3,267 matches
-
care ele se bazeaz] pe aspecte obișnuite ale comportamentului politic. Din aceast] pespectiv], orice tez] a „mâinilor murdare” și a naturii speciale a moralei politice trebuie s] accepte faptul c] mediile politice sunt adesea corupte din punct de vedere moral. Psalmii ne avertizeaz] în leg]tur] cu încrederea în principi (Ps. 146,3) și profetul Mică vorbește în numele multora când spune: „Mâinile lor sunt îndreptate s] fac] r]u: cârmuitorul cere daruri, judec]torul cere plata, cel mare își arăt] pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
locale cu o nouă semnificație ideologică, cea a rezistenței naționale. Dacă ar fi să aleg un exemplu edificator pentru această tendință de integrare a modelelor vetero- și neo-testamentare, precum și a apărătorilor ulteriori ai credinței, cel mai nimerit ar fi poate Psalmul 11 ("Cum veți zice sufletului meu: Mută-te în munți, ca o pasăre?") în prelucrarea lui Dosoftei, în care efigia regelui David poate fi echivalată atât cu un sfânt-martir, cât și cu un voievod român: ... Zică cât le place ceia
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
înălțată către cer și prin sensul descendent al gestului îngenunchierii). Desenul amplu al crucii (vertical și orizontal) și închinarea în fața "suveranului-mag" (simbolism filtrat de Vechiul Testament) urmăresc obținerea purificării și a mântuirii, pentru (re)armonizarea spiritualului cu natura umană (precum în Psalmi). Construcția bisericii semnifică tocmai sacralizarea materiei (părăsirea casei laice și a cotidianului supus greșelii) și situarea în lumina iertării, prin rostirea constantă de rugăciuni. Dacă simbolistica nopții trimite și la odihnă, și la râvnita ocrotire a casei, dar și la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spirituală al poetului convertește glasul Apocalipsei în cântec. D. captează liric mesajul transcendenței, devenind un adevărat exponent al poeților religioși, de esență tradiționalist-mistică. Câteva din volumele sale fac parte dintr-un amplu proiect de transpunere în versuri a textelor sacre: Psalmii în versuri (1993; Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor), Ecclesiastul în versuri (1997) și Pildele în versuri (1998) dau măsura anvergurii vocației de poet religios al lui D. Astfel, în Psalmii în versuri, aspirația pe care poetul o plasa într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
amplu proiect de transpunere în versuri a textelor sacre: Psalmii în versuri (1993; Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor), Ecclesiastul în versuri (1997) și Pildele în versuri (1998) dau măsura anvergurii vocației de poet religios al lui D. Astfel, în Psalmii în versuri, aspirația pe care poetul o plasa într-un timp medieval, al visului, își găsește locul în pura transcendență: „cetatea păduroasă”, cetatea de vis și Civitas Dei se suprapun. Studiile și eseurile din Metafora poetică (1975) și Embleme ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
în galben, Timișoara, 1978; Embleme ale realității, București, 1978; Arhitectura visului, Timișoara, 1982; Culegătorul de alge, Timișoara, 1985; Dodoacă și Biciușcă, Timișoara, 1986; Castelul de calcar, București, 1988; Căsuța fermecată, Iași, 1989; Epistole, Cluj-Napoca, 1990; Cărarea din insulă, Timișoara, 1991; Psalmii în versuri, Timișoara, 1993; Cronică, Timișoara, 1993; Piticul arămiu, Timișoara, 1995; Abaddon, Timișoara, 1995; Ecclesiastul în versuri, Timișoara, 1997; Pildele în versuri, Timișoara, 1998; Poezii despre și pentru Raluca, Timișoara, 1998; Scrisori la un prieten, Timișoara, 2000; Exodul, Timișoara, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
ARG, 1985, 9; Lucian Alexiu, „Culegătorul de alge”, O, 1985, 25; Costin Tuchilă, „Culegătorul de alge”, LCF, 1985, 26; Firan, Profiluri, 36; Paul Miclău, „Culegătorul de alge”, O, 1988, 2; Laurențiu Ulici, O evoluție ascunsă, RL, 1989, 40; Adriana Babeți, „Psalmii în versuri”, O, 1993, 10; Smaranda Vultur, Cronica unei apocalipse amânate, O, 1996, 5; Dicț. scriit. rom., II, 125-126; Adriana Iliescu, „Psalmii” și „Ecclesiastul în versuri”, PSS, 1998, 103-104. S.I.-J.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
Paul Miclău, „Culegătorul de alge”, O, 1988, 2; Laurențiu Ulici, O evoluție ascunsă, RL, 1989, 40; Adriana Babeți, „Psalmii în versuri”, O, 1993, 10; Smaranda Vultur, Cronica unei apocalipse amânate, O, 1996, 5; Dicț. scriit. rom., II, 125-126; Adriana Iliescu, „Psalmii” și „Ecclesiastul în versuri”, PSS, 1998, 103-104. S.I.-J.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
, PSALTIREA SCHEIANĂ, PSALTIREA VORONEȚEANĂ, manuscrise religioase din secolul al XVI-lea. Psaltirea Humuzachi cuprinde o traducere în limba română a psalmilor. Manuscrisul nu a fost încă publicat. Psaltirea Scheiană este o copie a unei traduceri în limba română a psalmilor lui David, la care se mai adaugă zece cântări și „simbolul atanasian” al credinței. Psaltirea Voronețeană conține copia unei traduceri parțiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289059_a_290388]
-
, PSALTIREA SCHEIANĂ, PSALTIREA VORONEȚEANĂ, manuscrise religioase din secolul al XVI-lea. Psaltirea Humuzachi cuprinde o traducere în limba română a psalmilor. Manuscrisul nu a fost încă publicat. Psaltirea Scheiană este o copie a unei traduceri în limba română a psalmilor lui David, la care se mai adaugă zece cântări și „simbolul atanasian” al credinței. Psaltirea Voronețeană conține copia unei traduceri parțiale a psalmilor, paralel cu textul slav corespunzător. Aceste manuscrise prezintă particularități paleografice și lingvistice specifice și sunt considerate ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289059_a_290388]
-
nu a fost încă publicat. Psaltirea Scheiană este o copie a unei traduceri în limba română a psalmilor lui David, la care se mai adaugă zece cântări și „simbolul atanasian” al credinței. Psaltirea Voronețeană conține copia unei traduceri parțiale a psalmilor, paralel cu textul slav corespunzător. Aceste manuscrise prezintă particularități paleografice și lingvistice specifice și sunt considerate ca fiind printre primele texte scrise în limba română. Toate trei fac parte din categoria textelor rotacizante, ca și Codicele Voronețean. Ediții: Psaltirea Scheiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289059_a_290388]
-
și Nunc dimittis, care circulau sub formă de canticum. Dar exemple de imnodie există și în Apocalipsa lui Ioan, în scrisorile Sf. Petru și în cele ale Sf. Paul, îndeosebi în Scrisoarea către coloseni, în care se face referință la psalmi, imnuri și cântece spirituale. Apostolul neamurilor scria, de fapt: “Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin. Învățați-vă și îndemnați-vă unii pe alții cu toată înțelepciunea în psalmi, în imnuri și în cântări spirituale. Cântați lui Dumnezeu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Scrisoarea către coloseni, în care se face referință la psalmi, imnuri și cântece spirituale. Apostolul neamurilor scria, de fapt: “Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin. Învățați-vă și îndemnați-vă unii pe alții cu toată înțelepciunea în psalmi, în imnuri și în cântări spirituale. Cântați lui Dumnezeu, mulțumindu-i în inimile voastre”. Din această scrisoare, deducem importanța pe care primii creștini o dădeau psalmodiei de origine ebraică și față de o altă formă melodică, jubilus, de care vorbește Sf.
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Ierusalim în anul 70 d. Cr., datorată împăratului Tit. Cântul creștin își găsește rădăcinile, așadar, în sinagoga ebraică și în noile creații literare muzicale, ale căror fragmente le găsim în Noul Testament. Rugăciunea evreilor se baza în mare parte pe recitarea psalmilor; psalmii au constituit, deci, primul material sonor care a fost folosit în liturgia creștină la începuturile ei, alături de imnuri și alte cântece spirituale. Primele execuții ale creștinilor erau asemănătoare celor din sinagogă. Gradual, au fost introduse elemente noi: cuvinte, precum
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în anul 70 d. Cr., datorată împăratului Tit. Cântul creștin își găsește rădăcinile, așadar, în sinagoga ebraică și în noile creații literare muzicale, ale căror fragmente le găsim în Noul Testament. Rugăciunea evreilor se baza în mare parte pe recitarea psalmilor; psalmii au constituit, deci, primul material sonor care a fost folosit în liturgia creștină la începuturile ei, alături de imnuri și alte cântece spirituale. Primele execuții ale creștinilor erau asemănătoare celor din sinagogă. Gradual, au fost introduse elemente noi: cuvinte, precum Amin
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
creștinilor erau asemănătoare celor din sinagogă. Gradual, au fost introduse elemente noi: cuvinte, precum Amin, și versete scurte adăugate cântecelor executate de un solist. Aceste răspunsuri (responsi) erau încredințate întregii adunări. Această modalitate venea în întâmpinarea credincioșilor care nu cunoșteau psalmii pe dinafară. Scrierile sfinților părinți ne permit să ajungem la o caracterizare formală clară a folosirii psalmilor și a imnodiei. Se constată astfel, în celebrările liturgice ale creștinismului primar, o structurare progresivă a psalteriumului în forme tot mai diversificate și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
scurte adăugate cântecelor executate de un solist. Aceste răspunsuri (responsi) erau încredințate întregii adunări. Această modalitate venea în întâmpinarea credincioșilor care nu cunoșteau psalmii pe dinafară. Scrierile sfinților părinți ne permit să ajungem la o caracterizare formală clară a folosirii psalmilor și a imnodiei. Se constată astfel, în celebrările liturgice ale creștinismului primar, o structurare progresivă a psalteriumului în forme tot mai diversificate și mai atrăgătoare. 1.1 Psalmodia Studiile modale asupra repertoriului vechi schematizează mai multe forme fundamentale: forma directă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Palestina la începutul secolului al IV-lea, după modelul comunităților ebraice din acele țări. Într-o scrisoare adresată clerului său, scrisă în anul 375, Sf. Vasile, fondatorul regulii monastice a creștinismului ortodox, vorbește despre răspândirea rapidă a execuției antifonice a psalmilor, relevând că o asemenea inovație era foarte răspândită în întreg Orientul și în Africa. Forma intercalară se afirmă odată cu dezvoltarea celebrărilor din secolele al IV-lea și al V-lea. De fapt, ea a existat încă de la început și, probabil
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor preferă, ca răspuns al poporului dat versetelor solistului, repetiția primului verset al aceluiași psalm sub forma unui refren. Odată cu dezvoltarea sărbătorilor, se va alege versetul cel mai semnificativ în consonanță cu misterul celebrat. În sfârșit, ca și în zilele noastre
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor preferă, ca răspuns al poporului dat versetelor solistului, repetiția primului verset al aceluiași psalm sub forma unui refren. Odată cu dezvoltarea sărbătorilor, se va alege versetul cel mai semnificativ în consonanță cu misterul celebrat. În sfârșit, ca și în zilele noastre, vor fi introduse și responsa alcătuite din texte libere nonpsalmice, luate sau nu din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
forma unui refren. Odată cu dezvoltarea sărbătorilor, se va alege versetul cel mai semnificativ în consonanță cu misterul celebrat. În sfârșit, ca și în zilele noastre, vor fi introduse și responsa alcătuite din texte libere nonpsalmice, luate sau nu din Biblie. Psalmul responsorial, care s-a afirmat și a avut un mare succes în perioada clasică a sfinților părinți, cu timpul, se va transforma într-un cântec ornamentat cu melisme complexe, încât nu a mai putut fi cântat de întreg poporul. A
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
complexe, încât nu a mai putut fi cântat de întreg poporul. A devenit astfel un cântec din repertoriul Scholae cantorum, sub forma abreviată A-B-A a Gradualului; în alte situații rituale (Liturgia Orelor), va da loc responsoriilor simple sau prolixe. În afară de psalmi, mai existau și cântece spirituale despre care relatează Sf. Paul. Acestea, probabil, erau melodiile melismatice din aleluia sau alte cântece de laudă, pe care creștinii convertiți le-au preluat din templu și din sinagogă: însuși cuvântul „alleluia” nu a fost
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
despre care vorbim sunt de origine ebraică. Și Isidor din Sevilla sugera originea ebraică a melodiilor din aleluia: „Laudes, hoc est alleluia canere, canticum est Hebraeorum”. 1.2 Imnodia Imnurile în cadrul liturgiei au fost la fel de familiare primilor creștini ca și psalmii. În primele trei secole au cunoscut o mare dezvoltare, dar, deoarece erau compoziții libere (texte care nu erau din Biblie) și nu întotdeauna conform adevărurilor de credință, s-a născut împotriva lor o reacție din partea ambientelor monastice rigoriste și, astfel
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de aclamații adresate primei persoane a Sf. Treimi. A doua parte, de natură cristologică, datează dintr-o epocă mai târzie, deoarece cheamă în cauză controversa ariană din secolul al IV-lea. A treia parte este o antologie de versete de psalm, adăugate ulterior, în stilul unei concluzii. Faptul că orice parte are și o intonație muzicală diferită este un indiciu ulterior care confirmă că acest imn este o compilație cu mai multe stratificări, realizată în diferite perioade de timp. Liturgia prevede
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
atribuite cântărețului biblic David. Această perspectivă metafizică-pitagoreică provoacă la alți scriitori accente mai marcate, muzica și cântecul sacru fiind luate în considerație îndeosebi pentru puterea lor de edificare religioasă. Sf. Vasile cel Mare (330-379 d. Cr.), în omilia sa asupra psalmului întâi, afirmă că „psalmul liniștește sufletul, este arbitrul păcii, limitează dezordinea și agitația gândurilor, deoarece calmează pasiunile sufletului și temperează tulburarea sa”. În această perspectivă edificatoare, elementul muzical dobândește funcția de instrument auxiliar al rugăciunii, având scopul de a o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]