4,392 matches
-
cu totul nou, neașteptat și nebănuit: la libertate și milă. Scoțându-ne de sub lege și din păcat nu la o biată moralistă de virtute ne cheamă, ci la deplina libertate, la condiția de onoare. Și totodată, cum zice Fericitul Augustin, răpindu-ne îngrijorării căreia îi cedase Marta, ne duce la Bucurie. ("Marta trebăluia, iar Maria benchetuia"). De la condiția de sclav trecem la aceea de om liber. De la trudă și agitație la liniște și ospăț. La onoare ne invită creștinismul, nu la
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
unor experiențe personale, e un jurnal de idei... A.S. Totuși Steinhardt mărturisește în Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări: "Imaginația e poarta pe care putem ieși din țarcul tiranicelor dezamăgiri și eșecuri. Scriindu-mi memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând ce mi se părea din cale-afară de vrăjmaș dreptății minimale: din nevoia, mai ales, de a găsi nițică imaginară mângâiere". G.A. Se
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cincisprezece ani, mare răstimp al vieții muritorilor, mulți au pierit din pricini întâmplătoare, dar cei mai hotărâți - din cauza cruzimii principelui, încât puțini dintre noi, ca să spun așa, am supraviețuit altora și chiar nouă înșine. În mijlocul tăcerii noastre, ni s-au răpit din miezul vieții atâția ani, în care cei tineri am ajuns la bătrânețe, iar cei bătrâni - aproape la sfârșitul existenței.“ Cei cincisprezece ani despre care vorbește Tacit (tirania lui Domițian) reprezintă un interval de trei ori mai scurt față de cei
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
10 mai 1942 și conținea încărcături patriotice și emoționale profunde. Ca absolvent al Școlii Militare de Ofițeri de Infanterie de la Cernăuți, oraș unde făcuse și liceul militar ”Ștefan cel Mare”, Aurelian Gulan a nutrit sentimente înălțătoare, dorind eliberarea teritoriilor românești răpite în mod samavolnic, prin evenimentele dureroase din anul 1940. A fost înălțat la gradul de sublocotenent al armatei române 10, prin Decret Regal, publicat în Monitorul Oficial, nr 108 din data de 10 mai 1942. Fiind considerat un element capabil
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
Dieta și de a promulga o Constituție de tip fascist în 1935. "Regimul coloneilor" care se stabilește după moartea sa nu va schimba această orientare, pînă la atacul german din 1939. Polonia profitînd de ultimele sale luni de existență și răpind Cehoslovaciei lovite de germani, zonele contestate ale Teschen-ului și Bohumin-ului. În ceea ce privește Bulgaria, aceasta trăiește în dorul revoluției. După scurtul episod republican din 1918 ea va cu-noaște două perioade de monarhie constituțională: de la 1919 la 1923 și de la 1931 la 1934
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
evocă perfecțiunea și beatitudinea "începuturilor"; "zilele de demult când fiecare lucru era creat perfect" etc.2 Totuși, adevăratul rai pare să fie Di Imun, țara unde nu există nici boală, nici moarte. Acolo "nici un leu nu ucide, nici un lup nu răpește mielul. Nici un bolnav nu spune: Mă dor ochii! Nici un paznic de noapte nu dă înconjur locuinței sale." 3, însă această perfecțiune era, în fond, o stagnare. Căci zeul En-ki, Stăpânul țării Dilmun, dormea de multă vreme lângă soția sa, încă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Însă Apsu nu s-a lăsat convins. Când tinerii zei aflară hotărârea strămoșului lor, "ei rămaseră fără cuvânt" (I, 58). Dar "atotștiutorul Ea" a Juat-o înainte. Cu descântecele sale magice, el îl cufundă pe Apsu într-un somn adânc, îi "răpește strălucirea și se înveșmântează cu ea", și, după ce îl înlănțuise, îl ucide. Ea devine, astfel, zeul Apelor, care se vor numi de acum înainte apsu. În sânul lui apsu, "în cămara sorților, în sanctuarul arhetipurilor" (1,79), soția sa, Damkina
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
decât ofrandele. "Consolează-1 pe cel care plânge; nu urgisi văduva. Nu despuia pe nimeni de averea tatălui său. Nu pedepsi pe nedrept. Nu ucide!"43 Un anumit vandalism îi consternase întotdeauna pe egipteni: oamenii distrugeau mormintele strămoșilor, azvârleau trupurile și răpeau pietre pentru propriile lor morminte. Așa cum arăta Ipu-wer: "numeroși morți sunt îngropați în Fluviu. Fluviul a devenit un mormânt.". Și regele îl sfătuia pe fiul său Meri-ka-re: Nu strica mormântul altuia. Nu construi mormântul tău din sfărâmături". Cântecul Harpistului evocă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
textului este grav mutilată, dar se presupune că "copiii" lui Anu, având în primele rânduri pe Teșub, zeul furtunii, duc război cu Kumarbi și-1 detronează. Episodul următor, "Cântecul lui Ullikummi", relatează efortul lui Kumarbi de a-și recâștiga regalitatea răpită de Teșub. Spre a crea un rival capabil să-1 învingă pe Teșub, el impregnează cu sămânța sa o stâncă. Produsul acestei legături a fost Ullikummi, un antropomorf de piatră. Așezat pe umărul gigantului Upelluri, care, cu trupul lui ieșit pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fi discutat cu el pentru a ști prin care deschideri ale corpului său trebuiau să iasă (cf. Gutterbock, op, cit., pp. 157-158) 16 în fapt, prima luptă a lui Mithra, proaspăt ieșit din stâncă, este cu Soarele; victorios, el îi răpește coroana de raze. Dar la scurt timp după aceasta cei doi zei își pecetluiesc prin strângere de mână prietenia. Religiile hittiților și ale canaaneenilor cum am văzut (§ 34), nicăieri sacralitatea masei stâncoase n-a fost mai exaltată ca în religiile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
privează victima de suveranitate. De altfel, cu excepția textului § 56, în care El își dovedește virilitatea născând doi zei-planete, documentele ugaritice fac din El mai degrabă un neputincios. Fapt care explică atitudinea sa supusă și ezitantă, precum și faptul că Baal îi răpește soția. Uzurpându-i tronul de pe muntele Sapan, Baal îl constrânge pe El să se refugieze la capătul lumii, "la izvorul Râurilor, în hăul Abisurilor", care va fi de acum locuința sa29. El plânge și imploră sprijinul alor săi. Yam este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pământului există" (Driver, p. 113). Dar, așa cum Yam revine la viață, Moț reapare după șapte ani, și se plânge de tratamentul pe care 1-a suferit din partea lui 'Anat. El se plânge, de asemenea, de faptul că Baal i-a răpit suveranitatea, și cei doi adversari reîncep lupta. Ei se înfruntă, se lovesc cu capul și cu picioarele ca doi boi sălbatici, se mușcă asemeni șerpilor, până când amândoi se prăbușesc la pământ, cu Baal deasupra lui Moț. Dar Șapaș, zeița Soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Brahmana, tratate consacrate misterului sacrificiului, într-adevăr, victoria zeilor a fost hotărâtă când Agni, la îndemnul lui Indra, i-a abandonat pe Asuri, care nu posedau sacrificiul (RV, X, 124: V, 5); la puțin timp după aceasta, Devii le-au răpit Asurilor Cuvântul sacrificial (Văc). Indra 1-a invitat atunci pe Varuna să treacă în regatul său (RV, V, 5). Victoria zeilor Deva asupra celor Asura a fost asimilată triumfului lui Indra asupra Dasyuților, care au fost totodată azvârliți în întunericul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
osândă teribilă instalată în mijlocul muritorilor" (Theog., 592 sq.) 18. 86. Consecințele sacrificiului primordial Pe scurt, departe de a fi binefăcătorul omenirii, Prometeu este responsabil de decăderea ei actuală. La Mekone, el a provocat separarea definitivă dintre zei și oameni. Apoi, răpind focul, el 1-a scos din fire pe Zeus și a stârnit astfel intervenția Pandorei, adică apariția femeii și, prin urmare, răspândirea a tot felul de griji, tribulații și nenorociri. Pentru Hesiod, mitul lui Prometeu explică irupția "răului" în lume
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai obișnuit, thysia, repetă acest model mitic: o parte a victimei, inclusiv grăsimea, este arsă pe altar, iar cealaltă parte este consumată de aceia care oferă sacrificiul împreună cu prietenii lor25. 20 El nu li 1-a dat, ca la Hesiod, răpindu-I din Cer. "Eschil a lăsat de o parte episodul de la Mekone care nu convenea tonului tragediei și care ar fi putut să micșoreze prestigiul eroului său"; L. Sechan, l* mythe de Promethee, p. 102, n. 62. 21 Asupra originii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care i-i dăduse Megara). Cât privește comportamentul sexual al eroilor, el este excesiv și aberant: Herakles fecundează într-o noapte cele cincizeci de fete ale lui Thespios; Teseu este renumit pentru numeroasele sale violuri (Elena, Ariadna etc.), Ahile o răpește pe Stratonice. Eroii comit incest cu fiicele ori mamele lor, și masacrează din invidie, mânie, sau de multe ori fără nici un motiv; ei își omoară chiar tații, mamele, ori rudele. Toate aceste trăsături ambivalențe și monstruoase, aceste comportamente aberante, reamintesc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
splendorile de dincolo, din sălașurile întunecate" (v. 480-482). Imnul homeric către Demeter relatează atât mitul central al celor două zeițe, cât și întemeierea Misterelor Eleusine. În timp ce aduna flori în câmp pe plaiul Nysei, Kore (Persephone), fiica lui Demeter, a fost răpită de Pluton (Hades), zeul Infernului. Nouă zile a căutat-o Demeter, și în tot acest timp ea nu s-a atins de ambrozie, în cele din urmă, Helios îi spune adevărul: Zeus a hotărât să o căsătorească pe Kore cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înfățișarea unei femei bătrâne, ea s-a îndreptat spre Eleusis și s-a așezat lângă Fântâna Fecioarelor, întrebată de fetele regelui, Celeos, ea le răspunde că se numește Doso și că a scăpat cu greu din mâinile piraților care o răpiseră și o duceau cu forța în Creta. Ea a acceptat invitația de a-i fi doică ultimului născut al reginei Metaneira. Dar intrând în palat, zeița s-a așezat pe un taburet și a rămas multă vreme tăcută, cu fața
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Într-adevăr, lupta eroului Thraetona împotriva dragonului Azi Dahâka la care face aluzie Avesta (Yast, 9: 145; 5: 34; 19: 92 sq.) este povestit de Firdusi ca lupta regelui Farâdun (<Freton <Thraetona) împotriva unui uzurpator străin, dragonul Azdăhăk, care le răpise și se căsătorise cu cele două surori ale suveranului legitim Jamsed (<Yima Xsaeta). Farâdun - precum Thraetona - iese învingător, îl ucide pe dragon, eliberează (și ia în căsătorie la rândul său) pe cele două prințese captive. Or, tradițiile târzii precizează că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și moartea se situează pe același plan, numai că viața înseamna diferențiere, moartea acționează unitar. Omul poartă în el ceva din divinitate, mâna care l-a creat din lut, dar poartă în el și însemnul morții, mâna care-i va răpi viața. Imperfectul duce și el la închiderea universului acestuia între propriile limite. Nimic nu lasă loc evadării, totul e știut de dinainte, toate amintirile, toate imaginile sunt prinse într-un trecut din care nu există cale de desprindere, dar care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-l caute și să-l dorească pe rege, dar senatorii n-au lăsat poporul să continue cercetarea, nici să mai pună ceva la cale, ci au poruncit tuturor să-l cinstească și să-l adore pe Romulus, deoarece a fost răpit și dus la zei și le va fi un zeu binevoitor, așa cum le-a fost un rege bun”10). Bacovia spune - reamintesc -: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar...” Ultimul vers stîrnește nedumerire prin contradicția aparentă pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zîmbitoare/ Și-și făureau un ideal/ Din strălucirea trecătoare/ A unei nopți tîrzii de bal.// în larma veselei orchestre/ înmormîntau un trist amor,/ Și-n goana albelor ferestre/ Zbura fantastic umbra lor.// Pluteau cu mintea rătăcită/ Ca-n alte lumi, răpiți de joc.../ Și atît părea de fericită/ Părechea fără de noroc!” 10) Atracția balurilor asupra lui Bacovia se vede în felul admirativ în care el vorbește despre muzica de dans, îndeosebi despre vals, slăbiciunea sa: „O, mîndrul vals... poate superb...” 11
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cetățenii de rând, care muncesc din greu și care sunt trași pe sfoară de o coaliție a partidelor de modă veche, de anumite grupuri de interese, de birocrații guvernului care susțin un sistem redistributiv injust și niște politici asistențialiste care răpesc libertatea individului. Oamenii simpli, din popor, nu au beneficiat de pe urma programelor sociale sau de pe urma prezenței intruzive a statului, deorece munceau din greu, se supuneau legii, erau suprataxați și nu făceau parte din anumite grupuri de interese 3. Partidul Reformei a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Walter de către Georges Duroy. Suzanne Walter este foarte nerăbdătoare de a retrăi cunoscutele modele românești 328. Noutatea abordării constă în faptul că, spre deosebire de aceste modele, mica Pariziana este mai mult preocupată de spiritul aventurii, decât de persoana celuia care o răpește 329. Pariziana matură este în stare ea însăși să răpească bărbați, cum face Michèle de Brune sau cum îi sugerează Sidonie Risler onestei sale cumnate Clăire Fromont. Scenă căsătoriei Scenariul marital cu toate accesoriile este o scenă frecvență în românul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a retrăi cunoscutele modele românești 328. Noutatea abordării constă în faptul că, spre deosebire de aceste modele, mica Pariziana este mai mult preocupată de spiritul aventurii, decât de persoana celuia care o răpește 329. Pariziana matură este în stare ea însăși să răpească bărbați, cum face Michèle de Brune sau cum îi sugerează Sidonie Risler onestei sale cumnate Clăire Fromont. Scenă căsătoriei Scenariul marital cu toate accesoriile este o scenă frecvență în românul secolului al XIX-lea. Căsătoriile din lumea Parisului monden sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]