3,219 matches
-
altă meta-analiză a 32 de studii randomizate a arătat beneficiile IECA în reducerea morbi-mortalității la pacienții cu IC, cu efecte similare la vârsta de 80 de ani, 60 de ani sau la adulții tineri (156). Într-un studiu de cohortă retrospectiv la vârstnici (vârsta medie 85 de ani), Gambassi și colaboratorii săi au raportat o reducere cu 10% a mortalității la subiecții tratați cu IECA (157). Trebuie avute în vedere efectele secundare și complicațiile IECA anterior administrării acestei medicații la vârstnici
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
dus la apariția unui abis între clasele de sus și masele din România. Reacția la acest viol cultural a fost critica junimistă nemiloasă a lui Titu Maiorescu și a lui Mihai Eminescu, căreia i s-a alăturat și Iorga. Privind retrospectiv lucrurile, ne este greu să stabilim ce altceva s-ar fi putut face. Cum ar fi putut altfel Brătienii să formeze un stat? Junimiștii nu recunoșteau că acele "forme fără conținut" (adică instituțiile occidentale) erau absolut necesare inițierii integrării naționale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sa dacă ar fi fost în viață. Dacă am vrea să analizăm sinceritatea "revizuirii" atitudinii față de chestiunea evreiască, am putea totodată să trasăm o paralelă între sinceritatea lui Iorga și cea a ungurului Gömbös. Nu se pune problema unei viziuni retrospective asupra istoriei, ci doar asupra relativismului. Numai impostorii pot pretinde că realitatea corespunde imaginilor lor asupra trecutului. Să ne amintim încă o dată de afirmația lui Oscar Wilde: "Dacă încerci să rezumi adevărul la fapte, înseamnă să privezi adevărul de întregul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era interesat doar de comorile palpabile. Iar vînturile reci care băteau dinspre Moldova ucideau dragostea disprețuită a națiunii române. Atunci cînd Carol i-a părăsit pe prințesa Elena și pe fiul său Mihai, Brătienii au avut un presentiment. Privind lucrurile retrospectiv, exilarea lui Carol era justificată, în ciuda faptului că Iorga își exprimase de multe ori ura față de acest aranjament; dar Iorga nu era deloc politician, pe cînd Brătienii erau. Din cauza afecțiunii sale personale față de Carol și a urii sale față de clanul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care îl disprețuia)63. Mai important este faptul că aceasta era și părerea membrilor de rînd ai Legiunii, ca și a conducerii legionare, mai ales a celor cu care autorul acestei cărți a avut șansa să intre în legătură. Privind retrospectiv lucrurile, faptul că versiunea Legiunii este adevărată sau nu constituie o chestiune abstractă, o teorie. Remarcile sună foarte aproape de ceea ce îi scăpa de obicei din gură lui Iorga atunci cînd se afla într-o stare de spirit agitată. (Adevărat sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o altă personalitate, dacă ar fi fost un politician bun și nu ar fi pierdut marea sa șansă politică de după război, galvanizînd așteptările "Generației tranșeelor", ar fi putut el oare să fi avut un mare impact asupra istoriei României? Privind retrospectiv din perspectiva sfîrșitului secolului al XX-lea, s-ar părea că singura diferență majoră ar consta în felul în care politicianul Iorga a intrat în istoria României. El ar fi lăsat o amprentă mai vizibilă și mai semnificativă, dar acest
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai puteau fi Înțelese ca un produs al necesității ideologice sau al vieții politice, cu logica ei de fier. Erau rezultate accidentale ale istoriei, iar istoria le dădea deoparte. Viitorul Europei se anunța cu totul diferit; la fel și trecutul. Retrospectiv, anii 1945-1989 urmau să fie văzuți nu ca un prag al unei noi epoci, ci ca o perioadă interimară; o paranteză postbelică, epilogul lung de o jumătate de secol al unui conflict Încheiat În 1945. Indiferent ce formă avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o cunoaștem atât de bine tocmai pentru a reteza capul vechilor demoni: șomajul, fascismul, militarismul german, războiul, revoluția. Europa postnațională a statelor asistențiale, pașnică și cooperantă, nu s-a născut din proiectul optimist, ambițios și prevăzător pe care Îl imaginează retrospectiv euroidealiștii de astăzi. Ea a fost copilul șovăielnic al anxietății. În umbra istoriei, liderii europeni au implementat reforme sociale și au clădit instituții noi ca măsură profilactică: pentru a ține trecutul la distanță. Acest lucru e mai ușor de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult: În condițiile În care jandarmii, polițiștii și primarii locali reprezentau și serveau forțele de ocupație, care la rândul lor Încălcau sistematic legea În detrimentul anumitor segmente ale populației civile, delictele comune au fost transmutate În acte de rezistență (deși adesea retrospectiv, după eliberare). Mai presus de orice, violența era la ordinea zilei. Autoritatea statului modern s-a bazat dintotdeauna in extremis pe monopolul violenței și pe posibilitatea de a recurge la forță În momente de criză. Dar În Europa ocupată autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le-au dictat ce măsuri să adopte. În Europa de Vest au fost instalate autorități provizorii până la organizarea alegerilor. Pretutindeni, mișcările de rezistență au fost Încurajate și, În cele din urmă, forțate să predea armele și să-și desființeze rețelele. Dacă privim retrospectiv, e izbitor cât de puțin s-a rezistat la restaurarea statu quo-ului instituțional. În Polonia și vestul Uniunii Sovietice, grupurile partizane Înarmate au continuat să existe câțiva ani, dar luptau pentru o cauză specific națională și anticomunistă. În Norvegia, Belgia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
defini securitatea națională cum doreau, la fel cum s-a acceptat inițial că Moscova era Îndreptățită să pretindă reparații, trofee de război, forță de muncă și echipament de la fostele state membre ale Axei (Germania, Austria, Ungaria, România, Bulgaria și Finlanda). Retrospectiv, aceste deposedări teritoriale și spolieri economice reprezintă prima etapă a bolșevizării Estului european. Dar pe atunci, acest lucru nu era evident pentru toată lumea - observatorii occidentali considerau atitudinea postbelică a Moscovei liniștitor de cunoscută și tradițională 8. Exista un precedent. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Lideri europeni importanți doreau din tot sufletul ca Marea Britanie să se implice. Așa cum avea să-și amintească cu regret belgianul Paul-Henri Spaak, „rolul de lider moral era al vostru - nu trebuia decât să-l vreți”. și Monnet se va Întreba, retrospectiv, cum ar fi arătat lucrurile dacă Marea Britanie ar fi luat inițiativa atunci când avea o autoritate fără egal. Zece ani mai târziu, englezii și-au reconsiderat, ce-i drept, poziția. Dar În Europa postbelică un deceniu Însemna o veșnicie: zarurile fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de CIA - lucru ignorat de mai toți activiștii și scriitorii până când a fost făcut public ani mai târziu. Implicațiile - și anume faptul că guvernul american sponsoriza ilicit activități culturale anticomuniste În Europa - nu erau, poate, atât de grave cum par retrospectiv. Într-o vreme În care Moscova subvenționa pe ascuns periodice comuniste, de „front” și diverse alte produse culturale, mecenatul american nu avea de ce să-i jeneze pe scriitorii CLC. Arthur Koestler, Raymond Aron sau Ignazio Silone n-aveau nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prepolitice care a dăinuit Îndeajuns pentru a funcționa ca stabilizator cultural și instituțional Într-o perioadă de transformare economică febrilă. Exemplul cel mai dramatic - și, cel mai important, cu siguranță - de stabilizare politică În Europa postbelică este, când Îl privim retrospectiv, și cel mai puțin surprinzător. În momentul aderării la NATO În 1955, Republica Federală Germană era de mult pe drumul miracolului economic (Wirtschaftswunder) cu care se mândrea. Dar Republica de la Bonn era și mai de apreciat pentru faptul că infirmase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui operațiune la Skegness În 1936, a făcut avere În anii ’50 vânzând vacanțe familiale „ieftine și vesele”, cu toate cheltuielile incluse, În colonii de vacanță Înșirate strategic pe litoralul Angliei industriale: „Walmart cu cazare peste noapte”, cum le califica retrospectiv, cu cinism, un critic. Dar Butlin era extrem de popular pe atunci - el a fost strămoșul instituțional nerecunoscut al rețelei franceze Club Med, alegerea preferată a generației următoare, mai cosmopolită: inclusiv „instructorii simpatici” (gentils moniteurs), care călcau pe urmele „vestelor roșii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să cânte În Portsmouth de sabat. Johnny Hallyday, o clonă franceză semireușită a rockerului american de tip Gene Vincent sau Eddie Cochran, a stârnit indignarea unei generații de intelectuali francezi conservatori În 1960, când i-a apărut primul disc. Privind retrospectiv, reacția Îngrozită a părinților, profesorilor, clericilor, liderilor de opinie și a politicienilor din toată Europa de Vest pare bizar de energică. În mai puțin de un deceniu, Haley, Donegan, Steele, Hallyday și gusturile lor vor părea demodate fără speranță, relicve ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Legea reformei asigurărilor sociale din RFG (1957), care le garanta lucrătorilor o pensie În funcție de salariul avut În momentul pensionării și indexări ulterioare În funcție de costul vieții, avea să devină o povară insuportabilă pentru buget În noile circumstanțe economice și demografice. Privind retrospectiv, e limpede că egalizarea forțată a salariilor În Suedia social-democrată a redus economiile private, inhibând astfel investițiile viitoare. Era clar Încă de pe atunci că redistribuția efectuată de guvern și compensațiile sociale fixe Îi favorizau pe cei care știau să profite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Biserica Catolică adoptase o viziune cuprinzătoare și absolut dogmatică a responsabilităților sale ca stâlp moral al turmei păstorite. Tocmai pentru că statul modern Îl deposeda treptat de influență politică, Vaticanul era de neclintit În exigențele lui față de adepți. Pontificatul lung și - retrospectiv - controversat al lui Eugenio Pacelli, Pius al XII-lea (1939-1958), nu numai că a reafirmat autoritatea spirituală a Vaticanului, dar a reușit să readucă Biserica pe scena politică. Îmbrățișând deschis o politică reacționară, de la legăturile strânse cu Mussolini la entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe polițiști, am ținut cu poliția, fiindcă ei sunt copiii săraci. Pier Paolo Pasolini (iunie 1968) Nu suntem cu Dubček. Suntem cu Mao. Slogan al studenților italieni (1968) Momentele cu un impact cultural major sunt de multe ori sesizate abia retrospectiv. Nu e Însă și cazul anilor ’60: contemporanii dădeau timpului lor - și lor Înșile - o importanță crucială. Ei au petrecut anii ’60, cum spunea trupa The Who, „vorbind despre Generația Mea”. Nu era o preocupare complet absurdă, după cum vom vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu este vorba doar de câteva mii de studenți turbulenți. Grevele, manifestațiile, ocuparea birourilor și demonstrațiile aferente au constituit cea mai amplă mișcare de protest social din Franța modernă, mult mai vastă decât protestele din iunie 1936. Chiar și privind retrospectiv, e greu de spus care era motorul lor. Uniunea sindicală condusă de comuniști, Confédération Générale du Travail (CGT), a fost inițial dezavantajată: când liderii sindicali au Încercat să preia controlul grevei de la Renault, ei au fost respinși, iar un acord
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pur și simplu o lume mai bună - erau accesibile și, În ciuda pumnilor Încleștați și retoricii revoluționare, nu tocmai amenințătoare. Greva națională, misterioasă și tulburătoare, i-a aureolat pe studenți: cei care detonaseră Întâmplător Încărcătura explozivă de resentiment social păreau acum, retrospectiv, creierul și motorul acțiunii. Mai presus de orice, evenimentele din mai au fost neobișnuit de pașnice după standardul de turbulență revoluționară din alte țări sau din Franța vremurilor trecute. S-au produs acte de vandalism, iar după „noaptea baricadelor” (24
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
culturală: În trei ani de la al XX-lea Congres al Partidului, Hrușciov ținea discursuri agresive În apărarea realismului socialist din artă, amenințându-i pe opozanți cu consecințe grave În cazul În care ar fi continuat să-l denigreze, chiar și retrospectiv. Concomitent, În 1959, autoritățile i-au pus la punct pe preoții ortodocși și pe baptiști - o formă de disidență culturală care se bucurase de o anumită libertate după căderea lui Stalin. Însă Hrușciov, dacă nu și colegii lui, era constant
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să construiască un compromis funcțional Între două sisteme economice de altfel incompatibile, ci să introducă un maximum de activitate de piață (care să aducă, se spera, o prosperitate „tranchilizantă” consumatorilor), compatibil cu un control politic neștirbit al economiei. Dacă privim retrospectiv, e limpede că reformiștii se păcăleau singuri dacă Își imaginau că ar fi posibilă o „a treia cale” Între comunism și capitalism. Dar nu fiindcă analiza lor economică ar fi fost tehnic defectuoasă. Adevărata lor eroare consta În interpretarea greșită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trei iluzii contemporane. Prima, frecventă În țară după ascensiunea lui Dubček și mai ales după publicarea Programului de Acțiune, era că libertățile și reformele aflate În discuție puteau fi integrate În proiectul „socialist” (comunist). Ar fi greșit să credem, privind retrospectiv, că studenții, scriitorii și reformiștii din partid voiau „de fapt” să dea comunismul pe un capitalism liberal și că entuziasmul lor pentru „socialismul cu față umană” era doar un reflex sau un compromis retoric. Dimpotrivă: ideea că exista o „a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aparentă cu care mai Întâi Dubček, apoi partidul și, În cele din urmă, Întreaga societate s-au Înclinat În fața stăpânilor sovietici și a executanților locali nu era doar umilitoare (comparațiile cu Ungaria anului 1956 nu erau deloc flatante); ea Învăluia retrospectiv În scepticism idealurile și speranțele din era reformei. Amintindu-și de 21 august 1968, când trupele Armatei Roșii au descins Într-o Întâlnire a șefilor de partid cehi și câte un soldat s-a postat În spatele fiecărui membru al Biroului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]