8,590 matches
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎNCEPUTUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1574 din 23 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Din unghere răsăreau umbre sfioase tăcerea deasă transforma tic-tacul în suspin, se adunau secundele rătăcite în casă viața se unduia peste destin. Unde suntem, strigam dincolo de gând, peste unda de vânt ca o boare clopotul rătăcea în adierea de cânt linii negre, linii negre, silnice tenebre. În barba neagră cu sclipiri de argint dorm visuri
ÎNCEPUTUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353909_a_355238]
-
aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Din unghere răsăreau umbre sfioase tăcerea deasă transforma tic-tacul în suspin, se adunau secundele rătăcite în casă viața se unduia peste destin. Unde suntem, strigam dincolo de gând, peste unda de vânt ca o boare clopotul rătăcea în adierea de cânt linii negre, linii negre, silnice tenebre. În barba neagră cu sclipiri de argint dorm visuri tainice și amintiri, le-am adunat, le disec în gene peste tăceri, clipe și iubiri. Referință Bibliografică: Începutul / Petru Jipa : Confluențe
ÎNCEPUTUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353909_a_355238]
-
cerul de opal. Plutesc, sau se avântă, ca-n jocuri de copii Și clatină trifoiul pe care poposesc, Năvala lor cuminte destramă păpădii, Când delicat le-mbie cu dans nepământesc. Mărgeanul din apusuri le spune bun-rămas, Lumini crepusculare, spre zare rătăcesc. Se-ascund în nemișcare, în locuri de popas, Arhanghelii culorii din neamul fluturesc. *** Volumul "Pasteluri" Referință Bibliografică: Arhanghelii culorii / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1567, Anul V, 16 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu
ARHANGHELII CULORII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353900_a_355229]
-
1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului mă revărs asupra unui punct în el mișcarea și nemișcarea mă definesc în egală măsură pe mine timpul mă cuprinde ca într-o virgulă veșmânt al nimicului și al totului în care rătăcesc mă caut și nu mă caut mă cunosc și nu mă cunosc și atunci ca într-o horă a ielelor ridic firul de iarbă deasupră-mi îl declar acel vârf de cuvânt în care balansez eul până la refuzul credinței de a
CVARTET CICLIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353975_a_355304]
-
Acasa > Poeme > Devotament > AȘTEPTARE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adăst iubire, rătăcită în flori de salcâm galben, răsărit în căușul palmelor tale. Liră pitită sub sprânceana nopții, cântă-i pietrei ce rămâne, sub unduirea cristalină care trece năvalnică, purtându-mi povestea în mici cascade, învăluind-o-n uitare! Soarbe-mă-n setea
AŞTEPTARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353979_a_355308]
-
Săptămâna Luminată Cineva e mai sus decât mine, cineva e mai bogat și mai jos, gândul acesta luminos mi-a făcut atât de mult bine... Întotdeauna mi-am văzut de treburile mele și nu m-am simțit nimănuia dator, celui rătăcit printre stele cât am știut i-am dat ajutor! Înaintea mea este și a fost cineva, în urmă, la fel, nu am alergat să-l ajung niciodată nici să fug de el... Cineva e mai bolnav decât mine, cineva e
CINEVA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354008_a_355337]
-
răsuflăm ușurați rostind sânt acasă. Cu trecerea anilor, dragostea de casa părintească devine chinuitoare. Văzându-ne la casa noastră, departe de pereții în care am copilărit și care ne cunosc toate tainele adolescenței, departe de strada pe care și astăzi rătăcind ne învăluie ecoul dulce al copilăriei, dorul de casă și de părinți nu ne lasă nici măcar pentru o clipă... Pe când aveam 16 - 17 ani, elev la Oradea fiind, mergeam aproape săptămânat acasă la părinți, dacă nu-i găseam acasă fiind
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > UMBRELE AMINTIRII DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nici un tren nu pleacă, nici un tren nu vine, Somnolează gara, plictisite șine. Umbrele-amintirii umblă prin cetate, Rătăcind pe urme șterse și uitate. Se deschide-n șoapte tainică fereastră: Zbuciumul prin vreme tulbure, sihastră, Argeșul prin toamne, sonuri în rotire, Urcă-n plai, coboară molcomă doinire. Frunza tot mai rară, norii se destramă, Peste orizonturi - cenușie vamă. “-Manoli
UMBRELE AMINTIRII DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354038_a_355367]
-
dizolve armonia! Iubește, simte, crează, pășește hotărât dar valsează elegant pe cărările destinului, inventează zone ce șerpuiesc subtil, alei cu surprize pentru vizitatorii ce-ți calcă pragul. Antrenează-i să asculte ritmurile inimii și muzicii tale, nu-i lăsa să rătăcească în labirintul deșertăciunilor! Invită-i în camera magiei, fii prestidigitatorul spectacolului ce bucură ochii, învelișul material...TU. Aripa conștiinței spirituale, mângâierea ce alintă polurile trupului. Nu pierde artificiile din minunăția curcubeului! Toate sunt daruri ce ți-au fost oferite de
TEMPLUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354068_a_355397]
-
nisip a iubirii, piatră pe piatră ridică în peștera rătăcirilor omului. Când minunile Darului își deschid bobocii, culorile împânzesc tâmplele poetului, ale pictorului, ale artistului și lasă pe țărmul artei un arc de bucurie a împlinirii datului vieții. Un punct rătăcește în căutarea unui "i" pentru a-i fi împlinire în ceasul al șaptelea și cel dintâi al căii noi. În vis, un glas îmi spunea: "Să ajungi acolo unde spicul de grâu sărută cerul." 1 aprilie 2014 Referință Bibliografică: Drum
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
oprită prea devreme. Sfârșitul unui început.Otrava și durerea Amorului tăiat din rădăcină, Trecutul e nimic, tristețe-i ce-o să vină Cuvintelor frumoase, le va urma tăcerea! A fost poveste și iată se sfârșește Și prințul și prințesa s-au rătăcit pe drum, Se-mbată noaptea de-a teilor parfum E clipa despărțirii venită fără veste. De-atâta plâns și lacrimi și oftat, Privighetoare-n crâng, să cânte a-ncetat! Referință Bibliografică: Când tac privighetori / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CÂND TAC PRIVIGHETORI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354084_a_355413]
-
ferm în mână bagajul iar din când în când îmi pipăiam biletele de carton prin căptușeala hainei. Cu siguranță, întotdeuna erau la locul lor, dar de fiecare dată mă cuprindea o panică subită când în primele două trei momente se rătăceau prin buzunarul gecii de iarnă. Cu toate că știam etapele călătoriei, un fior de nesiguranță mă urmărea mereu. Analizam curios toată agitația din jur dar îmi aduceam aminte să nu casc ochii la te miri ce fiindcă nu voiam să dau impresia
POARTA ALBASTRA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353061_a_354390]
-
apa dulce să mă răcoresc. Mi-ai dăruit florile Să-mi cânte de bucurie sufletul, Mi-ai dăruit dorurile Să mă-nsoțească-n viață cântecul. Mi-ai dăruit iubirile, Cu ele să mă însoțesc, Mi-ai dăruit drumurile, Prin ele să mă rătăcesc. Mi-ai dăruit durerile Să știu cei alinarea, Mi-ai dăruit pădurile Să știu înstrăinarea. Mi-ai dăruit soarele Să mă mângâie razele, Mi-ai dăruit speranțele Să mă iubească muzele. Mi-ai dăruit limba ta dulce Să fiu de
CÂNTECELE CETĂŢII (2) (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353072_a_354401]
-
rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am scris în palma arsă: nu veni Să împărțim la doi aceeași moarte. S-a tulburat o lume între noi Altare de lumină stau să crape, Iubirea crește nufăr din noroi Și rătăcești ca ceața peste ape... AM AȘTEPTAT Am așteptat ca macii să-nflorească Căci am crezut c-am să-nfloresc și eu, Dar s-a lăsat tăcerea îngerească Și mi-a vorbit în șoaptă Dumnezeu. De primul vis, de prima sărutare
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ADIO ILUZII ȘI VISE Autor: Adriana Mihaela Macsut Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Iluzii și vise fragmentate Traduse în resturi de viață sadică dispar în noaptea amară de smoală. Rătăcită într-o noapte sinistră Imaginația mea inventează coșmaruri ce-mi torturează sufletul secat de imagini suave. Strigătul meu sună ca o șoaptă neputincioasă. E sufocat de întunericul etern în care nicio tortă nu luminează drumul spre visul renăscut. Singură, pe
ADIO ILUZII ŞI VISE de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353112_a_354441]
-
o șoaptă neputincioasă. E sufocat de întunericul etern în care nicio tortă nu luminează drumul spre visul renăscut. Singură, pe căi de coșmaruri într-o adolescență furibundă Plâng cu lacrimi secate. Îmi arde trupul în crematoriu Sunt doar un fum ... rătăcit într-o ceață adâncă. S-au năruit iluzii vechi imaginate în clipe diafane reflectate de un timp al copilăriei naive. Vânzătorul de iluzii a fost găsit ieri mort în parc și niciun bocet nu se murmură. Vechi iluzii se amestecă
ADIO ILUZII ŞI VISE de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353112_a_354441]
-
și niciun bocet nu se murmură. Vechi iluzii se amestecă în țărână zdrobite de-o viață ce nu conjugă fericirea. Sunt o lespede amorfă uitată într-un mormânt anonim. Pendulez între realitate și vis, Confund realitatea și visul, Trăiesc de parcă rătăcesc într-o lume a amăgirii. Vorbesc și cuvintele sună ca o cutie goală de conserve Sunt o iluzie fără de lumină prăbușită într-o lume abisală. Referință Bibliografică: Adio iluzii și vise / Adriana Mihaela Macsut : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ADIO ILUZII ŞI VISE de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353112_a_354441]
-
marea în două și o tăcere pentru care regii au devenit cerșetori. Am lăsat furnicile să se retragă în adânciturile din scoarța stejarului, mi-am așezat încă o dată palma pe mușchiul verde, ca semn de bun rămas și am mai rătăcit câteva vieți printre copacii înmuguriți. Dincolo de nașterea oricărui gând, un lujer de stejar creștea pentru a-mi fi cruce. -------------------------------- Maria IEVA Timișoara 1 februarie 2015 Referință Bibliografică: Maria IEVA - PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI / Maria Ieva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
înjumătățite învățând să pășim în sens invers acelor de ceasornic ca o dimineață ce-și căuta răsăritul ne știam fără să ne cunoaștem ne-am privit în oglinda primului apus dezmierdând ultima suflare de lumină doi copii orfani de mamă rătăciți printre lebedele care se împerecheau cu pescărușii încercând să înțeleagă rânduiala lumii ne-am iubit fără se ne știm fără să ne fi făcut cineva astrograma peticeam lumina în nopțile polare și împărțeam stele în mod egal fiecare fiind rege
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am scris în palma arsă: nu veni Să împărțim la doi aceeași moarte. S-a tulburat o lume între noi Altare de lumină stau să crape, Iubirea crește nufăr din noroi Și rătăcești ca ceața peste ape... MĂRGĂRITAR DE DOR Noi suntem două păsări călătoare, Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul Și ne-am trezit că aripa ne doare, Când sărutam pământul cu piciorul. Se înfioară toamnă-n gândurile mele Și prea
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
aventura? De aceea, am sărit pe prosop și am așteptat. Am sperat să revin tot pe sâni dar s-a șters prea repede și m-am pomenit pe fundul doamnei. Aoleu!...Eram disperat. De fapt, ajunsesem între cele două abisuri, rătăcit prin pădurea de liane uriașe.Am stigat disperat:ajutoor!..ajutooor!...Cine să audă pe un biet acarian? Doamna se ștergea, zâmbind fericită. Iar eu eram tot mai agitat, tot mai îngrozit. Mă putea arunca printr-o ștergere cu prosopul drept
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
frunze topită-i în fiece toamnă... Mai păstrăm amintiri, care poartă gustul iubirii trecute pe buze, încălzindu-ne, încă, Soarele, doamnă... Trec secunde și timpul tremur-antalgic în pleoape... Sărutăm cu pașii pământul legănându-ne-agale întomnatele trupuri sub o ploaie de frunze, rătăciți printre gânduri... Trec amurguri și zori, și iubiri-curcubeie sunt duse... Bruma-argintie se-așează pe tâmple, fredonăm amintiri, ritmuri, pași..., valsul vieții de azi, dar și-al celei apuse. Trec toate... Să bem, mai dorim, doamna mea, azi, licori din potir
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > RISIPĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului RISIPĂ Mă pierd prin pietre, piere-a lor răbdare, Se rătăcesc izvoarele sub stâncă, Mă-ndepărtez de vară, iar și încă, Nu mai găsesc nici drumul către soare. Și mă trezesc în noaptea cea adâncă, În miezul iernii neîndurătoare, Când gerul se întinde până-n zare Și când zăpada ne așteaptă lângă
RISIPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353183_a_354512]
-
PASĂRE Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Un țipat de pasăre Sunt un țipat de pasare-n ocean ... Undeva lângă apusul cenușiu , Si-ncerc să zbor ca-nfiecare an Când privirile-mi rătăcesc iar în pustiu. Privesc accidentele unui adevăr... De la capătul sfârșit al dragostei noastre, Unde exiști dincolo de mine, într-adevăr Că o forță necunoscuta-ntre astre . Rămân un țipat de pasăre ascuns în mine ... Și dintr-o fâșie violet încerc să
UN TIPAT DE PASARE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353182_a_354511]
-
cu sfială calc, Pășind cu talpa aspră și fierbinte, Acopăr amintirile, cu pulbere de talc, Și tainic, voi rosti ,,două cuvinte". Care, din vise dulci s-au zămislit, Dar le-am lăsat mereu, în letargie, Când, prea mult timp am rătăcit, Printre tristeți, furtuni și nostalgie. Din amalgamul de cuvinte, Eternul ,, te iubesc", îl voi păstra, Cu dulci și pătimașe jurăminte, În palma ta iubite, îl voi așeza. Referință Bibliografică: Eternul ,,te iubesc / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ETERNUL ,,TE IUBESC de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353229_a_354558]