3,323 matches
-
de porți de liniște, împăcare și bucurii. Ruga aceea din străfundul ființei tale, adevărată pentru că este ruga vieții tale. Prin care viața ta se roagă Domnului fără trufie, fără deznădejde, fără a se simți în vreun fel umilită, scarandivită. Smerita rugă a împlinirii când nu-i ceri ceva Domnului, ci doar îi mulțumești și-i spui tot ceea ce nu te-ai rușina să le spui și oamenilor. Rugăciunea, m-a învățat Biblioteca, este libertatea supunerii depline, a mersului tău liber condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără a avea curajul să-i înfrunt? Cu sila de mine că m-au ademenit traiul ușor, lipsa de gânduri și lenea clipei, fără a munci spre a le birui? Și câte și mai câte altele. În astfel de clipe, ruga mea înseamnă o întoarcere în mine. Parcă redescopăr calea ascunsă a înaintării în mine, a apropierii de mine, cel pierdut în cețurile atâtor neîmpliniri. În acest chip, ruga mea pare că se întoarce de la Domnul luminată, deschizându-mi calea. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le birui? Și câte și mai câte altele. În astfel de clipe, ruga mea înseamnă o întoarcere în mine. Parcă redescopăr calea ascunsă a înaintării în mine, a apropierii de mine, cel pierdut în cețurile atâtor neîmpliniri. În acest chip, ruga mea pare că se întoarce de la Domnul luminată, deschizându-mi calea. Spre a mă apropia de El, spre a fi vrednic de ruga Lui, mai întâi, simt, trebuie să mă întorc spre mine. Ecoul rugilor mele să-l las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a înaintării în mine, a apropierii de mine, cel pierdut în cețurile atâtor neîmpliniri. În acest chip, ruga mea pare că se întoarce de la Domnul luminată, deschizându-mi calea. Spre a mă apropia de El, spre a fi vrednic de ruga Lui, mai întâi, simt, trebuie să mă întorc spre mine. Ecoul rugilor mele să-l las să-mi învolbure sufletul, să răscolească amorțirea mea, să învârtejească acest univers meschin al gândurilor mele, alegându-se doar ceea ce-i cu adevărat curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
batjocurii altora? Când frica te-nvață tăriile curajului și curva îți este iubirea-ți pustiitoare? Cum să împaci toate acestea în tine, spre a descoperi tăria în tine, puterea de a te da pustiului? A uitării ultime, în care, poate, ruga ta să fie într-adevăr însuși sufletul tău. Nu-i atât de plin sufletul meu de iubire, încât povara ei să mă ducă în pustia izbăvirilor, în arșița atât de liniștitelor împăcări, a înțelesurilor care îți vin nu ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îți vin nu ca o povară, ci cu necurmatele bucurii ale iertării, ale dăruirii și ale contopirii tale firești cu lumina Luminării. Ale coborârii în textul care te naște. Teamă îmi este că nu voi ajunge niciodată acolo, în plinătatea rugii. Rămân, aici, pe peticul meu de speranțe, de iluzii, de amăgiri, cu bucuria doar, tainică și nedeslușită, a înaintării spre mine prin pașii rugilor. Pași împleticiți, pași grei, pași ducând parcă niciunde. Mers firav, dus doar de nuiaua credinței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
totul a fost zadarnic și singurul lucru pe care a reușit să-l facă a fost să Împută mai multe zile la rînd intrarea În cea mai mare dintre peșterile sale. De ce anume avea nevoie o zeiță neagră ca să asculte rugile unui fiu alb al lui Scaraoțchi? Atunci și-a născocit propriile ritualuri, simboluri, ba chiar și propriul limbaj - singurul care se vorbea pe insula aceea - și de multe ori s-a trezit În zori de zi, beat criță de rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spovedanie, căutând, parcă, o împăcare cu trecutul și o liniștire interioară a conștiinței încărcată de anumite neajunsuri și neîmpliniri, conjuncturale, nedorite, involuntare dar de netrecut, de nedepășit, de neocolit, în planul existării. De aceea, încă, dintru început, poemul „Rugăciune”, smerită rugă, ne face atenți, ne pregătește pentru ceea ce va urma, adică pentru spovada, care nu se poate face decât „La lumina candelei”, adică la lumina spirituală care purifică, care face vizibile înțelesurile profunde ale existenței, care dă valoare ființei, înțelepțind-o, arătându
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tata. Era trist și simțea foarte mult lipsa mamei. Sora mai mare îi propusese să treacă cu traiul la ea acasă, ca să nu fie singur și apoi și ei i-ar fi fost mai ușor, dar tata nu acceptase. O rugă pe sora să nu se supere, zicându-i că nicăieri nu se va simți mai bine decât la căsuța lui, acolo unde și-a trăit viața alături de mama și unde, împreună, și-au crescut copiii. Toată mângâierea lui era Biserica
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aici, iar mașina se află în strada, alături, m-ar putea conduce pe mine până acasă. După aceea s-ar întoarce... Ionescu izbucni în râs. ― Și asta-i întreagă! Ce casă, domnule! ― Senilă, opină Scarlat mârâind. ― Stai jos, Melania, o rugă Șerbănică Miga, Am să-ți explic eu despre ce e vorba. Bătrâna alunecă în fotoliu. Începu să plângă. ― Nu pricep ce se întîmplă astă-seară. Toată lumea mă insultă. Simți privirea fixă a doamnei Miga și-și ascunse obrazul înlăcrimat în batistă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe scări deschise Stau mândre genii cu lumină - ncinse; L-a Lui picioare în genunchi s-așterne Și-ndreaptă ruga-i milei cei eterne. - " O, Adonai! al cărui gând e lumea Și pentru care toate sunt de față - Ascultă-mi ruga, șterge al meu nume Din a veciei carte mult măreață; Deși te - adoră stele, mări în spume, Un univers cu vocea îndrăsneață, 60 {EminescuOpVI 61} Toate ce-au fost, ce sunt, ce-ți nasc în cale N-ajung nici umbra
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vocea îndrăsneață, 60 {EminescuOpVI 61} Toate ce-au fost, ce sunt, ce-ți nasc în cale N-ajung nici umbra măreției tale. Ce-ți pasă ție dac-a fi cu unul În lume mai puțin spre lauda ta- Ascultă-mi ruga, tu, Eternul, Bunul! Și sfarmă-n așchii veșnicia mea. Pe-o muritoare eu iubesc, nebunul, Și muritor voiesc a fi ca ea, Ș-atîta dor, durere simt în mine Încât nu pot s-o port și mor mai bine. - " Tu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dădu din umeri și murmură, Ce contează, nimic nu e sigur, nimeni nu e sigur. Nu dormi bine, visă un nor de cuvinte care fugeau și se dispersau în timp ce el le urmărea cu o plasă de prins fluturi și le ruga Opriți-vă, vă rog, nu vă mișcați, așteptați-mă. Atunci, deodată, cuvintele s-au oprit și s-au adunat, s-au îngrămădit unele peste altele ca un roi de albine în așteptarea unui stup unde să cadă, iar el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Acum au un stindard și un ideal : oul lui Flutur ! Rusticizarea României poate deveni de acum un proces planificat și bine manageriat : cu Oul nostru în frunte, vom avea succesuri multe ! Nu-mi rămîne decît să înalț și eu o rugă pioasă către cer, poate or auzi și edilii noștri de pe pămînt : apără-mă, Doamne, de prietenii tradițiilor, că de dușmanii lor m-oi apăra și singur ! O recitire : rusticul ca discurs Am recitit întîmplător textele dedicate „rusticului” chiar de mine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
atingă, apoi doamna ceru slujnicei două cafele. Dar domnul avocat pesemne că îi suporta greu prezența, fiindcă după două minute de conversație despre negustorii ambulanți, acum, în decembrie, după ce o întrebă cu ton neutru cum se simte cu migrenele, o rugă să-i lase să discute, sunt chestiuni care n-o privesc și nu pot decât s-o plictisească. Mânia apăru din nou pe fața doamnei, iar lui Costache îi fu teamă de-o scenă. Nimic nu-l deranja mai mult
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Golgota este preludiul învierii. Suferința poate fi o formă de mântuire prin pedeapsă. Spre deosebire de filosofie, religiile au știut să cucerească lumea prin accesibilitate. Deși sursele luminoase s-au perfecționat la maximum, numai bătrâna lumânare își păstrează conotațiile metafizice. Și dacă rugile noastre celeste se izbesc în centura de sateliți ai pământului. Creștinismul a venit cu o totală epurare a zeilor. Contemporanii au ars-o pe rug pe Ioana d’Arc, pentru că ea începuse să asculte numai de Dumnezeu. Sacrul poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
auz ascuțit. Adulmecând mirosul pământului, trunchiuri de copaci doborâți, acoperiți de ciuperci, privind cu ochii mari tot ce mișcă, și asculta cu urechile ciulite zgomotele din jur, ca o sălbăticiune. Prin viroagele pădurii ori prin luminișuri unde creșteau smeurișuri și rugi de mure, ascultând șoaptele înăbușite și somnoroase ale codrului, citind și tâlcuind semnele și zgomotele așa cum ai citi și tâlcui o carte, tot timpul în căutarea acelei misterioase chemări... care, și pe dânsul îl ademenea. Au urcat coastele cu mestecăniș
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nefericită este nefericită în felul ei. Flagelându-mă, crezând că este de la sine înțeles că voi avea o familie etern fericită, mă rugam să-mi fie satisfăcută repede curiozitatea aceasta: din ce pricină familia mea, fericita fericitelor, va fi... nefericită? Ruga mi-a fost îndeplinită... N-am descoperit nici măcar o cauză picantă, de bonton modern: un amantlâc la patru ace, o impotență precoce, o... Am aflat că ne-au obosit sentimentele. Asta, ar zice tata, e o boală boierească, ștăifoasă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
are voință, tragere de inimă, dar ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!" Când spunea "ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!", aproape că striga, poruncea de credeai că Dumnezeu nu are varianta desconsiderării rugii sale punctuale. După ce poruncea pentru fiecare în parte ceva, vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei noastre, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dumnezeu nu i-a îndeplinit această rugă; ne-a împrăștiat în toate zările lumii... Dac-ar mai trăi, bunicul nu i-ar mai putea porunci prea multe lui Dumnezeu, nu l-ar mai putea ruga decât invocând niște abstracții: sănătate, noroc, bucurie, fericire... Astăzi n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ardoare și strânse la piept Azi Trece-ți palmele prin diafanul zorilor Răcorește-ți fruntea zâmbeste albastrului Și nu mai risipi roua pe gene Azi Poți trece cu ușurință bariera spre Viață Abandonând agonia contrastelor Din necuprinsul firii scapă prin rugă Azi..
Azi by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83266_a_84591]
-
își țesea deja pânza, am bănuit doar o umbră pe albul peretelui chiliei călugărului. Am pășit mai departe și mi-am dat seama că acea siluietă desenată pe perete este cea a călugărului. Cu mâinile împreunate și privirea ridicată a rugă către cer, avea alura unui sfânt pictat în vreo biserică. Era ceasul vecerniei... Am rămas în umbra unor arbori de la intrarea în grădina chiliilor. Nu voiam să tulbur clipa de rugă a bătrânului... Așteptam primul dangăt de clopt care va
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a călugărului. Cu mâinile împreunate și privirea ridicată a rugă către cer, avea alura unui sfânt pictat în vreo biserică. Era ceasul vecerniei... Am rămas în umbra unor arbori de la intrarea în grădina chiliilor. Nu voiam să tulbur clipa de rugă a bătrânului... Așteptam primul dangăt de clopt care va vesti sfârșitul rugii de seară a călugărilor... Priveam către fereastra Zânei, unde speram să disting măcar cea mai vagă lumină. Dar... întunericul era a toate stăpânitor... Când răbdarea mea a ajuns
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
avea alura unui sfânt pictat în vreo biserică. Era ceasul vecerniei... Am rămas în umbra unor arbori de la intrarea în grădina chiliilor. Nu voiam să tulbur clipa de rugă a bătrânului... Așteptam primul dangăt de clopt care va vesti sfârșitul rugii de seară a călugărilor... Priveam către fereastra Zânei, unde speram să disting măcar cea mai vagă lumină. Dar... întunericul era a toate stăpânitor... Când răbdarea mea a ajuns la un punct în care ar fi plesnit ca o coardă întinsă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fi știut nimic despre mănăstirea Hlincea, scrie: “Am dat și am miluit sfânta noastră rugă nou-zidită, sfânta mănăstire Hlincea,... cu niște locuri de dugheni din târgul Iași”... ― De unde până unde - după 86 de ani, Ștefăniță Lupu voievod scrie: “sfânta noastră rugă nou-zidită”? ― Adevărul e că Vasile Lupu voievod a făcut turlă bisericii, a construit chilii pentru călugări, trapeză, pivnițe de piatră și zidul de incintă cu cerdac mare deasupra porții, dar nu a rezidit-o. Ștefăniță Lupu voievod, însă, s-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]