3,312 matches
-
A FI și A TRĂI; A FI „sarea pământului și lumina lumii”, și A TRĂI, toate durerile și nedreptățile lumii. Iar între A FI și A TRĂI, este raza de lumină, Călăuza iubitoare, este EA, SFÂNTA FECIOARĂ MARIA, ce mijlocește rugile, între noi și pentru noi. La picioarele CRUCII, s-a petrecut acel moment cutremurător, al filiațiunii universale: „Fiule, iată mama ta! Femeie, iată fiul tău!” (In. 19.26-27). Și EL, PĂRINTELE, O invoca mereu, rugându-se! PREOTUL IOAN BALTHEISER, după
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Milostivirii, exclamă autorii, luați vrerea noastră sub sfânta voastră oblăduire [...]. Oh, voi Femei, dacă veți ști să deveniți acum iubite preacurate, viitorul va fi o apoteoză a Dreptății, a Frăternității, a Dragostei". Angoasa decăderii cedează locul unei speranțe milenariste, unei rugi înflăcărate și extatice închinate femeii mântuitoare. Imaginea semi-virginei prostituate se estompează în fața surâsului dătător de curaj al Mariei. Iar mormântul face loc leagănului... Partea a doua 1914-1945: Sub semnul băiețoasei În concluzie, în perioada Belle Époque flirtul nu se mărginește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
solemn "de-a se păstra în trup și-n suflet de-a pururi nepătată, ca-o dalbă lumânare din ceară preacurată". Și după ce-și jeli pierduta fericire Pe pieptul de erou căzut în adormire Aflându-și iar tăria în rugi pline de-avânt Straiul de infirmieră și-alese drept veșmânt Celor răniți jertfind întreaga ei viață. Asemenea unei călugărițe, această tânără se dedică trup și suflet îndatoririlor sale, "nevoindu-se-n misia sa" cât e ziua de lungă. Mereu la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fii transportat în ceruri, scăldîndu-te în albastrul adînc al Voronețului? Cum să nu-ți pleci genunchii în fașa mozaicurilor Sfintei Sofia din Istanbul? Cum să nu te simți cutremurat în fața profundei credințe a călugărilor care și-au săpat și zugrăvit rugile în stîncile Capadocciei ? La liturghia de miez de noapte la Sfîntul Mormînt, atunci cînd neguțătorii din Templu lipsesc și nu mai poluează Golgota cu tarabele lor, cînd întreaga lume doarme și e liniște deplină pe pămînt; la slujba modestă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Ghegard de pe tărîmurile primului imperiu creștin din lume (și dacă vă gîndiți la Bizanț, ați încurcat-o fiindcă e vorba de Armenia) sau între cele ale Mțhetei georgiene (al doilea imperiu creștin din lume); peste tot domnește Duhul Sfînt și rugile bieților muritori se înalță spre El. Lăcașurilor de cult li se adaugă locuri sfinte de pelerinaj ca mormintele martirilor noștri Arsenie Boca, Gheorghe Calciu, Nicolae Steinhardt, morții din Valea Plîngerii de la Aiud și atîția alții; moaștele Sfinților ocrotitori, cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
e întâmplător că Alecsandri l-a inclus pe Postum printre personajele sale. Fântâna Blanduziei stă, parcă, sub semnul odei II 14, care se deschide cu versurile : Hei, Postume, Postume, -n aprigă fugă/ se spulberă anii și-n van e-orice rugă,/ căci nici bătrâneții ce vine grozavă,/ nici morții nenfrânte n-aduce zăbavă . Ironic, Macedonski, luat drept model al personajului Zoil - după cum atestă, de pildă, scrisoarea lui Alecsandri către Ion Ghica din 9 ianuarie 1883 - constată identificarea bătrânului dramaturg cu protagonistul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
intuind că adversitatea lor poate determina ruina Troiei : Ni tremură pământul supt noi, adâncul urlă/ Să ne rugăm acelor cari ne ocrotesc/ [...] Dar nu-i de-ajuns atâta. Pe lângă cei din cer/ Sunt și alți zei în adâncuri pe care ruga noastră/ Nu i-a cătat demult și ne urăsc (IV 3). Moartea lui Hector e pusă de Priam pe seama faptului că el a plecat la luptă într-un moment neprielnic (De ce n-ați spus că este un ceas oprit, că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Uneori, opera antică și cea modernă se suprapun chiar în detaliu și se servesc de imagini și procedee identice : comune sunt, de pildă, lamen tația corului cu privire la inutilitatea oricărei tentative de a-i implora pe zei în favoarea lui Alkestis prin rugi la templul lui Apollon din Lycia ori la acela al lui Zeus Ammon sau termenul luat ca unitate de măsură a puterii manifestate de Ananke, fierul lucrat cu măiestrie de făurarii Chalibi, metal incapabil să reziste forței Necesității de neclintit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
salvează însă făptura terestră a reginei, ci doar umbra ei, atribuindu-i gloria nemuririi : Din Doamna voastră mântuit-am umbra/ Pe care singuri zeii o mai au/ Nemuritoare (III, p. 244). Pan îi recomandă lui Admetos să-i adreseze Persephoneei rugi fierbinți pentru ca ea s-o așeze-n slava/ Esențelor (III, p. 244). În concepția influențată de platonism a lui Dan Botta, iubirea desăvârșită se împlinește în eternitate, adică în moartea văzută ca o trecere în lumea de dincolo a esențelor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai alb în ochii arheologului. Culorile materiale, de la alb la negru, de la roșu și gri la nuanțele variate ale ceramicii (de Cucuteni) răsfrâng istoria veche, punând-o pe masa contemporanului. Picturile cupolelor din biserici înrădăcinează în cugetul pelerinului valoarea de rugă și credință, înseninează sufletul deznădăjduit iar mitul purificării prinde substanță. Orașul este acoperit de culori, de forțe pastelate ale realității dar și ale imaginației noastre. Să nu scăpăm din vedere însă că valorizarea lor poate denunța diabolicele și imundele culori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ținutului natal. Mă uit cu inima frântă la monumentul eroului, apoi la cerul înalt, albastru pe care se profilează turla bisericii. IARTĂ DOAMNE PĂCATELE ȘI ÎNDREAPTĂ, DOAMNE, NEDREPTĂȚILE! Mă strecor printre trecătorii din cimitir ascunzându-mi lacrimile ce au însoțit ruga.
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
tine și de aici texte mereu surprinzătoare, mereu inovatoare, mereu aproape sufletului meu însetat de uimire. Este păcat că nu mai puteți scoate "Dialog"-ul. Puține reviste au o asemenea condiție grafică, iar calitatea textelor este întotdeauna indiscutabilă. Îl voi "ruga" pe D.R. (Popescu n. red.) să-mi publice cîteva poeme în răspăr. Unul se cheamă așa: "Emergență?! sau Poem împotriva împotriva generației mele poetice". Vreau să public numai în revistele oamenilor care mai au curaj și nu preferă monotonia stearpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
este iarăși stindardul În numele căreia luptă armata română, și În vremea lui Ștefan cel Mare, după cum s-a luptat și Sf. Constantin, cu emblema , se impune o preoțime cât mai apostolică. Pacea cu izbândă atârnă de la noi slujitorii Sf. Altar. Prin rugă Întru desărvârșită ea Învie, prin traiul de sfințenie și prin propovăduirea cu timp și fără timp, vom atrage binecuvântarea cerească cu Împăciuirea pământească și izbânda românească. Nici o suferință, nici o primejdie, nici chiar moartea martirică să nu ne Împiedice la ajungerea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
mă fac dacă leșini pe drum? Ia-ți slujitoarea să te sprijine și să te ajute, ca să putem ajunge neîntârziat la mânăstire! Cum Berthei Îi era frică să pornească singură prin pădure, găsi că sfatul grăsanului era bun și o rugă pe stăpâna ei să-i Îngăduie s-o Însoțească. Așa că cele două tinere porniră În goana calului, fără nici un cuvânt, călăuzite de catârul călugărului, care se dovedi tot atât de iute ca cel mai de preț bidiviu din grajdurile ducelui. Noaptea se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de leac de care avem neapărată nevoie pentru rana cavalerului nostru, de la un preot, prieten al părintelui Constantius. Părintele mi-a spus apăsat să nu uit. E vorba de foi de pătlagină, pe care le pune pe rană. și de rugi uscați de zmeură pe care acest preot, mare meșter, Îi fierbe și Îi amestecă cu miere, numai el știe cum, ca să Întărească pieptul bolnavului, să nu tușească și să i se deschidă rana din nou. Cotiră spre dreapta. Foarte curând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un nonsens. Pufăind și zvâcnind tot mai puternic, locomotiva îi târa pe nefericiții locatari ai vagoanelor tot mai repede și mai repede spre o destinație numai de ea știută. Din această încleștare mută și imaginară au învins îngerii lui Lucifer, rugile noastre n-au reușit să ajungă până la Cer. Trebuia să capitulăm. Mi se făcuse foame. Era liniște în vagon. Nu se auzeau decât păcăniturile ritmice produse de roți la îmbinarea șinelor de cale ferată: Si-be-ri-a! Si-be-ri-a! Si-be-ri-a! Atât. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nedrepți, iar Tu privești impasibil la toată suferința omenirii de pe această planetă. Încerc de-o viață lungă să stăm un ceas la sfat Și Te-ai ferit de mine de cum m-am arătat; Oriunde-ți pipăi pragul cu șoapta tristei rugi Dau numai de belciuge cu lacăte și drugi, Înverșunat de piedici să le sfărâm îmi vine Dar trebuie-mi dau seama Să-ncep abia cu Tine." (T. Arghezi) Eu sunt calea, adevărul și viața. (Ioan 14:8) Care cale? Aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și/ spre om efemer acesta/ stârpitor de singurătate prin harul ctitoritului/ oarecum mai norocos decât zeii noștri de tranziție la/ ei înșiși/ nepreocupați de evoluție ci de/ statornicie cică preocupați drept clișeu multiplicat la/ xeroxul albastru al Cerului. Auzi-mi ruga/ și iartă-mă pre mine maculatul că/ te-am decretat Sfinte drept părinte proteguitor al/ merituoasei dar nedreptățitei Poezii Române în care/ îndrăznesc să cred că se află și inima mea cum/ în mijlocul unei uriașe rodii una din semințe se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
A fost, este și va fi cât timp voi respira, malul, tărâmul, pe care vreau să ajung. Raportarea mea la Poezie nu este de natură să-mi pună coroniță, să mă situeze pe cine știe ce piedestal, ci este, ca o continuă rugă și cale spre mântuire. Într-un eseu, intitulat Transferul de ființă și mântuirea prin poezie, (vezi Mireasma dintre cele două temple, eseuri, Tipo Moldova, 2013), explic mai pe larg raportul poetului cu poezia. Miza e pe timpii ce vor să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
poeme, le disecăm... (nu vorbesc aici despre lecturile publice plătite de USR pentru că acolo există liste pe care sunt înscriși mereu aceiași buni prieteni ai celor "sus-puși", veșnică poveste a găștilor.) A.B.Vă aduceți aminte de debutul editorial cu "Ruga Mântuitorului" în 1990? Astăzi cum vi se pare că a fost "drumul" debutului de la cel literar la cel editorial? Debutul literar ar trebui să fie, și de multe ori chiar este, hotărâtor pentru destinul literar al debutantului. Primii pași, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1989 a produs o declanșare a forței înlănțuite ce se zbătea sub "rochia mea de carne". Așa îmi explic ceea ce a urmat. Despre debutul editorial, am dorit să pornesc prin editarea unei cărți că o rugăciune la început de drum: Ruga Mântuitorului. Apoi totul a decurs normal, frumos, limpede... A.B.Sunteți autor a peste 25 de cărți, peste 30 de cărți pentru copii, prezență în numeroase antologii, dicționare și lucrări critice și, firește, deținătoare a numeroase premii importante, membru în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
recenzii la reviste și ziare, se difuzau informații redacționale și ale conducerii societății, funcționa o poștă a redacției. Mai semnau în revistă: proză: Simion Jitariu, Cuchi Lidia Puiu, Ștefan C. Cosmin, E. Mintici, I. D. Sandru; poezie - Radu Pinten, Lia Rugă, Augustin Padea, Ion Georgescu. Pentru a se manifesta în alte domenii decât cele pur literare și științifice, revista face apel către profesori, preoți, învățători etc. de a-i trimite articole și își propunea să dea atenție folclorului, comoară neprețuită a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de unde ai venit, da ? N-avem nevoie de fasoanele tale de trubadur, lumea s-a schimbat, tăticule. — Ceva rusești nu știi ? îl ia la bani mărunți un ofițeraș, care ședea la o masă cu niște soldați, împărțind câteva vodci. — O rugă pentru Stalin ? zâmbește Cristi. — Știi ? — Știu o poezie, dar o recit numai la baie, ca să mă cac mai ușor, râde el, știind de palma pe care urma s-o primească și care îi și întoarce fața. — Ar trebui să te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scop practic dispare, atunci și tipărirea și răspândirea, aceste resturi de prejudecată, nu mai au noimă. Pe când eram copii, învățam producții în acest gen, trebuie să recunosc însă că pentru unele scopuri practice... Iată una: Una mara Două para Trei ruga Picioruga Socoton Cinghilița Podoghița Gheorghieș Dela Ieș Dorobonț Clonț! Sunt în această producție resturi barbare de ritm și rimă. Totuși este o înrudire între această operă, după cât se vede foarte importantă, și poezia modernă. Cineva susținea că asemenea poezii fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Petru căzură în mânele lui Soliman, cruci și evanghelii ferecate cu aur. VII. În Uricariu (IV.422) se găsește un hrisov al lui Petru Rareș scos de pe condica mănăstirii Bistrița. "... am dat și am miluit și am întărit sfânta rugă M-rei Bistriței, cu un sat anume Mojeștii... i-am miluit când puțin se pornise mânia lui Dumnezeu asupra mea și pre Țara noastră a Moldovei, împăratul Țarigradului Soliman sultan s-au pornit ca să vie cu toată puterea sa în pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]