4,062 matches
-
și batjocură. Despre o finalitate socială precisă a comicului vorbește Fr. Dürrematt în eseul Probleme de teatru: "Tiranii acestei lumi nu pot fi mișcați de poeți. La cântecele lor de jale ei cască. Eroii din operele lor sunt considerați niște proști, iar în fața poeziilor religioase tiranii adorm. Ei se tem de un singur lucru, batjocura." 62. Atitudinea critică de negare și refuz subversiv a unei ordini universale, percepută dureros ca antagonică și injustă, este întemeiată pe o concepție filosofică ale cărei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subtilă de a critica elegant, dar incisiv, preferând violenței, disimularea derutantă cu efect punitiv mult mai mare: "Ironia nu e nicidecum brutală, pentru că ea afectează comedia încuviințării și a aprobării totale, descifrarea tâlcului ei cere o subțirime la cititor, căci prostul sau naivul cade în cursă, încrezându-se în sensul aparent și neobosindu-se să scruteze subînțelesurile"71. Scopul enunțului ironic este însă întotdeauna critic 72, susțin cercetătorii Penelope Brown și Stephen C. Levinson, pe urmele lui Paul Grice, din perspectiva
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mușatisme" publicate săptămânal în revista "Contemporanul" din 1965 până în 1970, prin comprimarea paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi proștii dacă s-ar solidariza între ei"216 inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa de colaborare a celor inteligenți: Dacă și între oamenii cuminți s-ar putea stabili înțelegere așa de lesne ca între nerozi, mulțimea acestora ar avea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o vorbă a lui). Iar prostia devine pretențioasă mai ales când e ajutată de cultură"37. Talentatul gazetar și viitor deputat Rică Venturiano este un agramat care pronunță deformat "levorverul", cronicarul High-life
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autocompătimindu-se penibil și neconvingător, pentru dezumanizarea ireversibilă pe care și-o recunosc. De pildă, Iordache din Acești nebuni fățarnici își impune patetic: "Trebuie să plâng și eu în fața unui apus de soare-anafura ei de viață!"84, iar Gogu, "șmecherul" din Proștii sub clar de lună, caută zadarnic o reminiscență de omenie într-o lume marionetizată: Atunci, hai, fetelor, iubitelor, nevestelor, amantelor... Hai să fim oameni! Hai, ajutați-mă! Dați-vă obolul. Dați fiecare ce aveți. Ce, nu mai aveți nimic omenesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
El pretindea că bărbații de aici se rezumă la a inventa și a pune în circulație tot soiul de anecdote, mai mult sau mai puțin țepoase, pe care să le dea drept o atitudine. Referindu-se la poziția față de Antonescu, prostul insinuase că liderii ei capitalizează replici de salon, crezându-le memorabile și cu vremea istorice, cu care să se poată prezenta mâine înaintea electorilor exasperați de pasivitatea lor. Duplicitatea, spunea Gârloanță, a salvat întotdeauna acest popor.24 Curajul și franchețea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bunny, Duffy Duck, Porky Pig) să ironizeze și să hărțuiască cel de-al Treilea Reich și Wehrmacht-ul. Efortul este total, activismul obligatoriu, iar în context propagandistic, în banda desenată este deformată atât istoria, mai ales a germanilor, portretizați drept proști, răi și războinici, cât și realitatea prezentă (contribuția aliaților la efortul de război fiind minimizată în mod vulgar), chiar dacă temele în vogă în timpul Marii Crize rămân și ele valabile (precum condamnarea lăcomiei marilor industriași).621 Economia de război a scos
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mie, spuse ea cu sinceritate. Păcat că lucrurile nu au mers, dar... c’est la vie. Toată lumea face greșeli. Eu te-am presat, zise el. Aici a fost greșeala. Putem să cădem de acord că amândoi am fost tineri și proști și că acum le-am lăsat pe toate în urma noastră? sugeră ea. Neil dădu din cap. Și că nu e nevoie să ne urâm unul pe altul sau să încercăm să distrugem cariera celuilalt? — Absolut. — Mă bucur că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
desființat-o, O dilemă am și-anume: Vreți din nou în...Uniune? Și de ce-am intrat în...N.A.T.O.?! PROSTU-ȘI TAIE SINGUR CREANGA Doamne! Și de te-or alege, Sigur, vei propune-o lege, Ca să nu acceadă mulți Proști ca tine, duri, inculți! COPIL CURAJOS Din ciclul: Copil curajos. Când nechează-i...fioros! Mi-e frică să merg călare! Dacă mă aruncă jos? -Fiule-i...căluț de mare! UNUI DON JUAN EPITAF Femei? A avut...o mie! Niciuna nu l-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
La viitoare alegeri, la anu' Cu mic cu mare văleanul, Să nu mai voteze...bibanul! Că s-a prea...îngrășat, Și că e mult prea...bogat; Tot ce-a făcut nu e dovadă, C-ar fi pentru...baltă; Bravadă! Ca proștii să creadă Că-i harnic, cinstit, muncitor, Dar fiind răpitor, Ticălos, vânător, De fapt este... un profitor, Și numaidecât... impostor! A...venit boss-ul! Cu Mercedes-ul! A privit balta, digul și șesul, Cunoscându-și valoarea și...bine’nțeles, Propriul
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
În concluzie: Plec! Și ție-ți zic: Pleacă! Nu mă încurc c un zevzec! Și nicidecum c-o zevzeacă! Morala: Pretinși artiști de esență cam moale, Sponsorizări prefer-a cerși Pentr-o ,,creație"... de două parale, Decât a munci!! FABULA PROSTULUI Demult, într-o pădure domnească, S-a întâmplat să trăiască Un animal, o făptură Stranie și tare....ciudată: O greșeală a Mamei Natură? O ncrucișare...necontrolată? O zeitate pocită la gură? Al geneticii joc păgubos? Animalul era urât, prost și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
pădure în sat, Din sat în zăvoi, Și azi îl găsești printre oameni ca noi! Este ocolit pe departe, Iar când de nevoie toarăș și l fac, Din absolut orice parte, Toți se feresc ! Ca de drac! Morală: Cu un prost la drum de ești, Să-ți faci bine cărțile, Spre-a putea să te ferești, Din tus patru părțile! FABULA MELCILOR Într-o margine de pădure, Umbroasă și fără poteci Printre fragi roșii și mure, Locuiau cu casa-n spinare
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
răspunsurile. — Clientului meu Îi place să știe cine sunt cei care lucrează pentru el, Îmi zise cu Îngâmfare. — Încă n-am acceptat cazul. Poate că o să-l refuz doar ca să văd ce față faci dumneata. — Poate. Dar ai fi un prost. Berlinul e plin de de-ăștia ca dumneata - detectivi particulari. Rosti numele profesiei mele pe un ton care arăta ceva mai mult decât un simplu dispreț. — Și-atunci de ce m-ai ales pe mine? l-am Întrebat. — Ai mai lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
facă pe un tip să-și dea cu presupusul cu privire la semnificația Întâmplării. Ești pregătită să-mi spui de ce m-ai chemat aici În seara asta? — Am trimis menajera acasă, zise ea, așa că termină cu vorbele fără rost și sărută-mă, prostule. În mod normal, nu-mi prea place să execut ordine, dar de data asta n-am comentat. Nu În fiecare zi ți se Întâmplă ca o vedetă de cinema să-ți ceară s-o săruți. Îmi dărui interiorul moale, plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zicând altcineva În aceast moment. Mă fixă cu o privire mânioasă, cu mai multă ură și dezgust decât ar fi fost nevoie ca să-i usuce ochii, și pe ai mei pe deasupra: — Nu ești foarte deștept, zise ea. Nu pricep de ce proștii ăștia doi au crezut de cuviință că era necesar să fii dat la o parte. — În clipa asta, m-aș fi gândit că e evident de ce. Haupthändler scuipă pe podea și spuse: — Și acum ce o să se Întâmple? Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
modă, sexy, așa vedem noi lucrurile. Mai ales sexy, Lisa. Și nimic foarte inteligent. Uită de articolele despre circumcizia la femei sau despre lipsa de libertate a femeilor din Afganistan. Astea nu vizează publicul nostru țintă. Vreți o revistă pentru proști? — Exact, străluci Calvin. Dar eu nu am fost niciodată în Irlanda, nu știu nimic despre locul acela. —Exact, aprobă Calvin. Exact asta ne și dorim. Fără prejudecăți, doar o abordare proaspătă și sinceră. Același salariu, ofertă generoasă de transfer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la a suspina și a anunțat: —E în regulă. Sunt bine acum. Serios. — Eu știu că nu ești, spuse Ashling, simțind că o pierde. — Da, sunt, spuse ea, aproape fermă. De îndată ce a închis telefonul, Ashling a început să tremure. Ted. Prostul de Ted. Avea ea un sentiment... Cu degete tremurânde a format numărul lui și l-a acuzat: — Nu te-am mai văzut prea mult în ultima vreme. Și cine e de vină pentru asta? Părea supărat. Sau era defensiv? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ne-ar putea pune pe urmele mexicanului. — Bleichert, ciocul mic! șuieră Loew, apoi își îndreptă mânia abia reținută spre Lee: Blanchard, eu te-am numit la Arestări. Ești omul meu iar tu m-ai făcut să mă simt ca un prost în fața a doi dintre cei mai influenți oameni din Departament. Asta nu-i o crimă între lesbiene. Fetele alea erau drogate și nu le-a plăcut deloc rolul. Te-am scos basma curată în fața lui Horrall și Green, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta nu te plac colegii tăi? Miller nici măcar nu clipi, doar Își aruncă În gură o bucată umflată de pâine Înmuiată În cafea. — Mda, bine... Nimănui nu-i place un deștept, nu și când Îi face să arate ca niște proști. Trecu la un un accent tipic de Aberdeen: — Nu’ș ce om ești, da’ nu de-al nost’! P-aicilea altu’ fel lucrăm! Ține-o tot așa și ți-om face-o! Mârâi. — Mda, nu mă plac, dar mă publică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pagină, era o fotografie mare a inspectorului Insch În costumul lui de răufăcător din pantomimă. Era una dintre fotografiile de reclamă pentru spectacol, iar Insch avea pe față cea mai bună grimasă diabolică a sa. Titlul anunța: „INSPECTORUL FACE PE PROSTUL, ÎN TIMP CE COPIII NOȘTRI MOR“. — O, Doamne. Sub fotografie scria: „OARE PANTOMIMA CHIAR E MAI IMPORTANTĂ DECÂT PRINDEREA UCIGAȘULUI PEDOFIL CARE PÂNDEȘTE PE STRĂZILE NOASTRE?“ Colin Miller lovește din nou. În dreptul chiuvetei, citi cum inspectorul „se foise pe scenă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fusese prins În spatele adăpostului pentru biciclete. Inspectorul se Încruntă. — Ascultă, drăguță, eu pun Întrebările aici, nu tu, da? Își scotoci buzunarele după ceva dulce, apoi scoase mâinile goale. Dat fiind că e liber Cleaver, cei mari, cei buni și cei proști din comunitate sunt cu ochii În patru după cei chiar și puțin dubioși. Băiatul acesta al tău avea o fată moartă În baracă. O să fie În capul listei lor. — În cazul acesta, va trebui să Îi oferi protecție. O să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Supraveghetorii lui tăcuți observară, cu o surpriză care curând se transformă în ușurare, pasiunea lui pentru lectură; spuseră că semăna cu celebrul său unchi Claudius, literat, etruscolog, cercetător al limbii latine din urmă cu șase secole și - potrivit părerii comune - prostul neprimejdios al familiei. Bibliotecarul latin - se numea Julius Iginus - fusese ales de Augustus însuși, cu multe decenii în urmă; foarte bătrân, depozitar fidel al hotărârilor politice imperiale, ale preferințelor și interdicțiilor, își petrecuse viața și-și distrusese ochii, zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
porunca lui Macro, dar apoi, la fel de tăcut, îi încredințase biletul lui Callistus. — Vezi? întrebă Callistus, aplecându-se și ajungând atât de aproape de Împărat, încât acesta îi putu simți răsuflarea. Macro l-a trimis la moarte pe tânărul Geminus pentru că astfel prostul acela nu poate dezvălui că pretorienii l-ar fi sprijinit. Callistus spunea adevărul, ca întotdeauna. Pentru el fusese însă vorba de o acțiune virtuozică: tânărul nepot al lui Tiberius fusese scos din joc; periculosul Macro oferise dovezi cu privire la vinovăția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
speriat - și îngrijorat - că nici măcar el nu avusese știință de cele întâmplate. În public însă luă parte la ritual cu vădită emoție. Senatorul Valerius Asiaticus, care manevra acum sute de voturi în Senat, comentă împreună cu tovarășii săi pe coridoarele Curiei: — Proștii mor întotdeauna de propria lor mână. Cum putea crede că soldații și-ar risca viața pentru a urma niște indivizi ca Lepidus și Gaetulicus? Și adăugă sarcastic, plin de ură: — Unele fiare trebuie vânate în câmp deschis, cu săgeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
impresioneze pe senatori. Însă durerea altuia nu provoacă decât teama că acela se va răzbuna sau enervare pentru că trebuie să intervii.“ Greșelile acelea erau ca valurile mării: nu știai unde aveau să ducă. După complotul din Gallia, Galba spusese că „proștii se distrug singuri“. Dar, pe când el râdea, supraviețuitorii îi înlocuiseră în liniște pe cei căzuți. Era mitul hidrei: capetele răsăreau la loc, mai rapid decât sabia care le tăia. Senatul era corpul moale, sperios și letargic al unui animal necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]