5,064 matches
-
să ascundă că-și pierduse timpul degeaba. ― Unde țineți hărțile pentru Venus? ― întrebă el. Prescott nu răspunse, dar soția lui ridică din umeri și răspunse: ― Într-un dulap, în laborator. Și descrise amplasamentul dulapului. Gosseyn își aminti de el. Se repezi la subsol și găsi trei hărți. Ajuns din nou sus, le întinse pe podea și îngenunchie lângă ele. Mai văzuse el hărți despre Venus, dar era cu totul altceva când te aflai chiar acolo. În plus, erau mai detaliate. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Amelia și se nărui lângă ei, apoi căzu și Patricia. În cameră, în jurul lui Gosseyn, inamicii se prăbușeau unul câte unul, părând cum nu se poate mai morți. Totul părea de neînțeles. 15 Gosseyn simți dispărând senzația de paralizie. Se repezi la gardianul cel mai apropiaf și-i luă arma. În picioare, încordat, pândea cea mai mică mișcare a corpurilor prăbușite. Dar nu observă nimic. Toate zăceau absolut imobile. În grabă, Gosseyn începu să-i dezarmeze pe paznici. Oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-l băgă în buzunar. După ce o cără, legată și redusă la tăcere, pe patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor. Și, oricare i-ar fi fost forma, nu putea să fie decât foarte mic. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Cei doi camionagii, care nu făcuseră nimic până atunci, ridicară lada. Unul dintre ei zise: ― Va fi livrată în cinci minute, domnule. Gosseyn încuie ușa cu cheia în urma lor și reveni în dormitor. Fără să se uite la fată, se repezi la fereastră. Două minute mai târziu, un camion transportând o ladă plată apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lucru, să nu mai încerce, nici măcar după îndepărtarea ecranului: era convinsă de inaccesibilitatea celuilalt peștișor. Un porc aproape că turba dacă era forțat să ajungă la mâncare pe un drum întortocheat. Toate experiențele erau prezentate. Mai întâi viermele, apoi știuca repezindu-se în ecran, porcul gemând înnebunit; și mai apoi, o pisică, un câine, un coyot și o maimuță supuse la diferite experimente. Nimic ce i-ar fi lui de folos. Nici o sugestie, nici o posibilitate de comparație sau raport cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent pe fază pentru a observa imediat orice gol creat în mulțime și a se repezi într-acolo, cu speranța disperată de a ajunge la timp. În ciuda tuturor acestor riscuri, Gosseyn nu fu surprins să constate că totuși avansase. Conform unei ciudate legi psihologice, cei care au un scop, sunt aproape întotdeauna ocrotiți de cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mașini, plăci de metal și diferite aparate; vederea lor îl șocă pe Gosseyn. Și se opri din nou, conștient că asistă la sfârșitul unei epoci Lyttle îl trase de mână. Gestul îl galvaniză pe Gosseyn mai mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de metal, apoi o enormă navă rotundă, argintie, care-și încetini vizibil viteză când zbură deasupra lui Corl. Nava rămase o clipă aproape nemișcată deasupra șirului de dealuri negre din dreapta lui, apoi dispăru. Corl își reveni din buimăceală și se repezi ca un tigru printre stânci. În ochii lui negri și rotunzi ardea o dorință aprigă. Perii de pe urechi începură să vibreze, semnalându-i o cantitate de id atât de mare, încât foamea lui deveni insuportabilă. Soarele, trandafiriu acum, urcase mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a celor două gaze. Morton, nu trebuie să lăsam să ne scape această creatură! - Pare ea însăși dornică să rămână, zise directorul și, urcând pe pasarelă, intră în ecluza pneumatică împreuna cu Corl și cu cei doi oameni. Grosvenor se repezi și el în ecluză, laolaltă cu alți zece-doisprezece oameni. Poarta cea mare se închise și aerul începu să șuiere în încăpere. Oamenii se țineau cât mai departe de monstru. Grosvenor îl privea cu un sentiment de neliniște. Ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în stare să se desprindă de planeta lor. După ce trecu printr-o sală mare, Corl se pomeni pe un alt coridor, în fața ușii primului dintre dormitoare. Ușa era încuiata cu un mecanism electric, dar izbuti s-o deschidă fără zgomot. Repezindu-se înăuntru, sfâșie gâtlejul omului care dormea în pat. Capul acestuia începu să se zbată, dar trupul tresări o dată și înțepeni. Deși amețit de efluviile idului, Corl se sili să-și vadă de drum. Șapte dormitoare - șapte victime. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și începu să înjure: - Cine dracu' a pus în funcțiune reactoarele? Între timp, nava continua să-și accelereze viteza: aceasta ajunsese acum de cinci sau poate chiar de șase ori mai mare decât forța gravitației. Grosvenor sări în picioare și, repezindu-se la cel mai apropiat videocomunicator, încercă să intre în contact cu sala motoarelor, deși nu se aștepta ca aparatul să funcționeze. În spatele lui, cineva scosese un geamăt înăbușit. Grosvenor se întoarse, perplex. Morton, care privea peste umărul lui, exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ani. Presupun că, în clipa aceea, uitase de alegeri. Și apoi, mai are tupeul să organizeze o adunare politică în aceeași seară când eu țin o conferință! Grosvenor începu să mănânce. - Nici o conferință nu poate avea importanță acestei adunări, îl repezi Dennison, roșu la față. Vom lua în discuție unele chestiuni care-i interesează pe toți membrii expediției, inclusiv pe dumneata. Ascultă, Grove, nu văd ce-ai putea avea împotriva unui om pe care nici nu-l prea cunoști de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
podea. Grosvenor îl lovi, destul de tare, ca să-l trezească. - Mă auzi? îl întrebă pe cel căzut. - Da, zise omul, tresărind. - Ascultă, ascultă! Imaginile luminoase nu mai au nici o putere asupra ta. Ridică-te! Ești treaz. Omul se ridică și se repezi gesticulând la Grosvenor. Aceasta se feri în lături, astfel încât omul alerga mai departe, orbește, fără să-și întoarcă privirea, deși Grosvenor îl striga. - Cred că l-am trezit prea târziu! Oftă nexialistul, apucându-l de braț pe Korita. Japonezul scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
încercuiască, venind de pe toate coridoarele. Ochii îi străluciră la gândul că va putea să pună gheara pe unul dintre ei și să-i testeze proprietățile de guul, pentru a vedea dacă e bun. Nu avea timp de pierdut, așa că se repezi spre cel mai apropiat perete nemagnetizat și începu să alerge din încăpere în încăpere, pe un itinerar paralel cu coridorul principal. Ochii lui ageri deosebeau siluetele oamenilor care treceau în goană pe coridor. Unul, doi, trei, patru, cinci - al cincilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el și îi întinse mâna. Strângându-i-o, Grosvenor îl întrebă: - În cât timp pot fi instalate tunurile atomice? - Cam într-o oră, poate ceva mai mult. Între timp, vom fi apărați de celelalte arme... La vederea oamenilor, Ixtl se repezi spre etajul al șaptelea - o siluetă monstruoasă strecurându-se prin pereți și planșee. De două ori îl zăriră oamenii și-și descărcară armele asupra lui. Între ele și armele de mână, pe care le văzuse până acum există o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
uitat că și felina aceea era în stare să pulverizeze metalele? - Așadar, după părerea dumitale, nu ne rămâne altceva decât să capitulăm? exclamă Gourlay, disprețuitor. - Nu! replică biologul, furios. Ceea ce vreau eu este să ne păstrăm judecata. Să nu ne repezim orbește spre un țel cu neputință de atins! În videocomunicator se auzi vocea lui Korita: - Personal, sunt de acord cu părerea lui Smith. Voi merge chiar mai departe decât el, spunând că avem de-a face cu un inamic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
monstru, cu orice preț! Nu ne mai putem gândi doar la viețile noastre. Când îi văzu pe oameni că se apropie și-i iau guulii, Ixtl se retrase, cuprins pentru prima oară de teama înfrângerii. Ar fi vrut să se repeadă asupra lor și să-i zdrobească, dar văzându-le armele acelea scânteietoare, se dădu înapoi, copleșit de presimțiri rele. Pierduse inițiativa. Oamenii aveau să-i descopere în curând ouăle și să le distrugă, zadarnicindu-i astfel încercarea de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sârme. Deodată se opri din nou, copleșit de aceeași senzație a unei primejdii iminente. Se propti zdravăn pe picioare, încordându-și toți mușchii și, în sfârșit, înțelese ce se întâmpla: nu mai simțea vibrațiile oamenilor. Aceștia părăsiseră nava! Ixtl se repezi spre cel mai apropiat perete, abandonându-și arma făurită cu atâta trudă. Singura lui speranță era acum să iasă afară, în noaptea spațiului. Începu să alerge pe coridoarele pustii, printre pereții strălucitori, care păreau să-și bată joc de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
s-ar fi putut sparge, îl privi cu cu gravitate și i-l trecu solemn surorii lui. — Pot să umblu la ea? întrebă Iulia. Și, fără să aștepte răspunsul, îi ridică un picior. Când să-i dea drumul, piciorușul se repezi la loc și se lipi de celelalte trei, ca o pecete. Tânăra repetă manevra, dar toate cele patru picioare se repezeau la loc. — O, Doamne, parrcă-i vie! se miră Jacques, rotunjindu-și ochii. — Vie, vie, dar fără uger, m-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ea? întrebă Iulia. Și, fără să aștepte răspunsul, îi ridică un picior. Când să-i dea drumul, piciorușul se repezi la loc și se lipi de celelalte trei, ca o pecete. Tânăra repetă manevra, dar toate cele patru picioare se repezeau la loc. — O, Doamne, parrcă-i vie! se miră Jacques, rotunjindu-și ochii. — Vie, vie, dar fără uger, m-am uitat, bombăni stăpânul animalului. Cine-i prostu’ ăla care face o vacă fără uger? Picioarele cred că au un arc sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aici? — Numai dacă vreți să petreceți noaptea cu vreo sfântă, spuse Epiharia fără să se gândească la ceva rău, și-apoi își făcu o cruce iute din pricina gândului spurcat și-și ceru iertare cu glas tare de la Dumnezeu că e repezită și nesăbuită. Străinul avea, iată, și un zâmbet. Acum era alt om! — Nu, dar aș vrea să-mi găsesc un loc. Sunt... nu sunt bine. Sunt bolnav. Cât a zâmbit a fost tânăr ca un pui de înger. Fără zâmbet
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mi-au greșit numele, dobitocii! - a avut amabilitatea să-l consulte). Cercetările sunt în curs.“ Eu am râs când am auzit că „e gazetar și nu e răufăcător“. Cred că este o precizare bine-venită, în zilele noastre. Papa m-a repezit. Cu caietul început ieri, am început o nouă viață. Viața mea începe, așadar, vineri. Cu cartea am ajuns la capitolul XXV, „în care toate personajele principale se pregătesc să plece din Brighton“. Cât despre noi, cei din București, toate personajele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
omul împușcat. Tot el îi dăduse primul ajutor, apoi, fiindcă nu avea nici un act, îl trimiseseră la Casa de Sănătate a doctorului Rosenberg. Privi pe fereastră fiindcă ningea frumos și se hotărî să închidă cabinetul mai devreme și să se repeadă până la confratele Rosenberg, să vadă cum îi merge rănitului de ieri. Era de datoria lui. Făcea parte dintre medicii care se simt răspunzători față de omul pe care l-au consultat, chiar și după ce nu-l mai au în grijă. Pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]