3,662 matches
-
Dar marea literatură reclamă "sforțare îndelungă și trudă" căutări și angajare totală: "Flaubert lucra ani și ani la romanele lui; Caragiale și Vlahuță țineau pe pupitru bucățile lor pentru un cuvânt ori o întorsătură de frază. Boileau, pe care-l recitam în liceu, ne dădea un precept teribil în chestie de vers: Polissez-le sans cesse et le repolissez... Ași! acestea sunt metode învechite, anterioare marii revoluții literare. Căci s-a produs și o mare revoluție literară. Înainte vreme, un scriitor, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt argumentele celor care n-au dreptate (I.I.R.) Ce bine samănă între ele aceste două surori! Da. Mai ales cea mică samănă strașnic cu cea mare. Unii spun una, alții spun alta; alții și una și alta. Să nu-i recitați versuri de Eminescu fără a-i spune numele autorului, căci s-ar putea să nu știe de cine-s, când ar fi să-și dee părerea. Mata, duduie, ai mamă? N-am, puicuță. Nici tată? Nici tată. Nici copilași? Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cine spunea că acest nobil meșteșug cere sforțare, aplicație îndelungă și răbdare? Flaubert lucra ani și ani la romanele lui; Caragiale și Vlahuță țineau pe pupitru bucățile lor pentru un cuvânt ori o întorsătură de frază. Boileau, pe care-l recitam în liceu, ne dădea un precept teribil în chestie de vers: Polissez-le sans cesse et le repolissez... Ași! acestea sunt metode învechite, anterioare marei revoluții literare. Căci s-a produs ș-o mare revoluție literară. Înainte vreme, un scriitor, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și mai ales nuvele. Astăzi 26 Iunie, am auzit Cântăreții Ruși a lui Turghenief cu cântece: dialogurile rostite de actori diferiți. Se citesc adesea bucăți de A. Cehov. Cititori excelenți. La o reprezentație dată aici la sanatoriu, un artist a "recitat" din Cehov și Mark Twain. [AFORISME 1950]* Unii oameni au atâtea ocupații încât n-au vreme să isprăvească nimic. La treaba dragostei de multe ori prostul se pricepe mai bine ca deșteptul. Patima e cel mai ascultat sfetnic (decât interesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cum sunt, de exemplu, sărbătorile de iarnă, își ia puterile cosmocratoare direct de la eroii întemeietori. Spus de instanța cunoscătoare a purtătorului de folclor el are acum greutatea cuvântului dintâi, pronunțat de creator. Nu e de mirare deci refuzul de a recita textele rituale în afara timpului lor predestinat. Aflați pe teren, am întâlnit adeseori această hotărâre ce se opunea încercării de a culege creațiile populare, justificarea oferită implicând o pedeapsă drastică la nivelul existenței fizice. Dincolo de hybris-ul ce încalcă timpul magic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
n-a mai revenit la valorile inițiale niciodată. Am compensat-o printr-o muncă mai intensă. Dacă până la Îmbolnăvire rețineam toate explicațiile profesorilor, ulterior a trebuit să revin de 2-3 ori asupra unei probleme. Din poeziile lui Eminescu sau Coșbuc recitam ore Întregi. După Îmbolnăvire trebuia să recitesc poeziile, Înainte de a le face cunoscute celor din jur. Menționez din această perioadă și naivitatea dulceagă a primei iubiri. Dulcineea? Sanda Axente, o blondină, cu patru ani mai mică decât mine. Acordul părinților
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Început În jurul familiei prof. dr. Ionescu Gh., doamna fiind dătătoarea de ton. Ulterior, grupul s-a restrâns la familiile Paul, Sasu, Grecianu, Coțofan și uneori Moroșanu, mai apropiați ca vârstă. Erau seri de vrajă, În care se Înfiripau povești, se recitau poezii, se glumea și mai ales, se râdea, cum numai În tinerețe se poate râde. Se găsea loc și pentru un pas de dans, deși spațiul locativ era destul de restrâns. Soțiile gazde se Întreceau În pregătirea bunătăților gastronomice, bărbații În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Pe de altă parte, e o chestiune de adecvare a mesajului. Agresorii ar fi urmat să afle că nu e de tot simplu să-și atingă scopul. Acesta este limbajul lor acesta trebuie folosit. Ce-ai fi vrut, să le reciți o poezie? Să le spui că ești poet și, din acest motiv, ei nu au voie să atace fiindcă, prin tine, atentează la cultura națională? Cuțitul acela avea mai degrabă forța unui simbol. Nu-ți pot spune cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Regretatul Radu Săplăcan mă îmbogățise, cândva, cu o anecdotă despre Al. Cistelecan. Cică erau mai mulți scriitori, tot în mileniul trecut, într-o crâșmă din Cluj. La masa lor, zgomotoasă, a venit un puști și a cântat diverse cânticele, a recitat poezii... Cică unul dintre ei l-a întrebat, ca din întâmplare: "Dar o poezie de Al. Cistelecan poți să ne spui?". "Cum să nu? a răspuns puștiul, vă spun două poezii publicate de Al. Cistelecan în "Echinox", prin 1973...! Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poet înaintea debutului și sunt gata să accept orice provocare: în această privință sunt întru totul de acord cu Arghezi. Sunt mai multe poeme de-ale lui Cezar Ivănescu care circulă "libere", au intrat în folclor, se cântă sau se recită. E de ajuns să pomenim "Amintirea paradisului" sau "M-a prins dorul de Moldova"... Cum apreciați acest lucru, vă intrigă sau vă încântă...? Așa cum am mai spus-o, numai poetaștrii de două parale sunt mândri de "cărțile lor", adesea simple
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la concurs se afla și un ciclu de poeme clasice care ți-a probat epigonismul. Mie mi-ai povestit despre aceste poeme "infamante" la Botoșani și, cu primul prilej, chiar în casă la Lucian Vasiliu l-am pus să ne recite câteva ... După ce ne-a recitat două-trei poeme, verdictul a sunat ca o ghilotină: "Încetezi cu treaba asta!". Nu-mi încurajez epigonii, numai că epigonii în general nu au nevoie de încurajări... Vă rog frumos, în încheiere, să dați un răspuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un ciclu de poeme clasice care ți-a probat epigonismul. Mie mi-ai povestit despre aceste poeme "infamante" la Botoșani și, cu primul prilej, chiar în casă la Lucian Vasiliu l-am pus să ne recite câteva ... După ce ne-a recitat două-trei poeme, verdictul a sunat ca o ghilotină: "Încetezi cu treaba asta!". Nu-mi încurajez epigonii, numai că epigonii în general nu au nevoie de încurajări... Vă rog frumos, în încheiere, să dați un răspuns la o întrebare pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
meu, am reușit să fac versului o "proteză". Nu mai șchiopăta, dar a doua zi la școală învățătoarea (soția secretarului de partid) mi-a cam luat-o în nume de rău când eu cu toată mândria am început să-mi recit capodopera. Am ajuns pentru restul orei la colț. Atunci am primit prima lecție de a lăsa poeziile altora în pace, mai ales dacă sunt poeți ruși contemporani. Acest lucru m-a indignat în așa măsură încât am început să scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
face de nerecunoscut. Cu toate acestea, versurile Ilenei au impresionat foarte tare și au răzbit prin revista Flacăra la publicul larg. Actrița Eugenia Maci, de la Teatrul Național București, a realizat un mic scenariu după poemul Întru totul și l-a recitat la TVR, la o oră de maximă audiență. Câțiva scriitori importanți din București au pornit în pelerinaj spre Maramureș s-o caute și s-o cunoască pe Ileana. Am însoțit-o pe soră-mea la o ședință a Cenaclului de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
miză mare, pe lângă decontarea drumului, ți se plătea prestația și, apoi, acele "întâmplări" cu cântec și poezie erau televizate, se dădeau pe TVR (singura televiziune de atunci), la ore în care erai văzut de întreaga țară, se cântau și se recitau versuri curate și de valoare, în anii dinainte de 1980 nu erau invadate de glorificarea lui Ceaușescu, așa cum s-a ajuns mai târziu. M-a trimis acasă în Maramureș după soră-mea, care era un fel de cireașă pe tortul debuturilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
luat-o?” Cel mai nasol dintre toți era Gene Doolie, un irlandez pirpiriu, undeva Între poponar și pește ca stil. Gene era informator pînă-n măduva oaselor. Probabil că scotea din buzunar liste murdare - avea mîinile murdare tot timpul - și le recita gărzii. Ți-l Închipuiai intrînd agitat În cartierele generale ale englezilor În timpul tulburărilor din Irlanda, Într-o togă cenușie murdară, turnîndu-i pe creștini, dînd informații Gestapo-ului, GPU-ului, stînd de vorbă Într-o cafenea cu un agent de la Narcotice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Au venit mai întâi la slujba de duminică la biserica de la Pasărea, de acolo, în procesiune, la casa mea. Eu în portul românesc, asemeni Vintilică. Copiii în grup, cu învă țătorul în cap, începură să cânte în cor și să recite, mai întâi rugăciuni, pe urmă însă, însuflețiți și împinși de mine, intonară La arme, Pe-al nostru steag și, în fine, Trăiască regele. Toate aces tea sub ochii lui Pinkow, care vedea și auzea. Când însă Vin tilică împărți la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
trasate de alții, nu mai ai timp pentru inițiative personale. * Pentru noi, Înalta Poartă s-a mutat în Occident. * Pentru unii, capul este o grea povară. * Experiența vieții nu se măsoară în ani sau întâmplări, ci în învățăminte roditoare. * A recita poezii nu înseamnă a le și înțelege. * A avea aceleași păreri nu înseamnă a avea aceeași părere. * Între convingere și opinie se află interesul. * Politicienii amatori socot că profesionalismul se dobândește sărind din creangă-n creangă. * Nici un partid nu poate
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
am încercat să stabilesc legătura dintre aceste antecedente. Am apelat la acad. Jules Nițulescu, un eminent specialist în pelagră, lucrând la Institutul de studiu al pelagrei din S.U.A. Prezentându-i trei cazuri, toate suferind de boscoană, boală pe care o recitam ca pe un veritabil poem, în câteva minute s-a stabilit că fantoma "boscoana", cu limbajul ei popular, era pelagră latentă, reziduală, veche sechelă a unor episoade acute. Boscoana deci exista, așa se numea în folclor. "Neurastenia rurală", deși cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Cluj și Timișoara. Toate acestea se întâmplau în anul 1989, pe baza unui program care se elaborase încă dinainte de un avizat colectiv de specialiști. S-a produs și interesul lui Nicolae Ceaușescu față de acest eveniment, șeful statului de atunci, care recita frânturi din versurile lui Bolintineanu, Alecsandri, Vasile Militaru, Eminescu în anumite împrejurări, participând la momentul festiv de la Ateneul Român, și, într-un elan asemănător cu cel din 1968 privitor la soarta Cehoslovaciei, a rostit, în cuvântul său, versurile Doinei. Poema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
după el alții, tineri Poeți și Căpitani de oști suferinde, îți vor invoca prezența. Poetul, tot așa de mare pentru nația lui și a noastră, ca Tine, va cânta odată o "Doină"". Firește, scenariul include aici un fragment din Doină, recitat "solemn, fără nici o retorică". În fine, un alt Poet, din zilele noastre, Tânărul poet, este cel ce pare a concluziona discuțiile: "Eu vreau să mai văd și altceva în Eminescu, azi la o sută de ani de la moartea lui. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a apărut un ofițer cu o statură impunătoare, îmbrăcat într-o frumoasă uniformă de ofițer superior, care s-a prezentat scurt ca fiind Colonel Rădulescu, Șeful Catedrei Speciale din Institutul Politehnic. Și fără să lungească vorba, a început să ne recite din Scrisoarea a 3-a de Eminescu: .......... La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. „Tu ești Mircea?” „Da-mpărate!” .......... Apoi s-a ajuns treptat la scena luptei
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de Eminescu: .......... La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. „Tu ești Mircea?” „Da-mpărate!” .......... Apoi s-a ajuns treptat la scena luptei cu turcii. Glasul celui care recita devenea tot mai puternic, mai convingător, mai plin de forță, se simțea că el participa cu tot sufletul la cele povestite: Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să lucrez, dar mi s-a părut prea frivol. Doar copii de bani gata, cărora, ca să nu se drogheze, le găsește tăticu’ un job. Și mi se părea un soi de colaboraționism. Dacă până în ’89 să ai caracter însemna să reciți poezele cu nea Nicu, să nu scrii lucruri care ți-ar face mâna să putrezeasă, azi o dovadă de caracter ar fi să nu lucrezi la agenții de publicitate sau în ziare bulevardiere. Să nu colaborezi cu barbarii ăștia. Vorbeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cinste. Îți lasă de înțeles că el ți-a făcut o favoare permițându-ți să-l cinstești. Exista și varianta să nu accepte. Și ce te făceai? Să fii mulțumit că ți-a permis. E o tehnică de reținut. Părintele recita slujba cu o viteză amețitoare. Precum Ilie Dobre în zilele lui de glorie. Îi sfătuia pe nași să se așeze cu fața spre apus și să scuipe așa, ușor. Să se lepede de Satana și să scuipe, dar cu milă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]