3,363 matches
-
Satirelor și Epistolelor este consecvent cu principiile pe care le propune. Poemele sînt pline de sfaturi utile pentru sine și pentru alții: „a lucra cu hotărîre”, după „un plan ce Îmi croiesc”, „a preface cîte sînt de Îndreptat”, a căuta „rima mîndră” etc. A osteni, a lucra, a Îndrepta, a preface sînt verbe ce se repetă În artele lui poetice (Epistolele). Verbele ar putea fi Înscrise Într-o figură retorică: aceea a desăvîrșirii: travaliul lent, obsesia gramaticii, iluzia perfecțiunii. În același
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este și modul de a pune problema «versului liber», care - după articolul lui G. Dan ar fi «o formă foarte pretențioasă care pentru a fi mânuită cu succes cere, Întâi, disciplina severă a versului clasic». Autorul ignorează că ritmul și rima sunt forme adaptate la un anume conținut, că - de pildă - nu poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o formă foarte pretențioasă care pentru a fi mânuită cu succes cere, Întâi, disciplina severă a versului clasic». Autorul ignorează că ritmul și rima sunt forme adaptate la un anume conținut, că - de pildă - nu poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu succes cere, Întâi, disciplina severă a versului clasic». Autorul ignorează că ritmul și rima sunt forme adaptate la un anume conținut, că - de pildă - nu poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate vorbi În termenii cu care se poate vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
forme adaptate la un anume conținut, că - de pildă - nu poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate vorbi În termenii cu care se poate vorbi despre rima lui Pușkin). Autorul ignorează, de asemeni, că noi cerem muzicalitate și regularitate În vers nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de pildă - nu poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate vorbi În termenii cu care se poate vorbi despre rima lui Pușkin). Autorul ignorează, de asemeni, că noi cerem muzicalitate și regularitate În vers nu pentru că versul cantabil ar fi un meșteșug
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate vorbi În termenii cu care se poate vorbi despre rima lui Pușkin). Autorul ignorează, de asemeni, că noi cerem muzicalitate și regularitate În vers nu pentru că versul cantabil ar fi un meșteșug mai puțin «pretențios
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate vorbi În termenii cu care se poate vorbi despre rima lui Pușkin). Autorul ignorează, de asemeni, că noi cerem muzicalitate și regularitate În vers nu pentru că versul cantabil ar fi un meșteșug mai puțin «pretențios», ci dimpotrivă, pentru că el sporește În multe cazuri, considerabil, capacitatea de cunoaștere și adâncire a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cețoase s-au preschimbat În faptă și-n rodnică furtună nelămurită șoaptă ce spăimântase-n veacuri tiranii Îmbuibați». (Dan Deșliu, În numele vieții, E.P.L.A., 1950). Poemul lui Dan Deșliu are aceeași structură a strofei ca și Împărat și proletar (cu excepția distribuirii rimelor) și cuprinde termeni familiari lui Eminescu, care nu au rămas Însă În limba literară: „fameni”, „noptoasă”, „clocotindă” etc. O replică la poezia eminesciană În metru popular - Revedere; s-ar vrea poemul lui Ion Brad, intitulat Marele poet sărac: «Codrule, codruțule
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În poezia sa Arma virumque cano, Veronica Porumbacu În poezia Referatul ori Mihu Dragomir În bucata Momente eminesciene. A Învăța de la Eminescu nu Înseamnă a-ți Însuși În mod mecanic elementele de suprafață, formale, ale artei sale (structura strofei, ritm, rime, particularități lexicale, etc), ci marile cerințe ale laturii formative a artei sale: un bogat fond de idei exprimat printr-un stil personal, clar, concis, plastic. Se poate spune - În genere - că au studiat mai cu atenție pe clasici aceia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
semnate de J. preiau de obicei titluri din volumele anterioare, astfel încât ultimele două, intitulate Versuri, oferă o imagine completă a posibilităților lui de exprimare lirică. Poezia de început este una descriptivă, apelând deseori la versuri de 12-14 silabe și la rima plină; pe o tematică banală, abundă locurile comune și formulările de un comic uneori involuntar. Motivele cele mai frecvente trimit la efemeritatea vieții și la melancolia peisajelor singuratice și tăcute. Odată depășită bariera căutărilor ezitante, versul câștigă în participare afectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
viața Am făcut... "echipă", pentru prima oară, în spectacolul Echipa de zgomote de Fănuș Neagu, la Teatrul Odeon. A fost o experiență pe cât de fabuloasă, pe atât de... primejdioasă închipuită de noi. Și asta nu de dragul de a desena în rime gândurile mele despre noi. Adică Visarion și... noi, cei aleși de el să dăm chip și zbor viselor sale regizorale. Noi am trăit spaima unei mari bucurii scăldată în roua sticloasă a căutărilor în adâncul de primejdii mincinoase ale scenei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe cîmpul devenit legendar. La adunarea de mai multe ori fericită de-acum, fluturau și cîteva drapele cu înfrigurata gaură din mijlocul galbenului. Cum se leagă, insolit, acel 1918 de 1989 și de izbînda incredibilă de-acum! La barbișon, o rimă (imperfectă) Barbizon. Raiul din Seine-et-Marne, sejurul monștrilor sacri: Rousseau, Corot, Diaz, Dupré, Millet. Dar și ora astrală a picturii românești, fără de care totul ar fi arătat extrem de tern, cum arată pictura vecinilor noștri. Prin Grigorescu, și el rezident al Barbizonului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adevăr, S-au tipărit cu litera cea sfântă ! Alina-Georgiana Dumitriu *** Iubiții mei cititori, să fii povestitor nu înseamnă să scrii ceea ce îți place ție , ce scrii trebuie să placă tuturor ; să fii poet nu înseamnă să scrii cîteva rânduri cu rimă, trebuie să transmită ceva [....] A fi ceva sau...și cineva înseamnă ca ceea ce ai lăsat pe hârtie să ajungă în inimile cititorilor, trebuie să ai un dar să scrii pentru suflete, căci numai așa opera ta va fi cunoscută. Când
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
conților din familia De Medici. Aceste noi texte spirituale erau aplicate unor melodii profane mai cunoscute (chanson, ballata, rondeau etc.), favorizându-se astfel o răspândire mai rapidă în popor. În general, era respectat nu numai metrul textului profan, dar și rimele și conceptele, iar uneori erau păstrate chiar aceleași cuvinte. Faptul că aceste cântece aveau un conținut monden, erotic și licențios, nu avea nicio importanță, fiind vorba de o practică veche, deja răspândită în Evul Mediu. Așadar, nimeni nu considera o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de lacrimi, București, 1995; Cartea cu surprize, București, 1995; Cine l-a salvat pe Murdărel?, București, 1995; Izbânda furată, București, 1995; Abecedar-ghicitoare. Dicționar-ghicitoare, București, 1996; Inimă de iepure, pref. Cezar Ivănescu, București, 1998; Arleziana, postfață Sultana Craia, București, 2000; Găsește rima. Lacrima de cristal, București, 2000; Zâmbet de tigru, București, 2001; Ecoul clipei, postfață Bogdan Pascu, București, 2003. Repere bibliografice: Dan Stanca, „Welcome December!”, RMB, 1994, 12 327; Andrei Gligor, Moarte, libertate și uimire, L, 1995, 3; Romul Munteanu, Victoria Milescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
critică literară la „Ramuri”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul” „Viața românească”, „Tomis”, „Convorbiri literare”, „Argeș”. A îngrijit și prefațat ediții din scriitori români și străini, folosind și pseudonimul Lis Karian. C. debutează ca poetă sub influența lui Blaga, cu versuri fără rimă și ritm (urmărind, în curgerea lor, doar o anume stare interioară), în care sunt prezente câteva figuri mitologice (Ulise, Penelopa, dar și Meșterul Manole), precum și un sentiment de resemnare melancolică în fața trecerii timpului. Există, de asemenea, o tendință vizibilă către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
face farmecul Cânticelor țigănești, după cum conștiința, timidă încă, a nonconformismului premerge marilor gesticulații de frondă din Declarația patetică, prin cultivarea unor imagini grotești, drapat-protestatare, ale mizeriei sociale. În rest, poezia se păstrează în cadre elegante, bine strunite de ritmuri și rime, ajungând chiar la un vag ermetism. Cu toate că se editează abia în 1960, Declarația patetică este, de fapt, contemporană cu cartea de debut a lui P. și cuprinde, desfășurată, întreaga sa poetică. Teoretizată însă, aceasta se va găsi într-un argument
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Maria de Heredia! Et Vous, qui près de lui, Madame, à cette fête Pouviez seule donner la suprême beauté, Souffrez que je salue en Votre Majesté La divine douceur dont votre grâce est faite! Cadența strofelor ne-a amețit. Rezonanța rimelor celebra în urechile noastre extraordinare îmbinări de cuvinte îndepărtate: fleuve - neuve, or - encor... Simțeam că numai artificiile acelea verbale puteau să exprime exotismul Atlantidei noastre franceze: Voici Paris! Pour vous les acclamations Montent de la cité riante et pavoisée Qui, partout
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cum să nu fie frapat de multitudinea calificativelor atribuite lui Dumnezeu, unele reluate de peste o sută de ori (‘alm, ra≤m, ‘azz), așezate cel mai adesea două câte două la sfarsitul versetelor și ieșind astfel în evidență prin rimă precum și prin accentul de pe vocală lungă a formelor de tip fă‘l, fă‘"l, sau fă‘‘ól. Sunt vestitele „nume frumoase” (al-’asm"’ al-≤usn"), a căror memorare, recitare, meditare constituie practici de pietate privilegiate în rândul credincioșilor musulmani. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
comic al tragicului existenței absurde, deci al temei care l-a preocupat constant, încă din frămîntata și răzvrătita adolescență. În fragmentele de Jurnal din această perioadă și chiar în paginile pamfletelor din Nu, găsim expresii timpurii ale acestei obsesii:" Problema rimelor încrucișate este tot atât de importantă ca problema războiului, a morții, a națiunilor, a revoluțiilor sociale. Se pot cumpăra, și una și celelalte, cu aceeași monedă: două cepe de apă"59. Ca argument al ipotezei alternative, semnificativ este faptul că majoritatea studiilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Smărăndița, Dă mult, mai dădămult, Urmuz merge mai departe, la a pune în discuție schema însăși, prin umplerea formei cu un conținut aleatoriu, chiar inadecvat. Exemplul cel mai sugestiv este pseudofabula Cronicari, în care un trup sonor ce mimează ritmul, rima și structura speciei, ascunde un vid de substanță semantică, pentru că semnificațiile cuvintelor refuză să se coordoneze într-un tot. Așa cum spuneam în capitolul respectiv, parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene nu atât modalități de defulare, de compensare vindicativă a nedreptăților
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și o serie de satire politice versificate din ziarul „Scrânciobul”. Poeziile de după 1860 apar în culegerea Cântece și plângeri (1874). Au rămas neterminate - după unele mărturii - o poemă satirică (Nebuniada) și alta epică (Bătălia de la Teișani), precum și un dicționar de rime. Volumul Cântece și plângeri reunește încercări de factură diferită: balade, legende, meditații, cântece, sonete. Numeroase sunt stihurile de iubire care, în tonul elegiac și sentimental al timpului, au avut o muzicalitate capabilă să le asigure o receptare imediată. Motive romantice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
acestă lume, cu elemente ce îl apropie, pictural, de imaginea Luceafărului eminescian. Z. a încercat, cu mare ușurință în versificare, diferite tipuri de strofe și ritmuri. El nu se sfiește să introducă vocabule și versuri străine în refren sau în rimă. Alături de Al. Depărățeanu, a consolidat versul scurt. Dar nici exercițiile metrice, nici aspirația romantică nu pot birui platitudinea imaginii. Satira Muza de la Borta Rece, subintitulată „bufonerie literară” (atribuită imaginar comediografilor francezi Henri Meilhac și Ludovic Halévy), în care Titu Maiorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
cărunte. Din antologiile mai vechi Râd în hohot numele uitate, Tânărul cu vată în urechi De la capăt drumul iar străbate. Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. Creanga-n arbori freamătă arar, Nimeni nu te-ascultă niciodată, Dragostea o cauți în zadar, Fetele la geamuri nu se-arată. „Vrere dârză” - limbă-nțepenită, „Crâncen gând” - baloane de săpun! Cu uscata, vechea recuzită Stihuri noi, zadarnic, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]