4,350 matches
-
și psihologice care caracterizau grupările antice de populații: „Nu trebuie confundate, afirmă el, dialectele limbii latinești din diferite provincii romane cu dialectele unei limbi romanice actuale, ori în general cu dialectele limbii unui popor cu unitate etnică, pentru că cele dintâi sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice tare deosebite, iar cele de al doilea sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice puțin deosebite” (I, 366). Estomparea în prezent a vechilor deosebiri antropologice, aflată în contradicție cu chemarea autorului de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latinești din diferite provincii romane cu dialectele unei limbi romanice actuale, ori în general cu dialectele limbii unui popor cu unitate etnică, pentru că cele dintâi sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice tare deosebite, iar cele de al doilea sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice puțin deosebite” (I, 366). Estomparea în prezent a vechilor deosebiri antropologice, aflată în contradicție cu chemarea autorului de a se studia originea românilor doar pornindu-se de la starea antropologică actuală a lor, îi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cum necum, a concepției sale o reprezintă pentru Philippide limba albaneză, principala piedică a limitării spațiului romanizat în favoarea grecizării. Urmărind un scop anume, el modifică istoria evoluțiilor etnolingvistice din Balcani. Mai întâi el declară că „albanejii în actualele lor teritorii sânt de curând veniți, emigrați de la nord de undeva. De altfel ar fi fost și extraordinar lucru să se fi păstrat din străvechi cu limba lor primitivă pe un teritoriu așa de intensiv grecizat, cum a fost odată actuala Albanie” (II
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vor fi ei românii cu albanejii mai mult decât cu neamurile italice, ori cu celții, dar înrudirea este foarte îndepărtată” (II, 596). Aceeași disjuncție artificială este căutată și în plan gramatical: „Deosebirile morfologice și sintactice dintre limbile română și albaneză sânt foarte mari, ceea ce ne obligă să despărțim aceste două popoare” (II, 629). În plan lexical Philippide încerca să dezmintă concluzia lui Gustav Meyer, autorul unui dicționar etimologic al limbii albaneze, care afirma că „ a atârnat numai de un fir de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sânt prea mari pentru ca să putem admite la amândouă popoarele același fond etnic. Illyri iarăși nu pot fi, căci caracterele fonologice specifice grupului illyro-romanic, care-și au obârșia în baza de articulație illyră, lipsesc limbii albaneze, iar apropierile pe baza cuvintelor sânt contrabalansate de apropieri analoage dintre limbile albaneză și thracă... Dacă nu sânt nici thraci, nici illyiri, nu pot fi altceva decât panoni. Poate chiar portul lor, îmbrăcămintea lor ni-i arată ca panoni...” (II, 799 urm.). Fermă în opera lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
afle care a fost cel mai vechi popor de pe pământ și ce limbă vorbea și că dânsul ajunsese la convingerea că limba cea mai veche a fost a frigienilor, adică a pelasgilor din Asia Mică și că, prin urmare, aceștia sânt poporul anticvisim al lumii întregi „ (p. 706). 4. Nicolae Densusianu folosește toate datele despre limbă furnizate de antichitate pentru a construi dihotomia elen-neelen. Această opoziție este precizată prin termenii peregrin pentru elen (grec) și pelasg, barbar, rustic, latin pentru neelen
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
provincii ale Europei, Africii și Asiei, de aceeași origine națională cu romanii. Quintilian, continuă autorul, face deosebire între limba rustică și limba peregrină: pe cea dintâi o atribuie barbarilor, iar pe a doua grecilor. Tot astfel scrie Plato: grecii toți sânt din aceeași familie și înrudiți între sine, iar față de barbari ei sânt străini și nu sânt de același neam. După Herodot, pelasgii nu făceau parte din aceeași familie etnică cu grecii, și el considera limba pelasgilor cu totul deosebită de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
deosebire între limba rustică și limba peregrină: pe cea dintâi o atribuie barbarilor, iar pe a doua grecilor. Tot astfel scrie Plato: grecii toți sânt din aceeași familie și înrudiți între sine, iar față de barbari ei sânt străini și nu sânt de același neam. După Herodot, pelasgii nu făceau parte din aceeași familie etnică cu grecii, și el considera limba pelasgilor cu totul deosebită de a grecilor” (p. 675). Întreg aranjamentul dihotomic de mai sus are ca scop imaginarea existenței pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
materiale, în semestrele anului universitar 1872-1873 E. a frecventat în mod regulat cursuri de filozofie și filozofia științelor, de istoria antică, ținute de E. Dühring, E. Zeller, H. Helmholtz, Du Bois-Reymond, K. R. Lepsius și Althaus. În caietele sale mai sânt notate titlurile și datele la care se țineau unele cursuri de drept roman, german, englez, de medicină, de sanscrită, de istoria religiilor, de mitologie, de geografie și etnografie. Fără îndoială, poetul nu se limita la audierea cursurilor, ci își îmbogățea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mergeam mai bine”; „A crede că [poporul român] a fost compus numai din nătângi și că n-a avut nici destul auz, nici destulă minte pentru a-și plăsmui o limbă cumsecade, a primi ciudatul axiom că numai d-nii filologi sânt oameni cuminți, carii ne pot pune la cale după teorii pe care le sug între patru păreți din degetul cel mic, o asemenea credință este o insultă pentru nația românească” (1 aug. 1877, IX, 407). 5. Eminescu era funciar superior
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
închinându-și fecioria lui Hristos, a primit schima monahicească, și s-a numit Macrina. Constantin Cantemir, a plecat la 15 ani, dupa moartea tatălui său, în Polonia, ca ostaș al Craiului Poloniei. Apăi, strămoșii lui, dacă-i mai țân minte... sânt mulțâșori... Teodor, fiu al lui Nestor, nepot al lui Vasile, strănepot al lui Ioan, din strămoșii Grigore și Teodor Cantemir zis Silișteanul, care a slujit sub steagul lui Hristos, sub Ștefan-Vodă, zis cel Mare. Constantin, ca stegar în armata polonă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
alunecă într-un somn adânc, fără capăt. Pădurarul, înspăimântat, se tot întrebă: „Ce‟nseamnă vorbele aestea?“, simțind cum i se clatină mintea. Un val de furie, devastatoare, se năpusti și împotriva lui, a neputinței lui... „ O, Doamne, cât de nevolnic sânt!“ Se lăsă în genunchi la marginea patului, iar palma aspră i-a atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum era neted și rece. Se cutremură, și își șterse pleoapele, din care se prelinse câteva lacrimi pe obraji, apoi, vorbi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i-a atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum era neted și rece. Se cutremură, și își șterse pleoapele, din care se prelinse câteva lacrimi pe obraji, apoi, vorbi parca și-ar fi continuat un gând... „ O, Doamne, cât sânt de nevolnic și neputincios!“... Durerea de pe fața ei chinuită, a dispărut pe dată, și totodată i-a revenit viața în obraji și frumusețea, care i-a smintit mințile pădurarului cu un an înainte, când a întâlnit-o în pădure... Puterea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răsuflarea grea. Lasă-mă, să-ți spun acum, înainte de a mă înfățișa dinaintea lui Dumnezeu, care poate, îmi va ierta fărădelegea! zise ea înecându-se în lacrimi... Trebuie‟ să-ț‟ spun demult...! - Lasă, lasă... acu‟ odihnești-ti, lasă... - Eu, Antoane, sânt... sânt blăs... dar, nuși isprăvi gândul și căzu ca într-un leșin. Pădurarul îngenunche la căpătâiul ei, și o mângâie pe păr, șoptindu-i... - Să trăiești și să fii sănătoasă... acu‟ lasă, Axinia. Lăcrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. Cine
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grea. Lasă-mă, să-ți spun acum, înainte de a mă înfățișa dinaintea lui Dumnezeu, care poate, îmi va ierta fărădelegea! zise ea înecându-se în lacrimi... Trebuie‟ să-ț‟ spun demult...! - Lasă, lasă... acu‟ odihnești-ti, lasă... - Eu, Antoane, sânt... sânt blăs... dar, nuși isprăvi gândul și căzu ca într-un leșin. Pădurarul îngenunche la căpătâiul ei, și o mângâie pe păr, șoptindu-i... - Să trăiești și să fii sănătoasă... acu‟ lasă, Axinia. Lăcrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. Cine ar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ospățul morții, lumea aceea, luase altă înfățișare, căpătase alt înțeles. De câte ori, Anton era rugat de bătrânul Toma, ori alții, să povestească despre „răzbel“, cu mult tact, evita... așa a făcut ani de-a rândul, până în seara aceea de vară, înspre Sânt Ilie... În seara aceea, din luna lu‟ cuptor, fără să fie rugat, se pomeni povestind... -...Deo săptămână înduram soare... începu elcu glas tremurat. Răsuci o țigară, în foița subțire... și‟i întinse punga, din piele de oaie, cu tabac lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
numa‟ colb și soare.. Nici măcar o adiere de vânt... Zăpușeală mare, mare zăpușeală, fără o fărâmă de nour... Cerul, parcă blestemat, rămânea tot gol și uscat... Era luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică, de după Rusalii, preciză el. - Hm?!.. Ce întâmplare! zise el zâmbind, plin de mirare. Astăzi e tot luni, și tot în ajun de Sânt Iiie,... și, zâmbi din nou. Toți ascultau, cu sufletul la gură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică, de după Rusalii, preciză el. - Hm?!.. Ce întâmplare! zise el zâmbind, plin de mirare. Astăzi e tot luni, și tot în ajun de Sânt Iiie,... și, zâmbi din nou. Toți ascultau, cu sufletul la gură, povestiri de vitejie din războiul neatârnării, zguduitoare pentru sufletul omenesc. Anton își mai aprinse o țigară, privind-o îndelung... de parcă ar fi citit pe ea o cronică.. Regimentul nostru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tăia răsuflarea. În liniștea serii glasul lui se auzea ca un cântec duios... un greier de sub o tufă de liliac, începu concertul de seară... Se îngemăna ziua cu noaptea, reluă el povestirea, când, înainte de ivirea zorilor, în dimineața zilei de Sânt Ilie, se porni din nou ploaia, o ploaie care credeam că ne îneacă... norocul nostru, că n-a ținut mult și s-a oprit așa cum a pornit. Întunericul s-a mai destrămat, și dimineața s-a încruntat vânătă dintre nouri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
n-a lipsit o dată de la școală. Astfel, în scurt timp, în toată făptura ei se observă o mare schimbare... Îi punea uneori învățătorului, întrebări în afara lecției, de o complexitate care îl uimea. „... I‟adivărat, Domnu ...că, între stele și oameni sânt asemănări care‟i leagă?! „Că fiecare om își are steaua lui... și felul lui!“ „...Când omu‟ moari, îi cade steaua din cer și se stinge odatî cu el?! „Îi adivărat, Domnu ?!“, îl întreba ea, aproape plângând. Toți copiii din clasă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vreme, semnul de cumpănă până la Domnie. Anuca, fata pădurarului 131 Și, îndată olăcarii, chemau țara la război, cu oastea la locurile potrivite. După ce trecea furtuna, Ștefan-Vodă, cinstea pe cei vrednici și viteji cu ocini pe moșiile țării. Urmașii acelor oșteni, sânt răzășii din zilele noastre și din satele dimprejurul Movilei Roșii. Tăcu o vreme, scormonind cu privirea șperla din sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî moșierul pe bătrân. - Da, da... așa‟i!... Se spunea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
slobod, în adâncu‟ văzduhului albastru nemărginit..!“ Vântoasa trecuse. Soarele a început din nou să lucească, ceața se risipi. Pădurea se limpezi... așa dintr-o dată Deodată, se simți singur și cu sufletul pustiit... Niciodată nu s-a simțit atât de singur. - Sânt sângur, sângur... nici macar Pârvu nu-i acasî!. Far‟ di Pârvu, Anuca nu mergi nicăieri!.. Pârvu‟i umbra ei. Pârvu se ține de dânsa ca o umbră... o păzăști ! Afară se auzi un urlet prelung de lup, care se Anuca, fata
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din greu. - Nu cumva, o vinit vremea?!.. murmură bătrânul cu glas tare, ca să nu pară că-i singur... Eh, într-o zi tot voi muri!.. se resemnă el dar, pe loc se răzvrăti... - Cum adică, într-o zi „lucrarea“ care sânt eu, mă va părăsi, aburul numit sufletul meu, se va împrăștia și, încet-încet, voi începe să mă surp...?! Eh!... E cum vre Domnu‟, nu-i cum vre omu‟! Mai firavi decât iarba sântem...! Acum, bătrânul înțelegea deplin; viața nu este
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a simțit-o pe pielea ei, de parcă ar fi fost îmbrăcată într-o retină pură, pufoasă și senzitivă și, pe ea, de la insuportabila imagine răsturnată, cât un timbru de mică, ar fi ieșit buba colcăitoare. Ochii tăi în oglindă, Victor, sânt frumoși, puternici, cinstiți, de cavaler fără pată și prihană. Te-am privit până când aerul din sala de baie s-a întunecat într-un cafeniu foarte închis iar eu am început să tremur în pijamaua prea mare pentru mine... Am intrat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ani, iar acum am treizeci și patru. Deci: acum șaptesprezece ani, pe când aveam șaptesprezece ani și eram exact la mijlocul vieții mele de până acum (dar cum puteam ști asta pe atunci?), terminam clasa a unsprezecea la Cantemir. Eram mult mai singur decât sânt acum, când sânt foarte singur. Meseria mea, pe 11 atunci, era singurătatea. Mi-o exercitam pe străzile galbene și prăfuite ale Bucureștiului, în cartierele lui vechi, necunoscute de mine până atunci. Umblam toată ziua, recitind versuri în gura mare, oripilând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]