70,602 matches
-
construită pentru a face față concurenței. Aranjamentele instituționale în care funcționa întreprinderea socialistă asumau abundența, și nu raritatea. Consecințele stimulentelor asupra acestor întreprinderi au devenit evidente nu după mult timp. Iată două dintre ele. În primul caz, deși aranjamentul instituțional presupunea abundența, aceasta nu a putut fi asigurată pe termen lung la nivelul economiei ca întreg. Astfel, penuria s-a instalat; penurie nu doar de bunuri de consum (pe care o resimțea atât de acut populația), ci și de materii prime
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
piață (oricare ar fi aceasta) sunt mai mulți actori. Dimpotrivă, acele aranjamente instituționale dau expresie unui alt tip de soluție la problema acțiunii colective și la cea a furnizării bunurilor colective. Această soluție poate fi caracterizată pe scurt astfel. Ea presupune că există anumite circumstanțe speciale. Cea mai importantă este aceea că sistemul de resurse disponibile are proprietatea abundenței. Actorii, acționând chiar un timp relativ îndelungat, nu pot afecta această circumstanță. Resursele sunt potențial nelimitate și nu este niciun pericol ca
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
în preajma localităților din mediul rural există de multe ori corpuri de apă de suprafață (iazuri, lacuri etc.) asupra cărora nu există instituite drepturi de proprietate bine definite. Localnicii pot așadar pescui în iaz fără a avea nevoie de aprobări particulare, presupunând că îndeplinesc formalitățile cerute de stat pentru a pescui, iar peștele pe care îl prind din iazul respectiv le aparține în întregime. Cu toate acestea, dacă iazul este suficient de mic, iar populația locală suficient de numeroasă, există o posibilitate
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
repartitoare individuale pentru apartamente. El este însă evitat de cele mai multe asociații de locatari din cauza costurilor impuse, care sunt mult mai mari decât într-un sistem cu repartitoare individuale. Logica pentru care acest sistem poate produce costuri ridicate este simplă: să presupunem că resursa despre care discutăm este apa potabilă și că în blocul respectiv, care are 60 de locatari, nu există repartitoare. Pentru fiecare metru cub consumat de locatarul apartamentului 1, acesta achită doar o mică parte, mai exact 1,66
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
Sintagma tragedia bunurilor comune a fost introdusă de Hardin (1968), iar cazul pășunii supraexploatate descris de acesta rămâne în continuare unul dintre cel mai des folosite pentru exemplificarea dilemelor de acțiune colectivă ce pot apărea în gestionarea bunurilor comune . Să presupunem așadar, urmându-l pe Hardin (1968, pp. 1244-1245), că avem o pășune pe întinderea căreia orice păstor își poate aduce turma de oi pentru a paște iarbă. Această situație poate fi neproblematică o perioadă îndelungată de timp, iarba regenerându-se
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
fie depășită, fie (1) datorită creșterii numărului de păstori ce utilizează pășunea, fie (2) datorită creșterii turmelor păstorilor . Este foarte probabil ca în cazul în care activitatea păstoritului se dovedește a fi profitabilă, numărul de păstori să crească, însă să presupunem pentru moment că numărul de păstori este fix. În aceste condiții, cum va stabili fiecare păstor câte animale să includă în turma ce va fi hrănită pe respectiva pășune? Pornind de la o asumpție caracteristică pentru economia neoclasică, anume cea a
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
generează așadar, într-o manieră formală, o concluzie pe care am prezentat-o anterior ca fiind posibilă în cazurile în care discutăm despre bunuri colective, anume că deciziile individual raționale ale indivizilor pot produce rezultate colectiv-iraționale la nivelul grupurilor. Să presupunem acum că înlocuim cei doi infractori cu doi păstori (notați cu 1 și 2), în contextul indicat de Hardin. Să presupunem, de asemenea, că pășunea pe care cei doi păstori o utilizează are o capacitate de susținere notată cu L.
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
discutăm despre bunuri colective, anume că deciziile individual raționale ale indivizilor pot produce rezultate colectiv-iraționale la nivelul grupurilor. Să presupunem acum că înlocuim cei doi infractori cu doi păstori (notați cu 1 și 2), în contextul indicat de Hardin. Să presupunem, de asemenea, că pășunea pe care cei doi păstori o utilizează are o capacitate de susținere notată cu L. L reprezintă așadar numărul maxim de oi din turmă care pot să pască pe pășune la o capacitate optimă (fără să
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
ierbii consumate de unele dintre animale). Fiecare păstor are de ales între două strategii: cooperare și defectare, unde cooperarea înseamnă să nu includă în turma sa mai mult de L/2 oi , iar defectarea înseamnă să depășească acest număr. Să presupunem că matricea plăților e construită în felul următor : dacă ambii cooperează, fiecare dintre ei va obține un profit de 10 unități. Dacă ambii defectează, niciunul dintre ei nu va obține profit (deci vor obține 0 unități). Dacă unul dintre ei
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
păstorilor, (4) statul e capabil să sancționeze perfect defectările și nu va sancționa niciodată acțiunile cooperative, asumpții ce nu par a fi consistente cu dovezile empirice ce arată că mecanismele centrale de guvernare fac adeseori erori în administrarea bunurilor. Să presupunem, urmând-o pe Ostrom (1990, pp. 10-12), că doar una din asumpțiile de mai sus este falsă, spre exemplu, (4). Astfel, statul nu va identifica în mod corect cooperarea și defectarea jucătorilor în fiecare instanță. Pentru a operaționaliza această asumpție
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
o interacțiune socială, jocul se transformă într-unul de tip jucător contra natură, ce face parte tradițional din teoria deciziei, nu din teoria jocurilor . Matricea plăților conține așadar un singur număr pentru fiecare profil, aceasta fiind plata atașată individului. Să presupunem că păstorul consumă 2 unități pentru asigurarea pazei propriei parcele. Să presupunem de asemenea că păstorul poate alege între a coopera (adică menținerea numărului de oi la un nivel optim ținând cont de capacitatea de susținere) și a defecta (adică
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
natură, ce face parte tradițional din teoria deciziei, nu din teoria jocurilor . Matricea plăților conține așadar un singur număr pentru fiecare profil, aceasta fiind plata atașată individului. Să presupunem că păstorul consumă 2 unități pentru asigurarea pazei propriei parcele. Să presupunem de asemenea că păstorul poate alege între a coopera (adică menținerea numărului de oi la un nivel optim ținând cont de capacitatea de susținere) și a defecta (adică depășirea capacității de susținere), și că natura îi poate fi (1) favorabilă
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
îi este neutră păstorului, adică producția vegetală este cea anticipată, acesta ar obține, ca în jocul inițial din figura 1.2, 10 unități de utilitate, din care le scădem pe cele două necesare pentru asigurarea protecției, rezultând astfel 8 unități. Presupunem că profilul în care natura îi este favorabilă păstorului îi aduce jucătorului un surplus de o unitate, ajungând în acest caz la 9, iar în cazul în care natura îi este nefavorabilă, acest profil aduce o scădere de o unitate
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
1990, p. 14). Cu toate acestea, nu pare să existe vreun motiv pentru care dilemele de acțiune colectivă în ceea ce privește gestionarea bunurilor comune să nu poată avea soluții endogene. Soluția propusă de Ostrom (1990, pp. 15-18) este de acest tip . Să presupunem, în primul rând, că cei doi păstori au posibilitatea de a comunica. Atunci, este posibil ca cei doi păstori să se întâlnească și să stabilească un aranjament instituțional prin care ambii să aibă de câștigat mai mult decât în cazul
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
voluntar sau involuntar, regulile stipulate în contract, astfel că, pentru a se asigura că aranjamentul instituțional va fi respectat de ambele părți, este posibil ca cei doi păstori să apeleze la un agent extern privat în vederea monitorizării și sancționării părților . Presupunem în noul joc că păstorii vor achiziționa serviciile de supraveghere de la un agent privat cu prețul de o unitate (fiecare individ plătind așadar 1/2 unități). Putem ilustra acest nou joc prin introducerea unor mutări suplimentare în structura jocului inițial
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
îmbogățirea recompenselor subiective ale indivizilor; (5) consolidarea normelor și (6) întărirea identității de grup (Ostrom, 1998, p. 7). Se poate observa faptul că respectarea angajamentelor de către toți participanții implică celelalte două norme esențiale cooperării: reciprocitatea și încrederea. Normele de reciprocitate presupun faptul că indivizii vor răspunde prin cooperare la cooperare și prin defectare la defectare . Jocul ultimatumului (Guth et al., 1982) caracterizează în mod elocvent beneficiile reciprocității: să presupunem că Andrei primește o sumă de bani, să zicem 100 de lei
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
implică celelalte două norme esențiale cooperării: reciprocitatea și încrederea. Normele de reciprocitate presupun faptul că indivizii vor răspunde prin cooperare la cooperare și prin defectare la defectare . Jocul ultimatumului (Guth et al., 1982) caracterizează în mod elocvent beneficiile reciprocității: să presupunem că Andrei primește o sumă de bani, să zicem 100 de lei, din care trebuie să îi distribuie Anei o sumă de bani, care poate lua orice valoare între 0 și 100 de lei. Ambii își vor păstra veniturile doar
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
oricărei forme de cooperare asumată explicit sau nu (Ostrom, 1998, p. 12). Încrederea este, așadar, necesară și ea cooperării, atunci când defectarea mutuală reprezintă echilibrul Nash. Să considerăm un alt exemplu din teoria jocurilor, anume jocul miriapodului (McKelvey, Palfrey, 1992). Să presupunem că Anei și lui Andrei li se oferă succesiv o serie de sume de bani, crescătoare proporțional cu numărul de ture jucate. Aceștia pot intra în posesia lor doar în momentul în care unul dintre jucători decide să accepte oferta
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
de acțiuni corespund pozițiilor. Fișa postului unui angajat cuprinde totalitatea acțiunilor și responsabilităților care îi corespund funcției pe care acesta o deține. d) Regulile de agregare decid nivelul de control pe care indivizii îl dețin în poziții sau situații. Să presupunem faptul că o persoană este angrenată într-un joc de șah. Toate mutările pe care aceasta le va face îi aparțin în integralitate, decizia asupra lor fiind una individuală. În schimb, dacă aceeași persoană deține funcția de deputat în Parlamentul
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
interacționează sistematic. Situația de acțiune. Ostrom afirmă că „situația de acțiune reprezintă spațiul social în care participanții cu preferințe diverse interacționează, schimbă bunuri și servicii, rezolvă probleme, se domină reciproc sau se luptă” (Ostrom, 2005, p. 14). Orice activitate care presupune interacțiunea cu cel puțin un alt individ are loc în situația de acțiune. În consecință, situația de acțiune poate fi: parcarea blocului, curtea școlii, bucătăria propriului apartament, biblioteca, Piața Universității, Congresul SUA, iazul de la marginea satului etc. Să luăm exemplul
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
funcționale, fie propun soluții de politici pentru problemele observate . 1.3.4. Criteriile de evaluare Aplicabilitatea cadrului asupra politicilor publice determină două posibilități de evaluare a acestora: ex ante și post factum (Polski și Ostrom, 1999). Metoda ex ante nu presupune ca primă etapă stabilirea unui obiectiv final, ci parcurgerea graduală a elementelor constitutive CADI, identificarea variabilelor exogene, a arenei de acțiune, a participanților, înțelegerea regulilor operaționale, precum și a modului în care acestea constrâng strategiile participanților și estimarea de rezultate în
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
precum și a modului în care acestea constrâng strategiile participanților și estimarea de rezultate în concordanță. Această metodă este folosită mai ales atunci când obiectul studiat este o politică nou-introdusă, ale cărei rezultate nu sunt încă manifestate. Metoda post factum, în schimb, presupune focalizarea pe rezultatul deja existent și parcurgerea ulterioară a elementelor constitutive ale CADI. Să presupunem așadar faptul că evaluăm modalitatea în care s-au creat asociațiile cooperative producătoare de cafea în Camerun sau sistemele de irigații în Nepal. Vom studia
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
Această metodă este folosită mai ales atunci când obiectul studiat este o politică nou-introdusă, ale cărei rezultate nu sunt încă manifestate. Metoda post factum, în schimb, presupune focalizarea pe rezultatul deja existent și parcurgerea ulterioară a elementelor constitutive ale CADI. Să presupunem așadar faptul că evaluăm modalitatea în care s-au creat asociațiile cooperative producătoare de cafea în Camerun sau sistemele de irigații în Nepal. Vom studia variabilele exogene care structurează fiecare dintre arenele de acțiune și care constrâng interacțiunile ce au
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
Încet, încet, mă trezesc parcă dintr-un vis și mângâi dosarul pe care îl am în mână. Îmi vine să-mi cer iertare de la iluștrii semnatari ai scrisorilor și promit să fac o selecție într-o carte viitoare. Acest angajament presupune o muncă dificilă, pentru că aceste perle erau prezente într-o mulțime de dosare, neglijent arhivate. Îmi dădeam seama că în fața acestui demers aveam câteva dificultăți majore: materialele din care extrăgeam ce credeam eu că este mai important erau enorm de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
arhivate. Îmi dădeam seama că în fața acestui demers aveam câteva dificultăți majore: materialele din care extrăgeam ce credeam eu că este mai important erau enorm de multe; o mare parte dintre dosare erau la Primărie și o cercetare și acolo presupunea un volum de muncă prea mare; din atâtea materiale, pe care să le selectez? mari personalități aveau acolo mai multe scrisori și nu le puteam selecta pe toate; un tratat de înfrățire a orașului Iași cu un alt oraș din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]