3,162 matches
-
punctului de vedere susținut în lucrare, timpul este elementul originar al judicativului. Prin operarea reducției asupra judicativului, sunt indicate și câteva sensuri practice ale acestuia. Este vorba despre măsura în care judecata, ca formă logică, reglează constituirea oricărui gând, oricărei rostirii și oricărei făptuirii omenești. În ultima parte a lucrării este schițată problematica unui domeniu de cercetare aflat în strânsă legătură cu dictatura judicativului: este vorba despre "judicativul regulativ". Abia o lămurire a statutului logic și filosofic al acestuia ar putea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propoziție, Sf. Iustin Martirul și Filozoful a dezvoltat o adevărată teorie. El spune că fiecare dintre noi posedă o sămânță din înțelepciunea logosului, noi fiind datori să o descoperim și să o dezvoltăm. Cuvântul are nuanțe deosebite ; el poate prin rostirea lui să înveselească pe om, poate să-l întristeze, poate să-l îmbogățească, dacă rostește cuvântul potrivit la locul potrivit și timpul potrivit. Omul, în viață, se ghidează după logos, sfătuindu-l și învățându-l. Cuvântul poate zidi, poate dărâma
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
P. faptele parcă ar fi înregistrate pe viu (Moș Ion Postelnicul, În Măstăcani, fragment din romanul, anunțat dar neapărut, Om nou). De altfel, chiar autorul le recomandă ca fiind „documente omenești”. Contribuie la această impresie și sensibilitatea ascuțită pentru intonațiile rostirii, ceea ce dă scrisului său, impregnat de suculente regionalisme, un aer de naturalețe. Prozele documentând asupra existenței din spațiul țărănesc au - mărturisit - substanță autobiografică. Cu timpul, mai cu seamă spre sfârșitul vieții scriitorului, invenția se tot restrânge, sub condeiul nostalgic făcându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Popa. Și dacă tînărul Călin Chirilă știe să scoată din textul ce i s-a încredințat atîtea nuanțe, ce fac răul ispititor și cu atît mai primejdios, este, nu în cele din urmă, și meritul regizorului. Se vede grija pentru rostire și apăsarea pe cute ce pot scăpa atenției la lectură și în maniera de joc a celorlalți trei interpreți. Surpriza ne-o aduce Doina Deleanu, care ne obișnuise cu diafane apariții în ingenue de dramă ori comedie. De astă dată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
drama cu o farsă, deschizînd un "cavou bar", tocmai bun pentru morții care nu și-au dorit vreodată la viața lor barem un cal verde. Cu somațiile, cu neliniștea și cu neîmpăcările ei, cu acea patetică implicare ce colorează îndeobște rostirea dramaturgului, piesa (în al cărei final are loc, după cum era de așteptat, un suicid) respiră un pesimism menit să zgîndărească, să incite la un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei, virtuțile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
A. a provocat o explozie de entuziasm. În articolul O zi mare - America declară război Germaniei, Octavian Goga sublinia implicațiile profunde ale acestui gest: „Justificarea normală a războiului împotriva Germaniei primește astăzi suprema sancțiune la care se putea aștepta. Prin rostirea republicii americane se lărgește suprafața ei de simțire și coaliției antigermane i se dă un caracter universal. Conștiința umanității ia astfel locul unei solidarități continentale pentru zdrobirea militarismului prusac [...]. Noi nu putem rămâne străini de bucuria ce o inspiră conștiința
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
dintre ei; dezvoltarea atenției și înțelegerii față de problemele celor din jur; formarea deprinderii de a practica virtuțile. Exemple: Tema: Pilda Samarineanului milostiv • Citiți Pilda Samarineanului milostiv (Luca 10, 25 37); • Valorificați cazul prezentat, urmărind următoarele aspecte: situația care a generat rostirea pildei de către Mântuitorul Iisus Hristos; atitudinea comparativă a preotului, levitului și a Samarineanului față de omul căzut între tâlhari; motivele pentru care Samarineanul poate fi considerat model pentru creștini. În cadrul lecției Iubirea prin fapte: ajutorarea celor aflați în suferință, pentru generalizarea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
necesitate și o preocupare a creștinului în momentele de bucurie, dar și de întristare sufletească. Profesorul îi va îndemna pe elevi să-și formeze deprinderea de a medita asupra faptelor săvârșite în ziua care a trecut, în fiecare seară, după rostirea rugăciunii. Deprinderile morale sunt faptele și virtuțile duhovnicești ale creștinului. Practicarea lor, în conlucrare cu harul divin, conduce pe om la cunoașterea lui Dumnezeu. Deprinderile morale sunt: faptele bune, postul, participarea la slujbele Bisericii, citirea Sfintei Scripturi și respectarea tradițiilor
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
lui Hristos dacă nu este botezat, și Taina Botezului se administrează celui care rostește Simbolul de credință al Bisericii sau Crezul (îl rostesc nașii, doar în cazul în care este botezat un prunc). Mai mult, Jertfa Euharistică este precedată de rostirea Crezului, ca expresie a unității mărturisirii de credință, căci fără o mărturisire de credință comună nu poate fi nici împărtășire din același Potir. Recitarea regulată a Simbolului de credință la Sfânta Liturghie a fost introdusă mai întâi la Antiohia, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este un singur Dumnezeu, Tatăl. Iar dacă s-ar găsi, din nou, unii care să susțină că Tatăl este numit Dumnezeu deoarece, chiar dacă și Fiul este Dumnezeu, nu este Dumnezeu în aceeași măsură în care este Tatăl, pentru a da rostirii așa ceva, se urmează premisele pe care ei înșiși le-au instituit - pe care noi nici măcar nu am îndrăzni să le rostim -, anume, că Fiul este numit singurul Domn, deoarece Tatăl nu este Domn în aceeași măsură în care Fiul este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
întrebările despre valorile absolute și adevărurile supreme, despre fundamentul moralității, care își exprimă dezacordul cu privire la statutul individului captiv. Pentru importanți oameni ai Bisericii, întîlnirea a condus la adeziune față de pluralism și libertate de conștiință, la refuzul conservatorismului (Adam Michnik, Prețul rostirii adevărului, în O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, volum colectiv coordonat de Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban, Humanitas, București, 2009, pp. 61-79). dar le folosește în genere ca pe niște materiale de construcție ; nu se mai raportează la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tropismelor ei. În toate ipostazele în care el o proiectează, lumea exemplară a Banatului se naște și există numai pe măsură ce este racordată la rețeaua, virtual infinită, a spuselor și a scriselor, reducându-se în ultimă instanță la modul inconfundabil de rostire al povestitorului său. Aici trebuie căutată modernitatea simptomatică a prozei lui M., după cum tot astfel se atestă și apartenența sa la vârsta optzecistă a prozei postbelice românești. SCRIERI: Drumul cel mare (volum colectiv), Timișoara, 1985; Litera albă, Timișoara, 1988; În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
în care se dau citate din A. D. Xenopol și din alte izvoare. Limbajul personajelor e moderat arhaic și popular, în felul în care va fi folosit, pe altă treaptă artistică, de Mihail Sadoveanu. Dar S. nu poate renunța la o rostire care e a sa și care sună inadecvat la personajele istorice, după cum nu reușește să se desprindă de pilda moralizatoare, tentat cum e să nareze aventuri situate în istorie. Nu lipsite de firesc sunt câteva scene de viață cotidiană din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
cât mai degrabă, cât mai/ curând,/ să nu-i port, ca pe-o icoană, numai în suflet și-n gând... Cu capul proptit pe umărul meu,/ a plâns împreună cu mine, aseară, Dumnezeu” (Lacrimi). Versurile sunt alteori îndatorate poeziei populare, asimilând rostirea, timbrul proprii doinei, bocetului, colindei sau cântecului haiducesc. Dezrădăcinarea atrage după sine pierderea sentimentului identității: „Nu știu. Mă caut. Dar nu mai sunt eu!”, declară, arghezian, poetul. Și poeziile erotice sunt influențate de Arghezi: „Ți-am căutat părul, fruntea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
i se refuza dreptul la o informare corectă asupra propriei culturi. Unde scurte. Jurnal indirect, publicat pentru prima dată În 1978 la editura Limite de la Madrid, este primul dintr-o serie de șase volume de Unde scurte, Însumînd În formă scrisă rostirile Monicăi Lovinescu la microfonul „Europei Libere” În perioada „liberalizării” culturale din România debutînd În 1961 și Încheindu-se prin tezele din iulie 1971. În ceea ce privește gradul de obiectivitate și credibilitate a materialului prezentat În volum, trebuie precizat că sursele de informare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de înscriere, în original, eliberată de unitatea de învățământ gimnazial; 4) recomandarea Consiliului parohial; 5) binecuvântarea Chiriarhului locului; Vizita medicală este obligatorie și eliminatorie. Probele de aptitudini pentru profilul teologic, specializarea teologie ortodoxă sunt: PROBA ORALĂ a) verificarea dicției prin: ... - rostirea uneia din rugăciunile: Împărate ceresc, Preasfântă Treime, Tatăl nostru, Psalmul 50, Crezul, Cuvine-se cu adevărat, Apărătoare Doamnă; b) verificarea aptitudinilor muzicale prin: ... - intonarea uneia dintre următoarele cântări bisericești: Sfinte Dumnezeule; Cu noi este Dumnezeu; Doamne al puterilor; Troparul Învierii; Tatăl nostru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/234636_a_235965]
-
absurde din ansamblul unei mișcări puse în lucru. Negativiști, când ei subliniază mai cu seamă latura nedemnă, neștiințifică, neomenoasă a mișcării. De aici provine situația tragică și aproape futilă a cugetătorului voitor de bine în lume.” Afirmând imperativul etic al rostirii adevărului, eseul respinge deopotrivă, ca arme ale impunerii lui, agresivitatea, dogmatismul și „zeflemeaua negativă de care întreaga lume s-a săturat”. De la dimensiuni și aspect grafic la organizarea conținutului, C. întreține mereu jocul de mesaje, stimulând o receptare ageră. Construită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
dar în același timp declară cu seninătate că n-o va publica și că, deci, personajul colectiv numit „domnilor“ este doar o convenție; nimic surprinzător aici, pentru că atunci rolul judecătorului și l-ar asuma altcineva. Deci, statutul comunicativ transcendent al rostirii personajului dostoievskian nu prevede o instanță receptoare; aceasta este prevăzută, convențional, doar în statutul comunicativ intern al acesteia. Situația se complică pentru că eroul este construit de un text, care la rîndul lui este construit de un autor (Dostoievski) și acest
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
foc, cetățile medievale erau cucerite prin săparea de tuneluri pe sub ziduri. Guralivul din această scriere dostoievskiană încearcă să se plaseze într-o situație de vorbire care să-i asigure libertatea absolută. Această libertate, refuzînd lumea, plasîndu-se în afara ei, rezumîndu-se la rostire, nu poate s-o modifice, ea poate doar să modifice sensul existenței 3. Individul din subterană se ocupă copios cu așa ceva. Dar, pentru a fi total liber în lumea oamenilor, pentru a fi martor și judecător absolut, el trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nu este Dumnezeu afară de El” sunt considerate „nume divine”. Într-adevăr, „numele” are un rol mai important sau mai șters în funcție de civilizații. Pentru cele care practică rituri magice, de pildă, cunoașterea numelui cuiva conferă o putere asupra persoanei respective, iar rostirea sau nerostirea lui nu e indiferență, mai ales dacă e vorba de numele divinității. În civilizațiile semite care au produs Biblia și Coranul, numele date copiilor aveau întotdeauna o semnificație: ele exprimau o convingere religioasă sau o cerere, sau erau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
A da nume unui loc sau unei persoane însemna a le determina rolul său destinul. Cand Dumnezeu schimba numele lui Abram în Abraham, sau pe al lui Iacob în Israel, aceștia încep o viață nouă. De aceea, și cunoașterea, si rostirea numelui divinității aveau implicații majore: semnifică relația de apartenență și chema binecuvântarea divină. Numele, aici, are o functie revelatoare a existenței, identității și comportamentului celui care îl poartă. Mesajul profetic se autentifica prin semnătură pe care o constituie Numele. „Care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
arab din secolul al X-lea mărturisea: „Numai Allah știe care definiție este mai bună. Ceea ce mi-a spus, însă, mie, un bun cunoscător al limbii arabe, cum că numele este cel care se fixează pe obiectul denumit în momentul rostirii și este inseparabil de acesta, mi se pare aproape de adevăr.”16 Acest lucru este valabil în mod deosebit în cazul numelor proprii. Și în ebraică, limba semita foarte apropiată de arabă, acestea sunt uneori, din punct de vedere gramatical, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2. Numele revelat YHWH: „Domnul” (toate traducerile românești); kýrios (LXX); „Dominus” (Vg); „Yahvé” (BJ); „(the) LORD” (RSV). Este cel mai important nume al divinității în Vechiul Testament (apare de 6828 de ori182). Pronunțarea acestei tetragrame, pierdută în perioada postexilică din pricina evitării rostirii acestui nume și a înlocuirii lui la lectură cu ’A:Än"y („Stăpânul meu”), e presupusa de specialiști a fi „Yahwe”. Sub influența Septuagintei și a Vulgatei, care au tradus de fapt numele înlocuitor, majoritatea traducerilor în limbi moderne ale
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
între cuvintele care arată limitele unei distanțe, ale unui interval de timp. I. 3. SEMNELE DE PUNCTUAȚIE FOLOSITE CA SEMNE DE ORTOGRAFIE Uneori semnele de punctuație se folosesc ca semne ortografice. De exemplu, punctul marchează de obicei abrevierile. Cratima marchează rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte, fie că lipsesc sunete, fie că nu lipsesc. Este folosită în : - scrierea unor cuvinte compuse ;despărțirea cuvintelor în silabe; - între două numerale ; - scrierea unor cuvinte abreviate : d-ta, d-sa. CAPITOLUL II ORTOGRAFIA
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
care se întâlnesc rămășițe etimologice sunt : *scrierea cu oa în loc de ua la începutul unor cuvinte de origine latină (oaie - ovis, oameni - hominies ) ; * influența grafiei asupra pronunției, așa cum este cazul articolului hotărât l dispărut din pronunțare, dar care este obligatoriu în rostirea solemnă și în scris ; *păstrarea grafiei unor cuvinte vechi ale limbii precum : îmbâcsi, catadicsi, ticsi ; *păstrarea grafiei unor personalități așa cum au semnat ei : Alecsandri, Hașdeu ; *păstrarea grafiei numelor proprii străine : Bordeaux ; *scrierea cu x deși se pronunță cs și gz
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]