6,389 matches
-
partea ei pe toți inițiații pe care caută cu disperare să-i contacteze. Coincidență deloc Întâmplătoare, omul Rozacruceenilor, Salomon de Caus, scrie pentru Richelieu un tratat despre ceasurile solare. Mai apoi, de la Galileo Înainte, e o cercetare Îndrăcită asupra pendulelor. Pretextul este modul cum trebuie folosite pentru a determina longitudinile, dar, În 1681, când Huygens descoperă că un pendul, deși exact la Paris, rămâne În urmă la Cayenne, Înțelege imediat că aceasta depinde de variația forței centrifuge din cauza rotației Pământului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În oamenii papei? Pe tine trebuiau să te pună În frigare, nu pe nefericitul acela din Nola!“ „Dar atunci“’, zicea Belbo, „de ce atunci când Rozacruceeni se transferă În Franța, iezuiții, sau polemiștii ăia catolici care lucrează pentru ei Îi atacă sub pretext că sunt eretici și Îndrăciți?“ „Păi n-oți vrea să pretindeți ca iezuiții să se țină pe o singură linie, altfel ce iezuiți ar mai fi?“ Ne-am disputat Îndelung asupra propunerii mele și până la urmă am hotărât, de comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe doctorul Wagner sau avenue Elisée Reclus? Pentru că, acum Îmi aminteam, numele acela Îl Întâlnisem În cursul lecturilor mele pentru Plan, era al cuiva din secolul trecut care scrisese nu știu ce carte despre pământ, despre subsol, despre vulcani, cineva care, sub pretextul că făcea geografie academică, Își vâra nasul În Mundus Subterraneus. Unul de-ai lor. Fugeam de ei, și-i regăseam mereu În jurul meu. Încet-Încet, În decurs de câteva secole ocupaseră tot Parisul. Și restul lumii. Trebuia să mă Întorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sperie ca de roșu și, ațîțată că s-a trecut peste puterea ei de pricepere, caută, oftînd după nimicurile ușor digestibile, să insinueze că literatura ar fi în decadență. (...) Există totuși o literatură decadentă la noi. Ea se îndeletnicește, sub pretext de tradiție, cu exhibarea cotidiană a muzelor dospite de vreme. În locul poeziei lui Eminescu, ni se dă limonadă de clar de lună, în locul unui Odobescu, unui Hajdeu, unui Caragiale, ni se dă... citiți vă rog ce se publică de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
calitatea dinților și a părului, cărțile cetite (...). Nici aceea care repovestește cartea, cu alt stil și cu expansiuni impresioniste. Ci acei cari duc mai departe gîndul autorului și plăsmuiesc lumi noi de idei, utilizîndu-i doar ca punct de plecare și pretext. Criticul acesta încetează de a fi un maniac care distribuie gloria și nemurirea sau un scriitor constrîns să-și exercite fantezia ca să-și eschiveze opinia”. De o parte avem, așadar, o „critică creatoare” ( G. Călinescu o va teoretiza, mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o profesiune de credință postsimbolistă: deși simbolismul - afirmă autorul - „e o adevărată fază, o etapă neceară spiritului omenesc, și nu, cum cred unii, o simplă mișcare de tranziție, după ani de luptă, cînd aducea garanții serioase viitorului, tinerimea, sub diverse pretexte, îi întoarce spatele”. Cît despre noul curent viitorist... adolescentul nu face economie de platitudini: „Futurismul corespunde unei epoce interesante a artei moderne”, creditîndu-l cu aceste cuvinte ale lui Goethe: „lăsați mustul să fermenteze, va da vin”. „Exagerările” futurismului rus sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
face predicții în privința viitorului poeziei lirice într-o societate utilitaristă, democratică și egalitară, persiflează „indicațiile tematice”: „E (...) ridiculă pretenția celor ce (...) cred că au găsit literatura viitorului și poezia lui prin aceea că au înțeles una din temele și din pretextele de mîine și dau sfaturi imperative: cîntați munca, uzinele, aeroplanele, bicicletele, sub sancțiunea înlăturării de la nemurire”, afirmînd universalitatea, invarianța emoțiilor umane („Viitorul poeziei și al poetului“, în Adevărul, an. XXXIII, nr. 11940, 31 martie 1920). Prezentînd în 1925 masiva Anthologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între trecut și viitor. În sensul acesta, aspirația către un ideal național este restabilirea legăturilor etnice cu trecutul”. Pornind de la ideea că „opinia publică” se conduce după sentimente, Ion Vinea publică, în același număr, un articol intitulat „Sentimente și interese“. Pretextul acestui apolog e oferit de o discuție purtată între două matroane burgheze - „pețitoare sau mame cu fete de măritat” „—... O știi pe Veta. Aia de fugi anu trecut cu ăla. Zice că s‘au luat din sentiment. La început au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dicteului. Poemele mai radicale formal și tematic sînt postdatate: cel mai „insurgent” (deși doar în aparență) este mult-comentatul „Cosmopolis“, inclus în majoritatea antologiilor noastre de avangardă („...Danț îndîrjit al vremii care moare”), „Subiect“, datat „1916” (anul debutului Dada), pornește de la „pretextul” comentării revistei Cabaret Voltaire: „Emmy Hennings a scris:/«fata pescarului din Batavia»/(Prin vreme de război simplă veste/de la prietenii mei din Svițera/1915 data cabaret Voltaire)”, reportajul denotativ alunecînd repede către reveria lirică tulbure, fantastă și nostalgică. Textul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la prietenii mei din Svițera/1915 data cabaret Voltaire)”, reportajul denotativ alunecînd repede către reveria lirică tulbure, fantastă și nostalgică. Textul e plasat în vecinătatea unui poem în limba germană, autor: ex-dadaistul Hans Arp (Zürich). Cel mai adesea, decorul și pretextele „depoetizante” sau hipermoderne sînt măști ale unei - după expresia fericită a lui Șerban Cioculescu - „tristeți organice”. Nu numai „cerebralitatea”, „intelectualitatea” decupajului, știința construcției imagistice și a ritmului in blue caracterizează aceste poeme, ci și replierea interioară într-o singurătate angoasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scrie însă și o scurtă proză poetică, „Danțul pe frînghie“, subintitulată „după un tablou al lui Marcel Iancu”). În schimb, în comentariul despre „Pictorul M.H. Maxy la Maison d’Art“, expoziția prezentată (nu fără unele rezerve) constituie mai curînd un pretext pentru un articol cu caracter teoretic și explicativ. Vinea semnalează mai întîi o problemă de receptare: „arta nouă” nu se cere a fi interpretată (în sensul explicării sau al descifrării): ea își este suficientă sieși, avînd caracterul unei construcții intelectuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Jacques G. Costin comentează „audițiile Béla Bártok” dintr-un concert prezentat de Constantin Brăiloiu. Un pasaj se referă la „evoluția constructivistă” a compozitorului, apreciat pentru „primitivismul” nud: „La urmă, «colindele românești» al căror titlu îl înțelegem mai mult ca pretext. Ele înseamnă evoluția marelui compozitor de la mecanica amplă, lipsită de anecdotă și melodie a modernilor de pînă mai eri la primitivismul lipsit de ascunzișuri al contimporanilor celor mai recenți. Constructivismul distilat pînă la cristale. Ne-au amintit Petrușka a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și cele ale lui B. Florian: „Teatrul a socotit multă vreme cinematograful (...) atentator la bunele moravuri: conrupător de gust, exploatator de instincte colective. Nu s’a apărat însă eroic. Infuziile de sînge nou-regie rămîneau inutile cîtă vreme TEXTUL rămînea simplu pretext. Pretext pentru succes de vedete; pretext pentru regisori. Se menținea numai în realitate, slujia la menținerea unei iluzii de verosimil. Se complăcea în mentalitate mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cele ale lui B. Florian: „Teatrul a socotit multă vreme cinematograful (...) atentator la bunele moravuri: conrupător de gust, exploatator de instincte colective. Nu s’a apărat însă eroic. Infuziile de sînge nou-regie rămîneau inutile cîtă vreme TEXTUL rămînea simplu pretext. Pretext pentru succes de vedete; pretext pentru regisori. Se menținea numai în realitate, slujia la menținerea unei iluzii de verosimil. Se complăcea în mentalitate mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Teatrul a socotit multă vreme cinematograful (...) atentator la bunele moravuri: conrupător de gust, exploatator de instincte colective. Nu s’a apărat însă eroic. Infuziile de sînge nou-regie rămîneau inutile cîtă vreme TEXTUL rămînea simplu pretext. Pretext pentru succes de vedete; pretext pentru regisori. Se menținea numai în realitate, slujia la menținerea unei iluzii de verosimil. Se complăcea în mentalitate mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz al mimesis-ului, al comercializării „mic-burgheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pare normal! Doar n-am nevastă, să mă ia în primire când vin târziu. — Și nici măcar o scorpie de soră pusă pe scandal. După ce s-a despărțit de Iijima, Takamori a pornit-o încet spre gară, gânduindu-se tot timpul ce pretext să mai scornească pentru seara respectivă. S-a dat o petrecere la serviciu și a trebuit să stea și el ca să aibă grijă de niște ștabi... și apoi s-a întâlnit întâmplător cu niște foști colegi de facultate... Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai există pe lume și astfel de oameni, îi explică Takamori lui Iijima, mândru. Câinele vagabond de care avusese grijă Gaston a trecut pe lângă el și a dispărut după colț. — Gaston e prin Shibuya, probabil. Takamori a uitat de toate pretextele pe care căuta să le scornească pentru Tomoe și a început să fugă după câine. După colțul unde a dispărut câinele, a văzut un bătrân ghicitor strângându-și catrafusele. Picături mici de ploaie se prelingeau pe geamurile mașinii. Endō, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mă ducea la spectacole de păpuși, rîzÎnd Încîntată atunci cînd chicoteam și luîndu-mă În brațe cînd mă foiam, acoperindu-mă cu sărutări. Dar nu era trează prea des. Părinții mei o țineau Într-o petrecere, invitînd mereu oameni și căutînd pretexte ca să bea. Auzeam muzica și rîsetele și ieșeam adesea din dormitorul meu și mă așezam pe prima treaptă a scării, străduindu-mă să văd rochiile de seară strălucitoare, fără a fi observată. La Început, era minunată cînd era beată. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-și exprime regretul profund pentru cele Întîmplate. Mai Întrebase și dacă putea ajuta cu ceva și se oferise să se vadă cu el, dacă Michael dorea să vorbească despre cele Întîmplate. Ticăloasa. S-a folosit de fiul meu ca pretext să Înceapă o aventură cu socrul meu. Nu am nici urmă de Îndoială că a premeditat fiecare pas. A hotărît că Michael era exact ce căuta ea și că va muta munții din loc, de va fi nevoie, ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
orice ni se întîmplă. ― E în firea noastră... ― Se pare că avem o extraordinară capacitate de a găsi consolări. După moartea Juliei, am fost convins că nu-i voi supraviețui, atât eram de distrus. Apoi, am găsit tot soiul de pretexte ca să-i supraviețuiesc. Mi-am zis, întîi, că trebuie să aflu cum a murit. Apoi, că trebuie să răzbun și să ispășesc, cumva, moartea ei. Și uite că acum sunt în stare chiar să discut despre moartea Juliei... Degeaba râdem
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ai dezamăgit". Uitîndu-mă mai atent, am recunoscut florile. Erau de pe mormântul lui Alexandru." Am venit să te iau" a adăugat ea. "Unde?" "Să asculți păsările de nisip ale deșertului". Vorbea tandru, cu tonul cu care recita din Iliada. Căutam un pretext ca s-o refuz, când m-am trezit... Uneori, noaptea, mă întreb, ascultând vîntul: oare melancolia să fie tot ce mai există bun în mine? ― Văd că aproape nu mă mai asculți, Galilei. ― Poate că vara nu-i de ajuns
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu ochi bovini, gușă și buza de jos atârnându-i răsfrântă. Și-n plus era o catolică înfocată. Așa că Arioald, care-o luase de soție ca să-i crească faima, de îndată ce a fost ales rege, fără s-o repudieze totuși, sub pretextul sterilității, a surghiunit-o la mănăstirea de femei Sant’Eustorgio, în afara zidurilor orașului, și și-a umplut patul de concubine. În pofida stării ei de ostatică nefericită și umilită, Gundeperga era la curent cu tot ce se întâmpla și, exercitându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să iasă învingător. De ce tu? Știu ce ai făcut la Brescia, și acum, că te văd în carne și oase, cred că ești în stare să-mi faci dorită compania, deoarece ai văzut în mine acel ceva dincolo de urâțenie. Sub pretextul de a pune capăt bârfelor ce mă vizau, l-am convins pe Rotari că era bine să dispar o vreme din Brescia, drept care m-am instalat într-o casă din vecinătatea mănăstirii. Trebuie să spun imediat că succesul nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să se integreze într-una din cele două facțiuni. Multă lume a murmurat, deși temătoare, că ei constituie una dintre primele cauze ale decadenței imperiului. Eu cred că ei erau, fie și în parte, la originea nemulțumirii poporului căruia, sub pretextul oblăduirii acestuia, i se substituia în luarea oricărei decizii. Se poate pune întrebarea de ce poporul nu s-a revoltat și nu s-a pus sub ocrotirea senatului. După câte am văzut și am auzit, plebea se temea de ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
noapte. Nedorind să plictisesc, n-am să mai înșir și alte minunății, aproape toate jefuite din orice colț al imperiului, inclusiv de la Roma. Atunci când Callisto m-a întrebat dacă voiam să vizitez Sfânta Sofia și hipodromul, am spus nu, sub pretextul că eram foarte obosit. În realitate eram din nou îngrozit de ceea ce-mi fusese dat să văd. A doua zi în zori, de unul singur, am luat-o din nou pe strada Mesè, spre marea mea mirare măturată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]