4,088 matches
-
speranță în redempțiune din Litera stacojie. Sfârșitul Noului Canaan nu este adus atât de invazia răzbunătoare a indienilor, cât de povara de întuneric și de crime ce nu mai poate fi ținută în adânc. Moartea este sacrificiul prin care este potolită foamea de sânge a idolului la care s-au închinat pastorul și tatăl său, înlanțuiți de atracția carnală irepresibilă. Speranța, atâta câtă este, se află în afara vestigiilor fumegânde ale coloniei. Povestea indiană a lui Pratt și Manara se sfârșește cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
actualitate, chiar dacă creșterea vertiginoasă a numărului de invenții (vizibile în avansul tehnicii) scade un pic din atractivitate. Sunt în plin avânt sportul și câteva sectoare din domeniul artei. Oare ce-o să mai avansăm în prim-planul vieții publice pentru a potoli dorința noastră de transcendență? Ceea ce-i lipsește lui Heidegger este existențialul credință. Se anunță vremuri de secetă intensă și guvernanții lansează proiecte de sisteme de irigație, asta după ce am distrus tot ce se realizasem tot noi în acest domeniu în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
da ocol mesei, și, când vă spun numele, sau vă arăt cu degetul, spuneți-vă părerea, sau faceți propuneri în legătură cu această situație. Era evident o persoană care avea să fie prima pe această listă a părerilor directe; și Gosseyn, după ce potoli protestele împotriva acestei pierderi de timp, îl numi: - Președintele Blayney? spuse el. Șeful ales al continentului Americii de Nord spuse: - Mă aflam din nefericire, singur în biroul meu când am simțit acea senzație ciudată. Și, în momentul următor, m-am trezit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
poșeta pe care ai doborât-o cu săriturile tale, zvăpăiato! — Și tu-l iubești, este? —Ce-ți pasă ție? —„Chip de lut, dac-oi fi eu sau altul”, completa Elena. Văd că-ți place „Luceafărul” lui M. Eminescu. Dacă te potolești îți voi spune ceva care să te bucure. —Ce? Hai, spune-mi. Mâine dimineață mergem la Cornul Cerbului și te luăm și pe tine. —Pam! Pam! Pam! Ce bine-mi pare, cânta Elena neoprindu-se din sărit. —Ce-i atâta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este câinele. În tăcerea care se lăsase, nevoind nimeni s-o demaște pe Elena, se auzea doar Lupaș care lătra la polițai, mirosindu l, că el a fost agresorul. Elena speriată ca nu cumva să sară la polițai, l-a potolit. —Lupaș, taci! Taci, Lupaș, s-a dat Elena de gol. —Al tău e deci. Cum te cheamă? —Elena Sătmăreanu. —A cui ești? —A lui Alexandru Sătmăreanu. —Mâine să vii cu tatăl tău la mine la poliție. Știi că n-ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
l-ați ascuns. — Nu ți l-am luat noi. — Aici l-am lăsat cu ale voastre și-acum nu-i. Ce mă fac? Cum mă duc la școală? A început să plângă în hohote speriat, în timp ce ceilalți căutau să-l potolească, dar fără rezultat. Fiind în bucătărie am auzit larma și am fugit repede să văd ce este. Pe scară m-am împiedicat de ghiozdanul cu pricina. L-am luat să întreb copiii al cui este și de ce l-au pus
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sărută felicitându-l, în timp ce Matei se simte ușurat că ei l-au primit cu bunăvoință în loc să fie luat la rost cum se aștepta. Cum arată inelul de logodnă? se interesează Elena. Lasă,ca-i să vezi când vine Cecilia, o potolește Silvia. Dacă Ceci n-ar fi vrut să vă logodiți, ce-ai fi făcut cu inelul? L-ai fi dat alteia? Pentru ea îl cumpărasem. Tot ei i l-aș fi dat atunci când s-ar fi hotărât să ne logodim
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cauți la spital, la chirurgie. —Știu eu. Vă găsesc. Matei era mulțumit că a acceptat Toderiță, iar pe de altă parte pentru imaginea frumoasă a Ceciliei în rândul oamenilor. Din nou îl prinsese dorul de ea pe care și-l potolea renovând apartamentul. De când intraseră în lucru meseriașii lui Toderiță, Matei zi de zi își petrecea timpul liber la apartament, aprovizionând cu materialele necesare, urmărind lucrările, venind cu sugestii. Era ajutat și de logodnici care treceau des pe acolo. Leontina, ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
strâns. —Soțul meu acrișor. Mai spune o dată, o strânge mai tare. —Soțul meu tandru. Atunci el de drag, îi mângâie toate formele corpului voluptuos pe sub cămășuța și așa sumară. Ea îl gâdilă, ajungându-se la o plăcută hârjoneală. Când se potolesc, Matei devine tandru, alintând-o, sărutându-i obrajii, umerii, sânii, determinând-o și pe ea la aceleași gesturi care culminează cu același fermecător moment al dragostei împărtășite pe care Matei îl prelungește și-l prelungește până când Cecilia se ridică strigând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îmbăieze zilnic, să-i alăpteze la ore fixe, să fie trezită din somn noaptea, să-i schimbe de câte ori este nevoie, să le spele lenjeria și scutecele. Când se așeza un pic să se odihnească, scâncea câte unul. Se ducea, îl potolea, începea celălalt, iar când amândoi făceau concertul, nu știa la care să meargă mai întâi, că-i venea să-și ia lumea în cap. Devenise nervoasă și uneori se certa cu Matei din te miri ce, ceea ce nu se întâmplase
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mici probleme de sănătate. Într-o seară, pe când copiii se mai măriseră, Cecilia stăpânită iarăși de nervi, a vrut să-l scoată pe Matei din apartament. Ea pregătea cina. Matei se juca cu ei alergând, strigând, ceea ce a deranjat-o. —Potoliți-vă, că vă bat, îi amenința Cecilia, fără rezultat. În jocul lor au doborât o statuetă care s-a spart, pe care Cecilia o avea din Germania și la care ținea foarte mult. —Ce-ați făcut? s-a dus să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acolo multă vreme. Seara Își făcea culcuș, ascunzându-și capul subsuoară, iar dimineața, după ce Înălța un tril spre un soare ce se ridica pe cer, Își lua zborul plutind peste râuri, păduri, dealuri și câmpii. Apa rece de izvor Îi potolea setea, iar grâul și ovăzul dat În spic, dar și pietricelele culese de pe drum, foamea ce-i chinuia măruntaiele... Masterandul Oliver umblase mult timp să găsească locul unde Înfloresc crinii pe câmp. Nu găsise acest loc. În schimb dădu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să vă Încheiați nasturii de la pijama și să vă culcați În pat?” Nu, orice, dar În pat nu. Copacii dormeau În picioare, iar păsările cocoțate pe crengi. Ce nevoie avea Oliver de pat?! Ascultându-l, asistenții murmurară, dar profesorul Îi potoli din nou. „Domnul Oliver are dreptate”, zise el, „copacii nu dorm noaptea În pat. Aceasta fiindcă există pericolul ca rădăcinile să se Întindă prin saltele și a doua zi, pentru a fi sculați, ar trebui să se aducă macaraua, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
imita una din trâmbițele Apocalipsei lui Ioan, care, cică, i-ar fi apărut În vis. Apoi lătra și el. Disputa pe această temă, În ciuda nemulțumirii ospătarilor, care veneau din cinci În cinci minute la masa lor, rugându-i să se potolească, continua până noaptea târziu. Luându-se parcă la Întrecere, Bikinski și cu Lawrence lătrau de zor, acompaniați din când În când de urletele lui Satanovski, care, stând la masa lui picior peste picior, le ținea isonul. Când se făcea ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o altă scenă, petrecută tot la Corso, În aceeași companie... PAGINĂ NOUĂ VI. Aria lui Satanovski ... Se făcuse deja ora șase. Soarele se retrăsese undeva dincolo de blocuri. Umbrele turlelor bisericii Sfântul Nicolae se Întinseseră peste terasă. Căldura zilei se mai potolise. Pe Lăpușneanu oamenii se plimbau fără grabă, oprindu-se fie În fața agenției de turism Calipso, pentru a alege un sejur În Grecia, Egipt, Italia sau Indochina, fie admirau, În vitrina anticariatului Ex-Librex, câte un exponat ieșit din comun, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cumva trebuia să se prezinte la secție pentru un „interogatoriu de rutină”? Colonelul Geană Îl suprinse de mai multe ori Vedenia nu dură decât o clipă; spectrul colonelului se pierdu, topindu-se În mulțime. Curând larma Începu să se mai potolească. Glasurile ce cântau la unison pierdură din avânt. Fiecare cânta acum În legea lui. Unii măcăiau ca rațele, alții sâsîiau, alții clămpăneau din limbă, scoțând sunete asemenătoare cele pe care le scot berzele În perioada lor de rut, unii behăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la locul său, contemplând de la distanță toată zarva și așteptând deznodământul. Cuprins ca de un resort nevăzut, trupul său dădu să se ridice și el odată cu ceilalți, dar medicul, dând peste cap câte un păhărel de Alexandrion, reuși să-l potolească. Când zarva mulțimii se mai domoli, medicul aplaudă cu patos... Ceilalți meseni, scăldați În sudori, Îl priviră În tăcere. Dinspre locul unde se afla, turbanul lui Satanovski Îi răspunse un croncănit de corb. Ascultându-l, Oliver trase concluzia că adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
crinilor sălbatici ce Înfloresc pe câmp. Asemenea păsărilor cerului de care are grijă Tatăl ceresc. Jumătate crini, jumătate păsări. Oamenii, dar și alte viețuitoare, vor da petale și vor zbura. Se vor hrăni cu aer și lumină. Și Își vor potoli setea cu roua și Înțelepciunea ce cad din cel de-al nouălea cer. Tot iadul, toată frământarea vor pieri În urmă. Oliver Își frământă mâinile de bucurie, și le trecu prin fața ochilor, pipăindu-și apoi cu grijă trupul, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
neplăcută. Tot satul se adunase ca la circ În fața porții. Sosiseră și dascălul, și popa, care, aflând cum stau lucrurile, Începu să murmure rugăciuni de dezlegare În barbă. În fine, trecu de miezul nopții și spiritele Începură să se mai potolească. Femeia și bărbatul, care Îngenuncheaseră de câteva ori la picioarele ei, cerând În numele copiilor, iertare, părură să cadă la o Înțelegere. Popa nu stătu nici el cu mâinile În sân, ci Îl trimise la biserică pe dascăl ca să bată toaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
murmura Noimann-penitentul, aflat la picioarele lui Noimann-intransigentul. „Și dacă pe ea n-o poți avea acum, de mine poți dispune În orice clipă...” Pe măsură ce loviturile se Întețeau, creștea și furia cinicului. Cinci-cinci, șase-șase. Așa-așa... Curând Însă, cerbicia lui se potoli. Și În locul ei se instaură liniștea. Și apoi liniștea se transformă În compasiune. Cravașa Îngheță În aer. Bobițele de sânge se sparseră În cristale. Și cristalele se risipiră În Încăpere, răspândind un miros de sudoare amestecat cu cel de scrum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stingându-se în apă. Pe furiș priveam fața lui Virgil. Probabil se gândea la pățania mea, episod ce va rămâne ca o nouă întâmplare din viața de pescar. Soarele încins și aerul dogoritor din jur au început să se mai potolească, peste tot în jurul nostru se simțea miros de flori și de stuf. Fascinați priveam locurile ca de basm și atât de dragi inimilor noastre. Am fost treziți din visare de ciripitul păsărilor și de orăcăitul broaștelor urcate pe nuferii albi
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
să nu fie și cea mai bună alegere pentru a-ți fi soție. Dragostea Dragostea devine învolburată și devastatoare atunci când îmbracă hainele geloziei și ale vrăjmășiei. Definiție Dragostea este imaginație dezlănțuită, este azimă pentru inimile înfometate, este băutura dulce-amară ce potolește arșița sufletelor însetate, este simțământul fierbinte care încălzește inimile aride, este balsamul ce alină durerile și dorurile clocotitoare. Bărbat Bărbatul frumos și fălos Arareori în dragoste e credincios. Probabilitate Din părinți săraci cu duhul este puțin probabil să rezulte urmași
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
în prima fază este să avem intenția și curajul necesar pentru a dărâma zidul vechilor credințe și să trecem dincolo de limitele impuse de aceste credințe, dar pentru a avea o viziune de felul acesta, trebuie în primul rând să-ți potolești lumea interioară, acele infinite gânduri care îți vin în cap încă de la primele secunde ale dimineții. Inundarea minții cu aceste gânduri vitezomane, nu face decât să eclipseze practic intuiția, creativitatea și viața, inițial eram supărată mereu pe toți, atunci când nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să susțină dezvoltarea noastră ca ființa totală spirituală. Totul depinde de noi și trebuie să ne asociem conștient cu acest echilibru, inimă-creier, în așa fel încât să ne fie de folos. Mai trebuie din când în c=nd să mai potolim mintea încărcată cu imagini persistente, mari, zgomotoase, apropiate și grele, despre vremuri grele și să mai facem loc și timp și inimii să se mai exprime, așa încât să putem crea acel echilibru vital și să nu mai fim deprimați. Calea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
În zi cu soare Să-i aduci și pe străbuni, Să ne cureți de nebuni! Să vină și Decebal, Să zdrobim tot răul val! ștefan, Cuza, Alexandru, Țepeș, Mihai și Nicandru, Ion Vodă cel cumplit și-ncă nu m-am potolit: Toate oștile Măriei, Haideți toți! Hotarul gliei Să ni-l curățim de răi, De spurcați și de nevoi! Țara nu-i numai a noastră! Spus a înțeleptul domn. Hai s-o facem iar frumoasă Pentru cei de-acum și 'apoi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]