11,877 matches
-
Chiar „nava vieții” s-a frânt și perspectivele sunt sumbre: „Nu-mi zâmbește de departe nici un far”. Concluzie derutantă, viața pare o moară a diavolului: „Și oamenii tot pier,/ Și moara tot macină.” Poza e aici împletită cu fronda și revolta, în accente energice. „Boierul român” nu a văzut „nicicând” sclavii din jur, „copii de moți pe străzile din Cluj” cerșesc de la „domni cu monoclu și doamne vopsite”, trec femei în „zdrențe negre, zdrențe hâde”, căci „nu e lumea de mătasă
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
modernizate”, și poate convinge. Poetului îi este firească și postura de „cetățean”, el perorând, uneori vaticinar, cu discretă vigoare, pe tema vicisitudinilor veacului: e, în fond, un răzvrătit, probabil împotriva unor nedreptăți - neprecizate expozitiv - ale istoriei și ale actualității (obiectul revoltei rămâne relativ nebulos, dar tensiunea „insurecției” verbale denotă un sentiment poetic real). În asemenea ocazii filonul folcloric și haloul euforic sunt absente, tonul e rece, deloc calofil, stilul frust, cumva căznit și, în pofida aparenței artificiului și a afectării, demersul liric
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
din punct de vedere politic” (Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, D. Bolintineanu, Cezar Bolliac, Ion Ghica, C.A. Rosetti și ceilalți). „Epoca lui Eminescu” (1880-1900) diferă. Unirea Principatelor și independența statului modificând esențial soarta românilor, literatura dă acum expresie revoltei sociale și pesimismului, la unii cu trăsături sarcastice (Eminescu, Caragiale, B. Delavrancea, Al. Vlahuță și alții). Literatura dintre 1900 și primul război mondial își definește trăsăturile în raport cu „chestiunea țărănească”, extrem de acută, și cu problema românilor din Transilvania. Despre „Epoca Sadoveanu-Goga
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
Cubei, sau, în ceea ce privește teritoriul Statelor Unite, determinarea persoanelor de rase diferite s) se accepte unele pe altele, în calitate de persoane egale, înfruntarea delincventei juvenile, asigurarea adeziunii unor sindicate divizate fâț) de protocoalele salariale, sau ținerea sub control a mulțimilor violente și prevenirea revoltelor în marile orașe? Problemele de management din cadrul celor dou) domenii sunt diferite, ins) nu în mod invariabil mai dificile în unul, decât în cel)lalt. Deoarece pan) și cele mai puternice națiuni nici nu controleaz) absolut totul, și nici nu
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
cercetători lui Alecu Russo, date fiind consonanțele surprinzătoare cu Cântarea României (cadența asemănătoare, un stil nu foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă originală” ambiționează să fie Agripina (apărută în volum în 1847), în timp ce Limba și portul este un comentariu filologic ce recomandă evitarea
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
în manuscris, conținutul său indică nivelul cunoașterii la acea dată a evenimentului petrecut în timpul celei de-a doua domnii a Ducăi vodă, precum și a cauzelor care i-au silit pe armeni să se stabilească în Transilvania 9. Tema participării la revolta izbucnită la sfârșitul anului 1671 apare și în scrierile lui B. P. Hasdeu, însă nu pentru a-i incrimina pe armeni, ci pentru a le evidenția gesturile de solidaritate față de români, de vreme ce răscoala lui Hâncu a fost una antigrecească 10
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și studiu introductiv de Grigore Brâncuș, București, Editura Minerva, 1974, p. 393-394. • Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, traducere după originalul latin de Gh. Guțu, București, Editura Academiei, 1973, p. 297. unor privilegii acordate Episcopiei armene. Însuși Gheorghe Duca, în anul izbucnirii revoltei conduse de Hâncu și Durac, va emite un astfel de act. Cartea domnească îl îndreptățea pe episcopul armean, potrivit obiceiului, să strângă zeciuiala de pe hotarul Episcopiei și, în plus, îl împuternicea să cheme în Moldova armeni din Țara Turcească sau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru încurajarea unei colonizări armenești prin garantarea practicării cultului și prin acordarea unor scutiri de dări noilor veniți. Dacă tema unei persecuții religioase nu a mai fost reluată, fiind imposibil de dovedit, se va perpetua cea a participării armenilor la revolta îndreptată, așa cum amintea Hasdeu, citându-l pe I. Ch. Engel, „contra născândului element fanariotic“, fiindcă „armenii au luat partea cea mai activă în această manifestațiune, și cei mai compromiși dintre dânșii, într-un număr foarte însemnat, au fost siliți apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
emite ipoteza apartenenței armene a lui Hâncu 15, idee preluată de Dimitrie Dan în studiul dedicat armenilor din Bucovina, fapt ce ar fi legitimat adeziunea lor la răscoală 16. Cu toate că cercetările ulterioare nu au confirmat prezumtiva origine armenească a conducătorului revoltei 17, ideea a fost reluată în special de către istoricii armeni care au continuat să-l plaseze pe Mihalcea Hâncu în șirul înaintașilor care au influențat istoria Moldovei, alături de Ion vodă și legendarii fii ai Serpegăi 18. Cronicile, corespondența diplomatică datând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
frământare o mișcare cu o bază socială foarte largă, fapt greu de dovedit printr-o interpretare obiectivă a surselor și prin identificarea mai atentă a cauzelor 19. În ciuda acestui neajuns autorul a conturat suficient de bine fizionomia actorilor sociali ai revoltei. În • Suceava file de istorie. Documente privitoare la istoria orașului 1388-1918, vol. I, întocmit de Vasile Gh. Miron, Mihai-Ștefan Ceaușu, Ioan Caproșu și Gavril Irimescu, București, 1989, nr. 191, p. 316; în continuare se va cita: Suceava file de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în scaun pentru a reinstaura cât mai grabnic ordinea necesară proiectatei campanii în Polonia, o prelungire a tensiunilor fiind deci potrivnică intereselor sale. Exceptând prada tătarilor care au căutat să-și rotunjească răsplata jefuind țara33 și pedepsirea cruntă a instigatorilor revoltei, ororile ce îi sunt atribuite de cronicari lui Duca, după redobândirea puterii, și săvârșirea acestora până în preajma sosirii sultanului în Moldova sunt, credem, exagerate 34. • N. Iorga, Scrisori de negustori, București, 1925, p. VII. • Într-o scrisoare redactată în primele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
săvârșirea acestora până în preajma sosirii sultanului în Moldova sunt, credem, exagerate 34. • N. Iorga, Scrisori de negustori, București, 1925, p. VII. • Într-o scrisoare redactată în primele zile ale anului 1672 la Camenița după ce sunt enunțate cauzele care au declanșat revolta se amintește că: „s-a fost iscat mare fierbințeală. Au fugit la noi grecii și evreii“; Ilie Corfus, Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea, ediție îngrijită de Vasile Matei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
numai a armenilor, nu a fost cauzată doar de revenirea domnului, ci și de intensificarea jafurilor chiar de la începutul tulburărilor, în contextul lipsei autorității 35. În plus, întoarcerea lui Duca la Iași, înfrângerea răsculaților și pedepsirea celor învinuiți de ațâțarea revoltei nu a coincis cu pacificarea țării 36. Neistovirea fărădelegilor a avut o altă sursă și a lovit în special zona de nord a Moldovei. Republica nobiliară, amenințată de iminenta campanie otomană, nu a găsit forța unei reacții hotărâte de sprijinire
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mult mai riguros delimitat, circumscris calităților de geniu pe care le posedă individul, însoțite de o • Mihai Sorin Rădulescu, În jurul noțiunii de elită, în „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»“, Iași, XXX, 1993, p. 613-614 (în continuare: AIIX). • Florea Ioncioaia, Revolta ierarhiei. O discuție asupra temei elitelor și a proiecției sale istoriografice, în „Xenopoliana“, IV, 1996, nr. 1-4, p. 74. • Ibidem, p. 87. • Mihai Sorin Rădulescu, op. cit., p. 614. pregătire specială a acestuia 5. Pentru mulți dintre specialiști, însă, fundamental rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
P.N.Ț. și P.N.L.132. • Personalitate contradictorie, doctorul Nicolae Lupu s-a manifestat aproape în permanență ca un radical. Prefect de Fălciu în 1907, în timpul răscoalelor țărănești, investit atunci în funcție de Partidul Național-Liberal, al cărui membru era, el a înțeles cauzele revoltei acestora. În 1924, datorită opiniilor sale de stânga, Lupu a fost curtat de conducerea Internaționalei Comuniste de la Moscova, care i-a sugerat să acționeze în vederea creării unei Internaționale verzi a partidelor țărăniste. Doctorului Nicolae Lupu, unul din cei cinci membri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
platformei adoptate de țăranii ce reprezentau 40 de naționalități diferite la prima conferință internațională țărănească de la Moscova. Abordarea lui Lupu prin această telegramă prezintă interes, căci senatorul liberal V. Timov, reprezentantul județului Ismail și membru în comisia de cercetare a revoltei de la Tatarbunar, a afirmat că unul din liderii sovietului arestat a declarat și a confirmat că doctorul Nicolae Lupu ar fi fost șeful lor în România (National Archives of the United States of America, Washington, D.C., Record Group Number 59
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
18. Petersburg, Duc de Montebello, la 7 ianuarie 1863, fusese foarte vehement în a dezaproba trimiterea unui comisar turc în România și, în același timp, s-a arătat un vajnic apărător a lui Mihai Obrenovici 16. Izbucnirea, în 1863, a revoltei poloneze îl va convinge pe cancelarul rus că e bine să-și tempereze atât inițiativele cât și tonul, pentru a nu risca o izolare a Rusiei. Una din problemele care preocupau opinia publică românească, guvernul și pe domnitor, era aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stau aproape de soluțiunea română trebuie să arate față de grupul legitimist oarecare cuceriri pe teren național, pentru a putea răzbate mai bine la populație. Ei puseră deci drept condiție pentru alegerea lui Ferdinand de Hohenzollern restituirea unor comitate [de] dincolo de Tisa. Revolta asupra acestei pretenții în cercurile române este atât de mare, încât se vorbește de abdicarea regelui Ferdinand și reintegrarea fostului principe moștenitor în drepturile sale. Regelui i se reproșează că n-a avut dreptul de a purta tratative asupra acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
441, 13-14 iulie 1991, p. 3). Potrivit jurnalului ținut de tatăl lui Gheorghe Boldur-Lățescu: „De mai mult timp Iordache, la fel ca aproape toți tinerii din generația lui, era profund revoltat de ticăloșiile pe care le fac în țară comuniștii. Revolta s-a amplificat, în ultimele luni, datorită conflictelor pe care le-a avut la Facultate cu «responsabilii» comitetului de an dominat de comuniști. De câteva ori mi-a spus că ar trebui să facem ceva pentru a ne opune opresiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
timpului, poate fi identificat în dialogul din 14 iulie 1789 dintre Ludovic al XVI-lea și ducele de la Rochefoucould - Liancourd, cel care aduce vestea căderii Bastiliei, ca urmare a defecțiunii produsă în corpul apărătorilor ei. La întrebarea regelui cu privire la semnificația revoltei, ducele tranșează în favoarea revoluției. Sublinierea caracterului inevitabil al desfășurării evenimentelor asociază mișcarea istorică celei astrale. Puterea seculară este, așadar, depășită și incapabilă să stopeze cursul inexorabil al evenimentelor. Nici regele nu este protejat de această neputință în fața destinului 3. Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
loc comun în literatura beletristică, precum și în cugetarea politică și sociologică a secolului al XIX-lea. Burghezia este stigmatizată pentru păcatele ei, atât dinspre dreapta conservatoare, cât și dinspre stânga revoluționară. Iar romantismul a punctat decisiv în această cruciadă, aureolând revolta spiritelor sensibile împotriva societății prozaice și pragmatice până la cinism instaurată de burghezie. Burghezia produce inegalitate, în vreme ce susține discursul fariseic asupra egalității 9. • Ibidem, p. 72. • Ibidem, p. 73. • Ibidem, p. 76. • Fr. Furet, op. cit., p. 14. • Ibidem, p. 15-20. Dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sensibile împotriva societății prozaice și pragmatice până la cinism instaurată de burghezie. Burghezia produce inegalitate, în vreme ce susține discursul fariseic asupra egalității 9. • Ibidem, p. 72. • Ibidem, p. 73. • Ibidem, p. 76. • Fr. Furet, op. cit., p. 14. • Ibidem, p. 15-20. Dreptul la revoltă, fundamentat filosofic încă de iluminism, se regăsește în toate revoluțiile din secolele XIX și XX, care au supralicitat inegalitatea ca sursă insuportabilă a suferinței. Era, acesta, debutul erei istorice a mulțimilor. Noua eră a alimentat constant utopia egalității. Prin contrast
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
destinul cultural și politic al României a plecat de la „concepția imposibilității de a construi o țară pe un ideal de împrumut“ (modelul liberal occidental) și a condus la teama de modernitate, ce caracterizează „unul din elementele complexului (românesc) de inferioritate“. Revolta împotriva destinului românesc și atmosfera de „decrepitudine și inerție“ • Ibidem, p. 22-23. l-au condus pe tânărul Cioran, în mod paradoxal, la fascinația revoluției bolșevice, în care descoperea semnele unui destin major, caracterizat prin „frenezia industrializării“, mistica lumii urbane, măreția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a jertfit în zadar, pentru „un destin condamnat, comun, lamentabil și evident netragic“15. Sceptici întrucât „așteaptă puțin de la soartă“, românii cad „sub cumpăna vremii“ aproape natural și în mod imperceptibil. Și experiența lui Cioran este emblematică pentru acest destin. Revolta lui s-a convertit, treptat, în scepticism. Revolta tânărului Cioran și scepticismul din anii maturității sale își au originea în aceeași viziune maniheist-romantică cu privire la România, adică țara întârziată de la Dunărea de Jos, incapabilă să elaboreze un proiect major, întrucât e
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comun, lamentabil și evident netragic“15. Sceptici întrucât „așteaptă puțin de la soartă“, românii cad „sub cumpăna vremii“ aproape natural și în mod imperceptibil. Și experiența lui Cioran este emblematică pentru acest destin. Revolta lui s-a convertit, treptat, în scepticism. Revolta tânărului Cioran și scepticismul din anii maturității sale își au originea în aceeași viziune maniheist-romantică cu privire la România, adică țara întârziată de la Dunărea de Jos, incapabilă să elaboreze un proiect major, întrucât e populată de o majoritate covârșitoare de „sărmani“ și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]