5,478 matches
-
puști-mitraliere) din secolul XX erau de diferite tipuri: Cei-Rigotti și Fedorov (pe la 1910), Simonov, Mauser și Walther (în anii '30 ), Sten (britanică), ZB (cehă) și celebra pușcă Kalașnicov din cel de-al Doilea Război Mondial, exportată de ruși și astăzi. Pușca de asalt este o invenție germană (Sturmgewehr). După ocuparea Cehoslovaciei și a uzinei de armament de la Brno, nemții au schimbat numele puștii-mitraliere Zb model 26 în Mg-26 (Machinengewehr). Tunul. Ca și pușca, tunul era și el de două tipuri constructive
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Doilea Război Mondial, exportată de ruși și astăzi. Pușca de asalt este o invenție germană (Sturmgewehr). După ocuparea Cehoslovaciei și a uzinei de armament de la Brno, nemții au schimbat numele puștii-mitraliere Zb model 26 în Mg-26 (Machinengewehr). Tunul. Ca și pușca, tunul era și el de două tipuri constructive: tunul neghintuit din fontă, cu încărcare pe la țeavă, și tunul din oțel (e.g. tunul Krupp), ghintuit, cu încărcare pe la culată. La Königgrätz, majoritatea tunurilor austriece erau cu încărcare pe la țeavă, în timp ce prusienii
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în vînt după urși, așa că au luat parte cu toții la un picnic. După altă sursă, Eduard a participat totuși la vînătoare, prilej cu care a împușcat un urs, în timp ce regele a împușcat o ursoaică și un lup ieșit în bătaia puștii. Atît sursa Scheffer, cît și sursa Văcărescu menționează în schimb faptul că regina Carmen Sylva a avut inspirația să organizeze un spectacol dramatic bazat pe o serie de tableaux vivants, interpretate de membri ai Casei Regale, în care inițialele unor
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fără ajutorul grecilor, romanilor, babilonienilor, tracilor? Vom căuta un Agamemnon, un Oedip, un Tezeu, un Oreste etc.? Am descoperit America, și această descoperire bruscă a topit două lumi într-una, a creat mii de raporturi noi? Avem tiparul, praful de pușcă, poștele, busola, și cu ideile noi și roditoare ce rezultă din ele, nu avem încă o artă dramatică a noastră? Suntem înconjurați de toate științele, de toate artele, de miracole multiple ale industriei omenești; locuim într-o capitală populată de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-i legitimează descendența din carnavalul caragialian: Jenică, să te ferească Dumnezeu să fie adevărat ceam auzit să nu crezi tu cai săț baț joc de mine că eu nus de râs Jenică. Ai uitat când ai venit la mine gol pușcă cu două perechi de colțuni cazoni și trii cămeși rupte care țam cumpărat tot patricoler cu banii mei munciți cu sudoarea me numai eu știu cum șacuma tu să iei o dezmățată din Bacău și eu să tac depă ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așa, în două salturi lungi... parcă plutea în aer o vreme, și ca o nălucă, dispărea. Se mai povestea că atunci când lopătarul apărea pe lizieră, purtându-și cu măreție coroana coarnelor de o frumusețe unică, uitai că ții în mână pușca... „Era fascinant să-l vezi!“ spuneau ei. În fața lui înțepeneai, ca vrăjit, așa cum te prindea vremea. Nici n-ai clipit a doua oară, și el într-un salt lung, lung, a dispărut în inima codrului, ca o vedenie. Te frecai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
neînvățate cu dezmierdări, plângând încet. Afară, pe lizieră, urletele lupilor, învălmășite cu frământările văzduhului, nu mai conteneau. Când Anton se uită spre fereastră, capul lupului era tot acolo. Se ridică, și, în camașă și cu capul gol, se repezi cu pușca, afară, în ceardac. Lupul, mare aproape cât un vițel, sări peste ceardac fără să-l atingă, și din câteva copci se îndreptă spre lizieră. În grabă, fără să ochească, trase în direcția lui. Lupul se rostogoli în fugă, de câteva
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un soare palid abia se arăta printre norii aducători de ninsori. Anton cu pușca în mână, neaflându-și liniștea, se luă după urmele lupului, pornite din fața casei... El descifra ca de pe carte, orice urmă de sălbăticiune... Pădurar încercat din tată în fiu... era în stare să deslușească dâra lăsată pe cer de șoim în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prăbuși peste el. Pereții odăiței s-au strâns în jurul lui, grinda i-a atins creștetul și, deodată, a început să se învârtească, cu tot ce era împrejur... Simți că-i plesnesc tâmplele. Pe lizieră lupii ăuiau... ăuiau întruna. Anton, cu pușca în mână, se repezi afară. Bătrâna moașă i-a spus ceva, în câteva rânduri, dar el n-a auzit-o. La marginea pădurii, lupii, mari și suri ca argintul, stăteau pe coadă, asemeni câinilor, cu botul întins la cer și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pale de vânt, răsuna de undeva din depărtare, semn că lupii urlau în fugă. Cei doi, Anton și Ion, vânători încercați, își simțiră părul pe cap umezit la rădăcină... - Ne-au luat urma! murmură Anton cu glasul schimbat, și strânse pușca în mâini. Ion fu de aceeași părere dând doar din cap. Ăuitul nu mai contenea; se apropia din ce în ce, stângându-i parcă, din toate părțile. Când Anton întoarse capul, o haită de lupi mari și suri ca argintul, apăru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pentru timpul trecerii armatelor rosiene prin România. Informațiunile următoare au fost primite la ministerul afacerilor străine: Autoritățile otomane din Tulcea au expediat arhivele și familiile lor la Constantinopol, rămânând numai bărbații care umblă, pe strade ziua și noaptea înarmați cu puști și revolvere. Toți sunt însă gata a părăsi orașul, îndată ce armatele rosiene vor trece Dunărea. Guvernul de acolo a zis că ar fi primit ordin să dea cu desăvârșire foc orașului pentru ca inamicul să nu mai găsească nimic. Aceasta au
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
doar patru ani. „Sărmănica de ea, sărmănica!“ își zise el în gând, și între genele bătrâne strivi câteva lacrimi. „O strâns-o Dumnezău, așa di mititică..!“ Ori de câte ori gândul îl poartă la ea, lăcrimează. Își aminti cum, în fiecare dimineață, cu pușca pe umăr, pleca cu îndeletnicirile lui de pădurar, și, seara când se întorcea acasă, toți copiii, nerăbdători, se strângeau ciorchine în jurul lui și într-un glas îl rugau: - Hai, tatai... hai, povestești-ne ce-i văzut azi în pădure? și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încleștat inimile la toți din casă, nu poate fi înfățișată în cuvinte. Frunțile lor nu s-au mai descrețit multă vreme, dupa cum nici chipul lor n-a mai cunoscut zâmbetul. Toma Chiuariu, pădurarul, în fiecare dimineață, ca deobicei, cu pușca pe umăr, pleca în pădure, dar seara când se întorcea, copiii nu l-au mai întrebat ce-a văzut în pădure. Dar, iată că, odată, într-un început de noapte a pătruns adânc în inima codrului, deodată, rămase ca-împietrit... Într-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
peste dânsul un alt turc, mătăhălos, căzu și el străpuns de o baionetă, pană‟n gardă. Din urmă, ceilalți dorobanți veneau năvală, ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări înfricoșătoare. Acuma se înțelegea de ce a evitat atâta
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o strecurat în bârlogul turcului, și pe o ploaie... urgia de pe lume... La câte-un fulger îl videi cum se strecoară ca o nălucă pe redută... o numărat turcii de pe parapet, care dormeau duși, adăpostiți de ploaie, și tunurile... Câteva puști le-o azvârlit peste parapet în vale. Și, chiar, când era gata s-o șteargă... unul dintre turci, l-o zăpsât, ș‟o dat să strige, atunci, ce să facă...! c‟o mână i-o astupat gura, și cu cealaltă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Antoani ...i-a spus bătrânul Toma feciorului său, într-una din zile. ...Al‟fel, murim di foami șî di neîngrijire, dragu‟ tatii! Anton a înțeles unde bătea bătrânul, își amintea aceleași vorbe din urmă cu 14 ani... și-a luat pușca pe umăr, și dând doar din cap, porni în pădure. Anuca a ascultat vorba celor doi, și pe furiș, să nu afle bătrânul, cu Sultan și Pârvu, a dat fuga Gheorghe TESCU 128 plângând la „Doamna“, și i-a spus
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
După o vreme, preț de cât ai răsuci o țigară, din nou, urletul se auzi mai limpede, dar mai tânguitor și mai înfricoșător. - Lupul! repeta boierul, de astă dată cu un fel de spaimă în ochi, și, mașinal căuta patul puștii. Un fior rece, cu picuri de ghiață îi străbătu șira spinării... De inimă i se încleșta frica, deși, lângă Anton, n-avea a-i fi teamă. Pădurarul avea faima vânătorului care a împușcat vindereul în zbor... și asta era uimitor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și moșierul îi urmărea cu admirație dar și cu teamă, cunoscându-le tactica de pregătire a atacului în haită. Siluetele, înșirate sus pe creastă, ca dăltuite pe seninul cerului, erau ținte clare, dar distanța era la limita de bătaie a puștii. Moșierul trase cu coada ochiului către Anton, care îmbătat de plăcere, n-avea de gând să tragă... ridică el pușca și luă linia de ochire. Pădurarul cu un gest calm, fără să spună o vorbă îi apăsă arma în jos
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înșirate sus pe creastă, ca dăltuite pe seninul cerului, erau ținte clare, dar distanța era la limita de bătaie a puștii. Moșierul trase cu coada ochiului către Anton, care îmbătat de plăcere, n-avea de gând să tragă... ridică el pușca și luă linia de ochire. Pădurarul cu un gest calm, fără să spună o vorbă îi apăsă arma în jos... și, se târî vreo zece pași în față. Apoi, cu o mișcare calmă luă linia de ochire, își pironi privirea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
glas care, parcă, nu era al lui și o privire ciudată, murmură: - Asta... ca să-i împrăștii pe ceilalți, să nu fiu nevoit să-i împușc pe toți! ..și, întorcându-i spatele moșierului, ca să nu i se vada lacrimile, porni cu pușca pe umăr înainte. Luna se ascunse după o zdreanță de nor; poate pentru a le pândi gândurile; pădurea tăcu... Moșierul rămase deznădăjduit, nu îndrăznea să deschidă vorba, parcă și prin el trecuse nevăzută umbra amară a acestui sfârșit. Ochii, de pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
scurtă strălucire și un ciot de coadă, alb, și căpriorul în câteva salturi se făcu nevăzut în fundul râpei. Apoi, peste puțin îl zări mai departe, tocmai sus, gonind pe povârniș, cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe o potecă neumblată de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe o potecă neumblată de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul!“ și, din instinct, cu o mișcare, întoarse pușca. Lupul se apropia cu pași largi, prudenți... chiar spre dânsul. O bubuitură răscoli codrii... Anton trase orbește, în văzduh. Lupul făcu un salt îndărăt și dispăru. N-a avut nici cea mai mică intenție să tragă în el, ci, doar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ani, fără experiență, ce naiba! Da, dar și-așa afacerile o iau în direcția asta, i-o întoarse ea. Cum rămâne cu iubitele tale companii de tehnologie? Tipii ăștia cu internetul care te interesează așa de tare? Toți sunt doar niște puști. Mai tineri ca mine. Totuși tipi - oare asta face diferența? —Talentați în schimb - de fapt, asta face diferența. Cum adică, eu nu sunt? Acum chiar că se-nfuriase. —Ai mult tupeu pentru o femeie, îi spuse el. Păcat că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
remarcă Minette împingând poarta. —E electronică, n-o putem deschide. Păcat, aș vrea să trag puțin cu ochiul. —De ce? Nu știu, zise Darcey, smucind barele fără nici un rezultat. Zări un om care se plimba pe domeniu. Părea să aibă o pușcă sprijinită pe braț. —O, merde, spuse ea. — Nu facem nimic rău, o liniști Minette. Da, dar s-ar putea să fie genul de tip care împușcă întâi și după aia pune întrebări. —Fii serioasă. Suntem în secolul douăzeci și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de ani, purtând o șapcă tradițională de tweed pe cap, cu toate că era îmbrăcat în tricou, blugi și o pereche de teniși jerpeliți. Pot să vă ajut cu ceva? întrebă cu o voce plăcută, deși ochii lui Darcey erau fixați pe pușcă. — Îmi pare rău că v-am deranjat, începu ea. Nu m-ați deranjat, zise el cu o privire amuzată. Nici pe departe. N-aș fi auzit zgomotul de la poartă dacă eram în casă, nu-i așa? Mă plimbam pe afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]