutatea. Capodopera e un soi de aisberg. Postmodernismul - sau cum se insinuează Diavolul în artă. Rolul avangardei e ca la prima înfățișare să provoace greață. În artă și în credință suveran e harul. Arta ar mai putea întârzia puțin reîntoarcerea noastră în copaci. Printre puținele lucruri care i
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
om e să ne - o plantăm în ADN. Arta oferă stări de spirit, nu răspunsuri. În arta modernă se poate vorbi despre un transfer de transpirație. De la autor spre consumator. Nici arta nu a încheiat pacea cu morile de vânt. Postmodernismul învelește arta în staniolul divertismentului. Jurnalul este o încercare de ordonare retroactivă a vieții. Toate privighetorile sunt talentate. Poeții - numai unii. În artă, complimentele se administrează cu pipeta, nu cu hârdăul. În artă e mai greu decât la spital. Suferi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Visul, Humanitas, 1993,1997, 2002; Travesti, Humanitas, 1994 - Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO pe 1994 (tradusă în franceză și olandeză); Orbitor, voi. I {Aripa stingă), Humanitas, 1996, Premiul ASPRO pe 1996. ESEU: Visul chimeric (subteranele poeziei eminesciene), Litera, 1992; Postmodernismul românesc, Humanitas, 1999. Cuprins Fără titlu / 5 • Cum m-am trezit pe lume / 7 • Bucureștiul meu / 14 • Arhitectura Iu' pește / 26 • Colea,-n tină / 31 • Animale de tablă / 42 • Tahistoscop / 46 • O amintire de la "Artis" / 53 • Pentru D., vingt ans
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe brațe și în creștet, dar când mă trezeam îmi dădeam seama de imbecilitatea lor și mă străduiam să adorm la loc. Cam pe atunci au început acele vise care aveau să genereze prozele mele. Refulatul începea să se întoarcă, postmodernismul se veștejea către modernism, care, ca un film dat înapoi, glisa lent spre simbolismul lui Redon și Chavannes, ca să se afunde cu toate puterile în Caspar Da vid Friedrich. Regresam, scădeam în statură, coboram etajele minții mele, pierdeam stadiul sexual
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îmi permite Broch (și mă tem că nu, pentru că eu aș înclina să folosesc al doilea termen în sensul lui etimologic de "vestire", sau chiar în sensul ultrapozitiv în care îl folosește Frye), o renunțare la "mesaj", "semnificație", "finalitate". Apostolii postmodernismului, Lyotard, Graff, Hassan, Scarpetta își suprapun conceptele mai rar decât s-ar crede, și totuși, împreună, ei definesc o stare de spirit cu totul alta față de Toffler, McLuhan sau Marcuse: ei nu mai acuză, nu mai avertizează, ci acceptă. Cuvântul-cheie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că opoziția civilizație (naturalețe) vs. cultură (artificiu) este esența relației dintre cele două căi posibile de a face azi poezie. Acestor două opoziții li se pot adăuga multe altele, însă ele reprezintă o polarizare în cadrul aceluiași concept, aceleiași sfere poetice: postmodernismul. Nici o cale nu este "mai postmodernă" decât cealaltă. Mărturisesc că am scris aceste câteva rânduri cu inima strânsă. Cred că nici un om de cultură nu le poate citi altfel. De destulă vreme încerc să privesc cu luciditate abisul, oricâte vertije
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care o să mi le faci", mi-a explicat Ioana. Stau acum, la masa de scris, cu celelalte șapte vederi în față. E 1 septembrie și trebuie neapărat să scriu un articol despre The Stuttgart Seminar In Cultural Studies. Despre, adică, postmodernism, fiindcă (tu deja știi, cititor ipocrit!) asta a fost tema seminarului. De ce trebuie neapărat să-l scriu? Pentru că mă silește un personaj tiranic, fără imboldurile căruia n-aș fi scris niciodată nici un articol. Ca să îl afli, concentrează-te asupra siglei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ajutătoare. Constatând eu, deci, că două gânduri, nu necesarmente contrarii, își dispută, cu forțe identice, spațiul ființei mele, a) ce să fac cu vederile rămase ca să nu-mi pară rău după mărcile mele, și b) cum Dumnezeu să fac articolul despre postmodernism, 87 mi-a venit o idee mai frumoasă decât cuvântul nemțesc - rog dl tipograf la o atenție sporită - Bewusstsseinsge-gănstăndlichkeit, și anume să combin convenabil câteva cuvinte cu câteva cartoane colorate (aș putea scrie și eu "Alphabetical Africa", n'est-ce pas
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a unui curent literar. Și este absolut evident că fiecare dintre aceste trei cerințe de bază este amendabilă în cazul postmodernismu-lui, curent care instituie relativismul și indeterminarea ca principii perene (v. I. Hassan, "Pluralism in Postmodern 88 Perspective", în "Exploring Postmodernism", edited by Matei Călinescu and Dowe Fokkeman, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam/Philadelphia, 1990, p. 18). Sensul hibridului lingvistic post + modernism arată limpede cel puțin două lucruri, ambele înșelătoare: 1. a existat, în prealabil, un curent literar numit modernism, a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
epuizată viața culturală a acestui curent, a putut fi observată emergența în câmpul literar a altor tendințe (atitudine, manieră, stil), care nu prezintă, ca trăsătură distinctivă fundamentală, o însușire pozitivă, ci una negativă, statuând diferența iată de curentul precedent. Termenul postmodernism nu spune despre noul curent "cum este", ci doar că este altceva. El nu este, propriu-zis, un nume, ci marca unei absențe de nume. Dacă numim modern (lacul cu lebede, parcă și o rață sălbatică, poduleț cu mascaroane de ipsos
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ci marca unei absențe de nume. Dacă numim modern (lacul cu lebede, parcă și o rață sălbatică, poduleț cu mascaroane de ipsos). 2. Cum altfel putem califica interesul pe care anumite cercuri literare românești pare să-l acorde așa-zisului postmodernism decât prin binemeritatul cuvânt "diversiune"? Orbi la dramaticele transformări prin care trece țara, cinic retrași în turnul de fildeș al unui estetism suspect din toate punctele de vedere - și asta când înșiși criticii importanți se dezic de primatul esteticului în favoarea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acești tineri ignoră faptul că literatura română, de fapt, este în faza unui post-stalinism în care trebuie să-și asume importante sarcini sociale: dezvăluirea adevărului despre anii dezastrului național, jurnalistica implicată în realitățile sociale, de-mantelarea structurilor comuniste și neocomuniste etc. Postmodernismul, curent revolut până și în America, unde și-a avut o justificare, reflectând pluralismul specific modului de viață local și agresarea individului de către mijloacele informaționale în care, cum scria Alvin Toffler, mediul este mesajul, nu are, în cazul culturii noastre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
impregnată de umor și de parodie, imaginea grafică se insinua jucăuș în pagină, caracterele literelor țopăiau ca în Oulipo. Am citit, apoi, scrieri din toți cei pomeniți în studiul preliminar. Intram astfel într-o Iu 4. Și totuși, ce este postmodernismul? în clasicul studiu Two Concepts on Liberty, Isaiah Berlin vorbește despre libertăți pozitive și negative, despre concurența uneori dramatică a libertăților într-un stat, fie el cel mai democratic cu putință. Libertățile negative sânt mereu în conflict cu cele pozitive
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și literare americane: John Barth, Raymond Federman, William H. Gass, Malcolm Bradbury și Ihab Hassan, ca și treizeci de 91 tineri universitari din paisprezece țări europene interesați de studii de americanistica și, în special, de tema generală a seminarului: "Sfîrșitul postmodernismului: noi direcții". Programul s-a remarcat printr-un foarte înalt nivel de discuții, precum și prin caracterul său neobișnuit de compact: prelegeri și discuții dimineața, seminare dupa-amiaza, lecturi seara, zilnic, cinci zile pe săptămână. (castel cu lei de piatră străjuind scara
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dupa-amiaza, lecturi seara, zilnic, cinci zile pe săptămână. (castel cu lei de piatră străjuind scara în volute largi, ovoidale). 6. (de fapt, ilustrata asta e o poză pe care-am făcut-o în pauza prelegerii lui Hassan despre pragmatism și postmodernism. Nu știu ce am făcut cu adevărata vedere nr. 6. Poza prezintă holul hotelului. Canapele și fotolii de piele, lămpi aurii ca niște globuri coborând peste măsuțe "de cristal", reproduceri după Andy Warhol pe pereți - Marilyn Monroe mâzgălită pe un zid în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
umane, mai ridicole câteodată fraze (dar cine nu e ridicol în corespondența intimă?), autorul punea la bătaie nu numai artileria grea a interpretărilor kantiene sau schopenhauriene, la care ne-am fi așteptat poate, ci și armele moderne ale structuralismului, deconstrucției, postmodernismului, pe Lacan și Derrida, pe Paul de Man și Jauss, așa încît o expresie ca 96 "pisicuța mea" prilejuia un eroic excurs în istoria simbolului pisicii de la sumerieni până la Allan Poe și Baudelaire, cărora, se arăta cu satisfacție patriotică, Eminescu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
e la fel de mare ca pentru oricine, din orice epocă. Și pentru un postmodern funcționează criteriul estetic, pentru că acesta e imanent operei de artă. Dar ceea ce se-ntîmplă în cultura românească de azi, băltirea asta paradoxal agresivă, n-are nici o legătură cu postmodernismul, nu e nici măcar caricatura lui. Când respectul și civilitatea impuse de Manolescu, Simion, Martin etc. s-au dus pe apa Sâmbetei, a ieșit la suprafață acel gen de mitocănie densă, abisală care prosperă exact în apele tulburi ale anarhiei. Despre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de schimbare de canon au eșuat. încercările de deschidere către spiritul autentic occidental nu au fost urmate, ci au stârnit, dimpotrivă, o reacție de adversitate și ură. Gîndiți-vă cum 181 sânt demonizate azi, în cultura română, concepte liberale fundamentale ca postmodernismul sau corectitudinea politică. încet dar sigur, viața culturală s-a-ntors pe făgașul balcanic atât de binecunoscut, cu binecunoscuta conspirație a mediocrității, cu binecunoscutele coterii și încîlceli de interese, cu totala lipsă de apetit pentru însăși literatura de azi, pentru cultura însăși
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Updike în versiunea românească și de asemenea toți clasicii universali. Doar a zecea parte dintre poeții români au scris o poezie comandată de regim. în rest, poezia a fost la fel de liberă estetic ca și în Occident, în ciuda cenzurii. Suprarealism, neo-avangarde, postmodernism - nimic din experiențele firești din "lumea civilizată" nu au fost "altfel" la noi. Cea mai bună proză românească din ultimele două decenii este profund influențată de postmodernii americani: Barth, Pynchon, Coover. în cei mai negri ani ai dictaturii lui Ceaușescu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
perisabile, ci imaginarului nepieritor. Ca în "Noaptea 267 americană" sau în "E la nave va", imaginea cuprinde deodată platoul de filmare, cu toate instalațiile sale, deschizând astfel, neașteptat și cam "lipit" (dar filmul e de la începutul anilor '70...), perspectivele spre postmodernism. Merită văzut și ultimul Jodorovski, "Santa Sangre". Sânt filmele unui "miliardar de imagini" cum numai spațiul centramerican poate da. Un duș non-laodiceean Ce-nseamnă un duș "non-laodiceean"? Cititorul obișnuit ar fi poate înclinat să creadă că e vreo expresie indicând
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
depăși nivelul literal. Refuzul a orice trece de realismul cotidian. Definirea "behavioristă" a realului ca mărginindu-se doar la ce se vede. Sau acceptarea unor premise teoretice, dar dintre cele mai sărace, mai snoabe și mai bazale: experiment, dezinhibarea limbajului, postmodernism chiar... De ce scrii, pentru cine mai scrii devin astăzi întrebările cruciale pe care și le pune un autor. Pentru că în locul unui duș non-laodiceean, aproape orice cititor de azi preferă un duș cu apă călduță, o baie relaxantă după o zi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]