3,487 matches
-
a urmat la Amsterdam, a rămas În București ca să se uite la telejurnal. A prezis că voi ajunge un om mare. Am ajuns un anonim redactor de carte. În primii mei ani de viață Îmi făcea frecții cu Carmol, pentru răceală, pentru a-mi spori IQ-ul, pentru a mă stimula În carieră. De la ea am Învățat bunele maniere. Apoi le-am uitat. S-a stins la Caritas Într-o rezervă melancolică, cu noblețe, galbenă de la hemoragia cerebrală, gătea excepțional. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe vechiul temei de intensă af ecție. Poate pentru că am explicat inginerului ― când mă întorceam cu mașina de la birou ― indiscreția lui Mantu; care nu a înțeles prea bine concepția mea asupra mariajului, adaog eu. (Notă. Mi se pare că acea răceală, pe care jurnalul o atribuia paralizării proiectelor de căsătorie cu Maitreyi, se datora, de fapt, unei neînțelegeri; Mantu spusese că eu îmi bat joc de căsătorie, și, cum indienii nu concep datorie mai sacră decât aceasta, firește ca au reacționat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și de atunci bietu’ om a Încercat mereu să-și merite renumele Ăsta, și cînd l-a lăsat și pe el cineva să se uite prin binoclu, s-a crezut deodată Clausewitz. — Ai mai spus asta, Îi răspunse Al cu răceală. Pe ce te bazezi? PĂi, acu’ trei zile, la ședința de cabinet, vorbea de strategii militare. Se discuta despre chestia asta de acum și Jesus Hernandez, ca să-l Înțepe puțin, Înțelegeți, l-a Întrebat care-i diferența dintre tactică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și asta numai de frica țevii automatelor proptite În ceafa lor... „Care dintre voi e mai mare În grad?” „Eu” - a răspuns tocmai cel cu pantalonii În vine. „Unde-i comandamentul vostru?” Individul a stat puțin pe gânduri, dar, simțind răceala oțelului pumnalului la gât, a spus că acesta se găsește În sediul colhozului din satul ce se află dincolo de gară. Până aici părea că suntem pe cai. Dar... ce facem cu cei doi inamici? „Îi luăm cu noi până aproape de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu urmez nici un om care acceptă înfrângerea dinainte. O să-ți arăt eu ce vom face cu ăsta... Se întrerupse. Gărzi, străpungeți-l cu lancea! Nimeni nu făcea nici o mișcare. Soldații se uitau alarmați la Czinczar, care dădu din cap cu răceală. - Executați - spuse. Aș vrea să știu dacă poate fi ucis. Tot nu se simțea nici o mișcare. Era pe cât se vede un ordin prea moale, sau ceva din tensiunea conducătorului se transmisese oamenilor. Aceștia se uitau unul la altul și stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Înregistrez vechiturile pe care ar cam trebui să le vînd/dărui cuiva: godinul în email verde n-o să-mi mai folosească. Fă focul de două ori pe zi, Dințișor", mi-a spus Iordan, după moartea mamei. Era îngrijorat de-o răceală urîtă. Tușeam. Nu mai scăpăm de tuse și de frig. Așa am făcut. Am aprins focul de două ori pe zi în godinul șamotat, să-mi țină de cald. Nu-mi ținea, oricîte brațe de lemne aș fi înghesuit acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
culori ce le avea din belșug pe paleta ei. O dată cu migrarea păsărilor spre țările calde Victor a început să-și dezbrace rând pe rând hainele de soț ideal, să îmbrace altele pentru un anotimp ce se anunța a fi al răcelilor, devenind de nerecunoscut. Olga ștergea cu ochii minții imaginile ce se succedau secvențial, ca dintr-un film trecut, de parcă nu ar fi avut niciodată vreo legătură cu o realitate vie: Victor la Predeal cu genunchii în zăpadă implorând-o să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de când am plecat eu? am Întrebat-o, nevenindu-mi a crede. Dar au trecut cinci ore de atunci. De ce n-ai fost? Emily a terminat de legat panglica pe cutia pe care tocmai o Împachetase și m-a privit cu răceală: — Miranda nu tolerează ca altcineva În afara asistentelor ei să răspundă la telefon și, cum tu nu erai aici, n-am vrut să mă duc. Probabil că aș fi putut să fug un minut, dar știu că are o zi infernală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de anul trecut, genul acela de eșarfe - un pătrat alb și elegant de mătase. Cineva de la firmă se simțise dator să Îi ofere Mirandei o explicație și chiar o sunase să-i prezinte scuze. Deloc surprinzător, ea Îi declarase cu răceală că e foarte dezamăgită de decizia lor, drept care cumpărase prompt toate eșarfele pe care le mai aveau În stoc. Vreo cinci sute de eșarfe Îi fuseseră livrate la birou cu vreo doi ani Înainte de a ajunge eu acolo, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deja ca două sau trei mic dejunuri să fie deja pe drum. A sunat telefonul. Trebuia să fie chiar ea, era prea devreme să fie altcineva. — Biroul Mirandei Priestly, am ciripit eu În receptor și m-am pregătit sufletește pentru răceala de gheață a vocii ei. — Emily, ajung În zece minute și aș dori ca micul dejun să fie acolo. Începuse de la o vreme Încoace să ne numească și pe Emily și pe mine „Emily“, sugerând În acest fel, altminteri foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Paris ca să se Întâlnească acolo cu Miranda pe 18 octombrie, adică În weekendul următor. Și‑apoi, eu, una, reușisem să ignor vreo două infecții În gât, câteva debuturi de bronșită, o toxiinfecție alimentară Îngrozitoare și permanenta tuse tabacică, plus o răceală În toată regula, și nu stătusem nici o zi acasă pe caz de boală de aproape un an. Reușisem să trag o fugă la doctor o singură dată, eram disperată să capăt o rețetă pentru atibiotice când mă alesesem cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Atunci ea m-a chemat Înăuntru, În casa lor (era un interior foarte sobru, cu mobile indispensabile și cu covoare populare peste tot și pereții erau albi, văruiți curat, fără nici o zugrăveală mai intimă, astfel că am simțit adiind o răceală de mănăstire, ca la călugărițe; ea și mama lor duceau o viață de autoclaustrare, izolate de confortul celorlalți, parcă voind să sfideze simțul comun și să dovedească puritatea dezinteresată a existenței), și mi-a dat o carte a domnitorilor români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și bucurându-te după victorii, negând principiul „lasă-mă să te las“, al cărui rob ești acum... Petre drag, oare tu vei Înțelege vreodată ce groaznică e suferința amorului neîmpărtășit din punct de vedere moral? Oare iubirea mea va străbate răceala ta sufletească? Se zice că iubirea răzbate oriunde... 8 octombrie 1961 (duminică) Am primit o vedere de la Petre! Deci e categoric În București! E prea mare bucuria mea pentru a putea fi redată pe hârtie. De ce atâta iubire? Am Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atinge cerul și, În sfârșit, iubesc acea panoramă a vârfului de munte, răsplata cea mai dragă a călătorului obosit. Furtuna mă face să alerg, ca să simt și eu acel zbucium al Întregii firi, zăpada mă face să mă afund În răceala proaspătă, noaptea mă face să uit că sunt om și să rătăcesc Însetată de spațiu și de lumină. Și acum, Mircea, cum crezi tu că un om poate cuprinde cerul, muntele, tot ce iubesc eu, ba chiar să le depășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vag ceea ce se petrecuse sub ochii mei, am fost incapabil să fac un gest, să mă manifest În vreun fel. Am simțit Însă, că era vorba despre o trădare, am fost Înghețat de otrava geloziei și am privit-o cu răceală; uitasem amândoi că, doar cu câteva momente mai Înainte, „ne Întâlnisem“ În plăcerea povestirii copilăriei mele. Aceea era Însă literatură de aventuri, aceasta era viață. Și viața e mai puternică. (azi) Nu mi-a spus că așteaptă un copil decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să riște vreun refuz, când are jurnalul partidului. Deliceanu i-e coleg de Cameră și prieten. Hai la Deliceanu! El, drăguț și fin, acceptă fără nici o dificultate, dar îl trimite să se înțeleagă cu administratorul. Hai și la el! Acolo, răceală și văicăreală. Administratorul, un ovrei gras și cu ochelari de aur, îl ia cu teorii și cu cifre, că ziarul are cheltuieli formidabile și nu se vinde deloc, deși e scris superb, fiindcă cititorii de azi nu mai sunt capabili
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu argații la urmă. Nevasta logofătului și bucătăreasa Profira plângeau cu sughițuri multe, dar fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi fulgerau prin minte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
într-unul dintre colțurile umbrite ale zidului. După care, mânat de aceeași nelămurire, se întoarse la cavalerul de bronz. Ca și cum bidiviul ar fi așteptat asta, îl mângâie pe cap, pe burtă, pe crupă, fără a se mai lăsa înșelat de răceala metalului. Privi, iarăși, spre brațul cavalerului, prelungit cu tăișul spadei. Abia atunci înțelese ce nu era în regulă. Vârful spadei nu mai arăta pe deasupra zidurilor, în depărtare. Brațul cavalerului se aplecase, sabia nu îndemna spre depărtări, ci arăta către poartă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
borcan. Când am văzut că doamna Fei nu are membre, aproape că am leșinat. „Doamna Fei a fost prinsă pastrându-l pe împărat doar pentru sine, și nu a păcălit pe nimeni decât pe ea însăși“, a zis Marea Împărăteasă cu răceală. Singurul motiv pentru care doamna Fei e ținută în viață e de a servi drept avertisment. N-o să uit niciodată groaza pe care am simțit-o în acea după-amiază, când am văzut-o pe doamna Fei. Capul ei se sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ale frigului. Parfumul lor puternic plutește în dormitorul meu atunci când An-te-hai deschide fereastra dimineața. Ele mă „invită la plimbare“ în grădină și nu mă pot abține să nu le admir frumusețea, cât rămân încă în pijamale. Ca să mă ferească de răceală în zilele geroase, An-te-hai taie o creangă de prun înainte de a mă trezi sau pune doar o floare într-o vază, lângă gustarea mea de dimineață. Preferințele mele în materie de flori sunt vaste. Îmi plac cele elegante la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doză de nefericire vieții mele, eunucul-șef Shim mi-a spus că nu mi se va permite să-mi cresc propriul copil. Eram considerată „una dintre mamele prințului“, dar nu singura. Aceasta este tradiția imperială, mi-a spus Shim cu răceală. Nuharoo avea să fie responsabilă de îngrijirea și educația zilnică a copilului meu și avea dreptul să mi-l ia dacă refuzam să cooperez cu ea. Clanul manciurian și împăratul Hsien Feng aveau convingerea că sângele imperial al lui Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe stegari în luptă. Dați-ne șansa de a vă face cinste. Fără dumneavoastră - Ts’eng e atât de copleșit că trebuie să se oprească un moment - nu va exista nici un fel de avânt. — Împăratul s-a hotărât, anunță cu răceală Hsien Feng. Prințul Ch’un merge și îngenunchează între prințul Kung și prințul Ts’eng: — Majestatea Voastră, părăsirea tronului va încuraja nebunia barbarilor. Va face ca negocierile viitoare să fie și mai dificile. Cine zice că părăsesc tronul? Merg doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
apa cu mâna. Tung Chih este curios și stăruie să facă baie în izvor. Nuharoo e cât pe ce să cedeze, însă eu mă opun acestei idei. Tung Chih nu știe să înoate și, în plus, abia i-a trecut răceala. Urând disciplina mea, se duce bosumflat la Nuharoo. Fiul meu știe că Nuharoo e mai mare în rang decât mine și că eu nu am voie să nu mă supun ei. Însă cel mai rău este că aceste neînțelegeri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lor. — Copiii de țărani nu au niciodată aceată problemă, o contrazic eu. Ei mănâncă din belșug hrană simplă. Însă Tung Chih nu e copil de țăran. Este jignitor să faci o astfel de comparație. Expresia lui Nuharoo e plină de răceală acum: E normal ca Tung Chih să respecte dieta imperială, căci așa se cuvine. Angajasem personal un bucătar care să-i prepare mâncarea, însă Tung Chih i s-a plâns lui Nuharoo că bucătarul i-a servit creveți stricați, provocându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
celor care veneau la ea. Buzele ei senzuale formau un sunet mut: — Ridică-te! Mie nu îmi plăcea asta la fel de mult ca lui Nuharoo. Mintea mea zbura înapoi la lacul din Wuhu în care înotam când eram fetiță. Îmi aminteam răceala apei și cât de nespus de liberă mă simțeam alergând după rațele sălbatice. Acum eram cea mai puternică femeie din China, și totuși spiritul meu era închis în acel sicriu gol cu numele și titlul meu gravate în piatra rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]