4,482 matches
-
câte o cafea. Povestirea ta, în principiu, este bună. Povestirea ta curge fluent. Dar din povestirea ta lipsește ceva. În vagonul acela nu erau și femei? - Este chiar direcția către care m-am și răsucit să privesc... Imediat ce m-am săturat de zugrav și de scară... Răsucire acompaniată cu înjurături. Am pornit să le consolez pe foarte viitoarele mame, câte se nimeriseră singure prin apropiere. Se nimerise numai una. Mirela. Cu care am schimbat impresii, numere de telefon. Și, întrucît în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Toată alocația pe primii doi ani și trei luni a lui Andrei a fost strânsă cu grijă și protejată-ntr-o casetă. (S-a scărpinat după o poză.) - Pe Andrei... Nu vi l-am prezentat pe puști, pe Andrei? Mă săturasem de șmecherii ăștia. Unul, odată, ca să-i plătesc telefonul, a venit c-o bunică și mă amenința tot pe mine că de-acuma, gata, l-am pus în situația să și-o arunce pe scări. Ăstălalt plănuise, desigur, să-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din nou holul și restul odăițelor, de-a lungul cărora redeprindeai, pe deplin, bunul simț. Madama nu uita să-ți destăinuie că era sau fusese profesoară de romînă-engleză, fapt care te atingea la frison și prindeai la manieră până te săturai. Vedea o romînă-engleză la cei 49 de ani, pe care nu și-i recunoștea, încît, dacă era să te fi luat după ea, toți cărturarii greci și romani trebuiau săltați de urgență, din mormânt, pentru a fi reeducați cu romînă-engleză
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
clase de-a IX-a și a X-a la fizică. O ține bulbucatul în amfiteatru. Înainte de a începe expunerea a vrut să-l vadă< îl ridică în picioare și Stani se uită cu dușmănie în ochii lui: - Te-ai săturat ? Mă mai lovești ? Stai jos ! Stani se gândea revoltat. - Tot el, nesimțitul, face pe năpăstuitul! Angelescu știa că și-a făcut un dușman, însă nu-i păsa. - Un elev! Se gândea disprețuitor ! Ajuns acasă le-a povestit părinților, cu lacrimi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
părinții cărora dorește să li se substituie. Într-o seară Ică, umblând bezmetic pe străzi se întâlnește întâmplător cu Doina. Era 8 seara, oră relativ târzie, însă ora preferată a motanilor care ies la vânat șia pisicilor ce s-au săturat de bucătăreală. Toamna îi îmbie pe tineri, așa că hotărăsc să meargă la plimbare. Doina l-a prins de braț și au plecat pe străzile liniștite din jurul teatrului și liceului. Mergând încet îi fulgeră ideea aveau nevoie de sprijin sau de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
trecut prin minte însă aduc eu unul imediat! Flora nu vrea să meargă în Mamaia, nu vrea decât să fie împreună, se sufocă la gândul că nu o să-l mai vadă; fuge acasă și se întoarce veselă. Și el se săturase de hotel boschet. În seara precedentă au găsit iarba cosită și a avut tot timpul o stare de disconfort. Îl prinde apăsat de mijloc. Merg pe străduțe lăturalnice, pierzându-se în labirintul veșnic încărcat cu verdeață în acest anotimp. El
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Drăgăsani, când la Buzău, tocmea rachiul, mai avea vreun necaz, cinstea vameșii, aducea băutura, o descărca, începuse să pună deoparte. Oamenii băgaseră de seamă că se schimbase, îl apucase o poftă mai mare de câștig, nu s-ar mai fi săturat. Și Lina, la fel, nu cheltuia, nu se bucura, femeie strângătoare. 80 Ce mai risipea, Aglaiei îi dădea pe furiș, c-o ajuta și nu se putea altfel. O litră, două de rachiu acolo nu se cunoștea. Negustorul închidea ochii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a fân ținut sub ploi. Un vânt rece, de toamnă, mișca crengile uscate. Aprigă muiere. Voica îl ostenise până dimineața într-o căpiță. Avea niște brabeți de sâni, vii și tari, cu sfârcurile cât crugul. Mușca bărbatul, nu se mai sătura, și gura muierii - ananas. Ardea toată, și lui nu-i mai venea să plece. Îl chemau treburile la București, dar tot au mai zăbovit. Căruțașii râdeau cu înțeles, i-a cinstit, a dat fuga până în târg, i-a cumpărat femeii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
milă. Au sărit vecinii s-o scape, dar croitorul a pus piciorul în prag și le-a spus: - Nu v-amestecați! E muierea mea! Cine-mi calcă în curte piere! Până la prânz, icoană o făcuse! N-o mai cunoșteai. O săturase de talian. O lună zăcuse Florica. Meșterul tot mai cânta. Trecea spre seară pe sub geamurile fetelor și nevestelor. Când se aspri timpul isprăvise lucrarea. Și-a strîfts sculele și-a plecat cu oamenii lui. Multe luni după aceea oftau muierile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umbla alături. Peste locurile pustii atârna sabia lunii, covrigată și rece. Codoșul oftă: - Cum vine amărâta asta de iarnă, mă apucă dracii. Îmi vine să mă las de meserie. - Cum adică? - Să mă fac om la casa lui. M-am săturat de atâta hîrțuială, mi-ajunge. Se opri punând jos păturile: Mai ia-le și tu... Priviră spuza de stele risipite pe cerul negru. Din mahalaua Cuțaridei se auzeau câinii. - Auzi, Parasqhive? Câinii... Și câinii au o casă a lor, un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din umeri. - Asta întoarce un cartier și mai dă și p-alături! - N-aș crede! E crudă, miroase a lapte. - Ce lapte, huiduma dracului, nu vezi ce-i iese din gură? Ningea mărunt și nu era frig. Ăl bătrân se săturase de atâta ședere. Poterele îi mai slăbiseră și ieșiseră să umfle câte un portofel prin tramvaie. Se împărțiseră, să nu-i vadă lumea grămadă, să-i miroasă comisarii. Sandu-Mînă-mică plecase cu ucenicul pe Grivita, să-l învețe cum se blătuiește
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
credea vorbele mincinoase, că vorbea Piele, vorbea, dar nici codana nu era vreo proastă. I-a povestit viața ei, roman, nu altceva. Crescuse greu, -din sărăcie, n-avea nici de mâncare. S-a făcut cântăreață. Câți n-o batjocoriseră, se săturase! Așa, mai râdea ea, se mai ascundea, dar ce ședea în inima ei să nu fie nici la dușmani! Și dacă el, bărbat ce se afla, voia să-l aibă de suflet, să-l iubească, trebuia să mai aștepte, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iubea cu Bozoncea. 232 - Ce-i puișorule? îl întrebă ăl bătrân. - Ce să fie? Mi s-a urât. - Las', că știu eu de unde se trage urâtul ăsta... Sandu zâmbea pe sub mustață. Zise și el într-o doară: - Te-oi fi săturat de bine, nenică... y Mai că trecuse și vara aia fierbinte, arzătoare. Rar cădea cîte-o ploaie. Tpt pe malul gârlei ședeau, la Băneasa, pândind trenurile de marfă pe care le scodoleau noaptea. Într-o sâmbătă au pus mâna sergenții și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuvânt. Privea cu ochiul său beteag mulțimea. Femeile îi făceau porție din colivă și-l rugau să se închine. Spărgătorul de lemne mânca lacom grâul dulce, presărat cu bomboane, se ștergea la gură cu mâneca hainei zdrențuite și, când se sătura, se ridica, își sălta toporul pe umăr și pleca. A doua zi după trecerea lui prin mahala, muierile vedeau în câte o poartă drapelul negru al morților. Scuipau în sân și murmurau: - Iar a trecut Tudose! Baba Tinca se jurase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Guristul a chemat pe ăilalți aproape și-a început să cînte: Aolică, Gică, Gică, De te-oi prinde la gagică, De client o să te pierd, C-un cuțit să te dezmierd, • Și-n pământ te-oi înveli, %v Să te saturi de-a iubi... Stăpânul pusese ochii pe Paraschiv. El n-a băgat de seamă. Bea vesel cu Nicu-Piele. Lăutarul iar se apropie de urechea Stăpînului: ... Și din gură, floare rară, Să-ți iasă la primăvară. Viermii prin a tale plete
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am timp. A plecat ăl bătrân, îi era frică de nebun. Într-un ceas a fost cu cinci muieri după el. Au umplut circiuma. Se ruga negustorul de ei: - Da mai duceți-vă, neiculiță, și la altul, că m-am săturat, ajunge... - Nu ne supăra! a zis blând Mînă-mică, atunci trezit din somn cu poftă de băutură. - O, că plecăm, a adăugat și Stăpânul. Plecăm, că am treabă în noaptea asta... Codoșul i-a simțit privirea pe el. Îi mirosise starostelui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
domnul primar Rigo a hotărât să vă paveze străzile, pentru că, fraților, nu se mai poate... Este? - Este! au zis câțiva, cam fără convingere. - Poate o da Maica Domnului să scăpăm și noi de noroiul ăsta, că eu una m-am săturat, a șoptit văduvei baba Mița, atunci picată și ea. Marghioala a îmboldit-o cu pumnul pe sub fustă: - Taci, s-auzim ce mai spune... - Căci, fraților, răcnea lunganul, țara românească nu mai poate de hoți și nătărăi. Partidul nostru, al liberalilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
turnat Sandu la poliție. Nu mai putea să aștepte. De cât timp o râvnea el pe Didina... Hoții dormeau numai în izmene lângă o sobă. Timpul pricălise. Venea martie. Afară se băteau vuiturile. Gazda tot îl ndemna să plece. Se săturase. Ca din oală i-au luat. Vreo zece presari au coborât în cartierul Teiului. Era pe la prânz. Nici nu visau pungașii ce-i așteaptă. Noroc că gagica plecase, dusă de vânzător în altă parte, fără să știe. 354 Caramangiii au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rampă. Grigore privea cerul fără culoare, adânc, străveziu. Aglaia scotea măturile din magazie. Vorbea singură: - Gnd vin ăștia, parcă se iau după mine. N-am pomenit așa ceva, murdari, lacomi, parcă n-au stat la casă de om, că m-am săturat să-i tot slugăresc... Bărbatul n-o mai ascultă. Se ridică în capul oaselor și își aprinse luleaua. Chemă găinile: - Hai la tata, domnișoarelor, haide, că scăparăm și de iarna asta... Cocoșii bătură din aripi și scoaseră câteva strigăte ascuțite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Niște ingineri în jurul lui Dumnezeu. Multe spirite au descoperit Absolutul din a fi avut o canapea în preajma lor. Fiecare poziție a vieții este o altă perspectivă a ei. Filozofii se gândesc la altă lume, fiindcă gârbovi de obicei, s-au săturat a o privi pe aceasta. Cărui om, zărindu-se-n oglindă într-un semiântuneric, nu i se pare a se fi întîlnit cu sinucigașul din el? Poți iubi o ființă impermeabilă Absurdului și care nu bănuiește din ce tragedie pleacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imoralitate. O țară în care nu poți crede în ceva decât nihilist... Saloanele au fost grădini de îndoieli. Și femeile, bolnave de deșteptăciune, suspinând în săruturi sceptice... Cine va înțelege paradoxul acestui popor care, abuzând de luciditate, nu s-a săturat de dragoste? Ce căi va fi descoperit el înspre erotică, din deșertul amărăciunii și al logicii? Și ce l-o fi mânat, nativ, spre lipsa de naivitate? În Franța existat-a vreodată vreun copil? În muzică, francezii n-au creat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vis, ș-ar fi vrut numai ca vecinic să ție acel vis. - Tu ești? Chiar tu? întrebă ea cu glasul înecat căci toată cugetarea ei se-mprospătase, toate visele ei reveneau splendide și doritoare de viață... Ea nu se mai sătura prividu-l... și uitase starea în care era. ................................................................................................................................ {EminescuOpVII 134} {EminescuOpVII 135} {EminescuOpVII 136} {EminescuOpVII 137} UMBRA MEA 2255 Adeseori când stau înaintea fumegătoarei lumini galbene a lampei mele, când mă 184r uit în ochiul ei cel roș, când deschid câte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vis, ș-ar fi vrut numai ca vecinic să ție acel vis. - Tu ești? chiar tu? întrebă ea cu glasul înecat, căci toată cugetarea ei se-mprospătase, toate visele ei reveneau splendide și doritoare de viață. Ea nu se mai sătura privindu-l... și uitase starea în care era. {EminescuOpVII 167} CEZARA* Era-ntr-o dimineață de vară. Marea-și întindea nesfîrșita-i albăstrime, soarele se ridica încet in seninătatea adânc - albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vis, ș-ar fi vrut numai ca vecinic să ție acel vis. - Tu ești? Chiar tu? întreba, ea cu glasul înecat, căci toată cugetarea ei se-mprospătase, toate visele ei reveneau splendide și doritore de viață... Ea nu se mai sătura privindu-l... și uitase starea în care era....................................................... {EminescuOpVII 177} GENIU PUSTIU I TASSO-N SCOȚIA 2255 Dumas zice că romanul a esistat totdeauna. Se poate. El e metafora vieței. Priviți reversul aurit a unei monede calpe, ascultați cântecul absurd
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei. Lauda lor nu mă lingușește, pentru că ei laudă o individualitate care nu-i identică cu a mea - batjocura lor nu m-atinge, pentru că ei batjocuresc un individ pe care eu nu-l cunosc... îi desprețuiesc pe oameni... m-am săturat de ei. Se-nțelege că cu asta curmă șirul oricărui raționament ce se putea naște în mintea mea. Nu i-am mai făcut nici o imputare, e în zădar să vorbești celuia ce nu vrea să te - asculte. Într-o zi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]