3,304 matches
-
care a început înaintarea pe Valea Siretului spre Suceava. Între 29 noiembrie și 7 decembrie a ocupat Romanul și Târgu Neamț, iar în data de 14 decembrie 1467 a ocupat Baia Moldovei, oraș locuit la acea vreme în majoritate de sași și de maghiari, sediu al unei episcopii catolice. În noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467 oastea lui Ștefan a atacat pe neașteptate orașul Baia, dând foc palisadelor din lemn ale orașului, ceea ce a luat prin surprindere armata regală, având
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
era romano-catolică, a intrat în proprietatea bisericii reformate. Parohia a aprținut de Consistoriul Suprem al Bisericii Evanghelice din Sibiu până în anul 1862, având, din secolul al XVI-lea, doi preoți: un preot principal, de religie reformată și un capelan (inițial sas, mai apoi maghiar) de religie evanghelică. În prezent numărul credincioșilor este în continuă scădere, lucrările de restaurare, consolidare și amenajare fiind suportate de fundații și organizații din străinătate.
Biserica reformată din Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/320863_a_322192]
-
1982, București) este un istoric și publicist român. Descendent, pe linie maternă, al unui vechi neam de moșneni ialomițeni, Bărbuleștii din Poiana, înrudiți prin alianță cu familii ca Străjescu (boieri moldoveni), Onou (nobili ruși de origine moldovenească), von Kraus (nobili sași din Făgăraș și Codlea), cu actorul Puiu Călinescu sau cu poeta Gabriela Melinescu. Pe linie paternă, descinde dintr-o familie Iorga din fostul județ Râmnic. A absolvit Colegiul Național "Spiru Haret" din București în anul 2001 și Facultatea de Istorie
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
(n. 21 noiembrie 1923, Brașov) este un teolog, profesor universitar și politician sas transilvănean, membru fondator al FDGR în 1989 și președinte al acestei formațiuni între 1992-1998. În prezent este președintele de onoare al FDGR. În 1942 și-a dat bacalaureatul la Liceul Johannes Honterus din Brașov. În 1943 a fost înrolat ca
Paul Philippi () [Corola-website/Science/315390_a_316719]
-
accidente de decompresie, pentru efectuarea decompresiei la suprafață a scafandrilor în activitățile de scufundare profesională, oxigenoterapie hiperbară, teste etc. <br/br>Barocamera a fost inventată de Alberto Gianni în anul 1916 și denumită "camera de dezazotare". Funcție de numărul de compartimente (sas-uri) pe care le are, barocamera poate fi: Barocamera monoloc este un recipient cilindric în care poate încăpea un singur om. Este utilizată în special pentru acordarea primului ajutor în cazul unui accident de decompresie, urmat de transportul la o
Barocameră () [Corola-website/Science/315411_a_316740]
-
aer, principală și secundară de securitate, care pot fi compresoare sau baterii de butelii, precum și rezervoare tampon. Este un compartiment etanș de mici dimensiuni prevăzut cu două porți și două vane, de admisie și evacuare. Este folosit pentru trecerea în sas-ul principal a alimentelor, reviste, medicamente, necesare scafandrilor aflați în barocameră. Presurizarea și depresurizarea se face cu cele două vane. Măsurile de prevenire și stingere a unui eventual incendiu în barocameră sunt deosebit de importante, datorită în primul rând a unei
Barocameră () [Corola-website/Science/315411_a_316740]
-
apă. Casele submarine pot fi deschise la partea inferioară - presiunea din interior fiind egală cu cea exterioară a apei, sau prevăzute cu porți de acces - presiunea interioară este mai mică decât presiunea apei, intrarea și ieșirea se face printr-un sas intermediar etanșabil, ce trebuie presurizat. Principalele lucrări subacvatice ce se pot realiza cu o casă submarină sunt: Primele case submarine au fost construite la începutul anilor `60 când Edwin Link și Jacques-Yves Cousteau pun în practică teoria scufundărilor în saturație
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
m. Casa submarină este constituită în general din următoarele elemente principale: Camera submersibilă de decompresie era confecționată din aluminiu, de formă cilindrică, având lungimea de 3 m, diametrul de 1 m iar în interior era prevăzută cu două compartimente: un sas cu o lungime de 2,2 m și un sas cu o lungime de 1,9 m. <br/br>Cilindrul avea posibilitatea de a sta în poziție orizontală pe puntea navei suport și în poziție verticală sub apă, fiind manevrat
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
principale: Camera submersibilă de decompresie era confecționată din aluminiu, de formă cilindrică, având lungimea de 3 m, diametrul de 1 m iar în interior era prevăzută cu două compartimente: un sas cu o lungime de 2,2 m și un sas cu o lungime de 1,9 m. <br/br>Cilindrul avea posibilitatea de a sta în poziție orizontală pe puntea navei suport și în poziție verticală sub apă, fiind manevrat pentru coborâre ca un ascensor. Poarta inferioară era deschisă, apa
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
au furnizat materialul necesar realizării filmului "Lumea fără soare" în 1964. Pentru acest experiment Cousteau a construit o casă submarină de forma unei sfere cu diametrul de 7,5 m din oțel gros de 5 mm prevăzută cu trei iublouri, sas de intrare pentru scafandri și un alt sas la partea superioară pentru introducerea de aparatură. Sfera era fixată pe un șasiu de 14,5 x 8,5 m prevăzut cu tancuri de balast care se puteau umple cu aer sau
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
soare" în 1964. Pentru acest experiment Cousteau a construit o casă submarină de forma unei sfere cu diametrul de 7,5 m din oțel gros de 5 mm prevăzută cu trei iublouri, sas de intrare pentru scafandri și un alt sas la partea superioară pentru introducerea de aparatură. Sfera era fixată pe un șasiu de 14,5 x 8,5 m prevăzut cu tancuri de balast care se puteau umple cu aer sau cu apă precum și lest detașabil format din 40
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
începând din secolul al XIV-lea. Între anii 1432 - 1437, cetatea a fost atacată și jefuită de către turci, pentru ca mai târziu, în anul 1643, să fie părăsită, după ce un incendiu devastator a transformat-o în ruine. La sfârșitul aceluiași secol, sașii revin în cetate, pentru a se refugia. De această dată, cetatea va fi predată armatelor habsburgice fără rezisteță armată. În 1716, zidurile cetății au folosit drept refugiu supraviețuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită în localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
(n. 16 iunie 1933, Vișeu de Sus) este un inventator român născut la Vișeu de Sus, județul Maramureș într-o familie de muncitori de pe Valea Sasului (acum Valea Stejarului). Familia sa locuia inițial pe strada 1 Mai, însă au cumpărat un teren pe Valea Stejarului. este recunoscut pentru numeroase invenții care au avut un impact favorabil prin utilitatea pe care o prezintă în ceea ce privește protejarea mediului și
Gheorghe Volcovinschi () [Corola-website/Science/317363_a_318692]
-
în orașul Brașov în anul 1807, cu aprobarea consiliului local. Comunitatea evreilor a fost înființată oficial în 1826. Existau restricții în ceea ce privește meseriile pe care le puteau practica, ei putându-se angaja doar dacă repectivul loc de muncă era refuzat de sași. Membrii comunității se îndeletniceau cu negustoria, dar mai existau și meseriași (pălărieri, croitori, zugravi, bijutieri) sau intelectuali în rândul populației evreiești. Numărul evreilor din Brașov a crescut constant. Astfel, dacă în 1890 trăiau în oraș 769 evrei, în anul 1940
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
a fost construită între anii 1898-1899, în stil eclectic. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2015, având codul de clasificare . După o legendă, prezența evreiască în regiunea Sibiului este datată din epoca romană: umanistul sas Johannes Lebel (ca. 1490-1566), pastor evanghelic, a scris în 1559 un poem în limba latină dedicat localității Tălmaciu, aflată la aproximativ 20 km de Sibiu. În acest poem, el afirmă că localitatea a fost fondată de evrei în epoca lui
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
înainte de anul 1850, primul evreu care a primit dreptul de a se așeza în localitate fiind J. Aron din Bidiu (Bödön), la 31 iulie 1845. După această dată, evreii au venit în număr mare în oraș. Cu toate acestea, locuitorii sași ai Sibiului s-au opus stabilirii aici a evreilor, după cum s-a scris într-un articol publicat în 1850 în ziarul „Siebenbürger Bote”: "„Nu avem nevoie de adaosul unei viitoare populații evreiești nici în Sibiu, nici altundeva în ținutul săsesc
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
articol publicat în 1850 în ziarul „Siebenbürger Bote”: "„Nu avem nevoie de adaosul unei viitoare populații evreiești nici în Sibiu, nici altundeva în ținutul săsesc. S-ar putea să sune foarte neliberal; dar avem motive întemeiate pentru aceasta. Bunăstarea agricultorului sas, ce era dominată înainte de jaful maghiar, se întemeiază nu numai pe hărnicia și spiritul de economie a acestuia, ci și pe interdicția legală a stabilirii evreilor pe pământ săsesc. În întreaga Transilvanie există puțini evrei (între 3 - 4.000), deoarece
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
în vara anilor 1919 și 1920 la Conservatorul din Cluj, unde fusese numit profesor la catedra de teorie, solfegii, armonie si dirijat. În 1924 a obținut la Cluj titlul de Doctor în Filozofie și Litere cu teza „Limba română la sașii din Ardeal” (publicată ulterior în limba germană în revista Klingsor nr 3 (1926), cu titlul "Die rumänische Sprache bei den Siebenbürger Sachsen") iar în anii 1925-1931-1941 a fost întâi directorul, apoi rectorul Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj
Augustin Bena () [Corola-website/Science/321405_a_322734]
-
estimările sale și populații care nu s-ar identifica neapărat cu etnia română. Ca urmare, nu se știe dacă Băsescu a inclus evreii români, etnicii maghiari care sunt nativi în nordul României (cunoscuți sub numele de ceangăi sau secui) și sașii de origini germanice că români când a raportat estimările, precum și a treia generație a persoanelor fizice în Statele Unite și Canada. În aprilie 2011, în Parlamentul României s-a constituit "Comisia pentru Românii de pretutindeni".
Diaspora română () [Corola-website/Science/316906_a_318235]
-
() a fost un pictor sas transilvănean. A studiat pictura la Graz, München, Budapesta și Roma. După părerea specialiștilor, a fost unul dintre cei mai importanți și mai valoroși pictori transilvăneni ai sfârșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, un adevărat
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
Brukenthal, Sibiu); "Împărtășanie, biserica evanghelică din Henndorf" (1911); În livada de măslini" (1911, Galeria Brukenthal, Sibiu). Asemenea multor artiști Arthur Coulin s-a preocupat de decorațiuni interioare și proiecte de mobilier, inspirându-se în acest sens din creația și tradiția sașilor transilvăneni. În anul 1908 cu ocazia bazarului de Crăciun organizat de Asociația Sebastian Hann a fost expus un jilț realizat de către tâmplarul Wilhelm Gottschling după un desen de Coulin. Pentru a avea o imagine completă asupra activității sale artistice, trebuie
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
Tonciulescu. Mai mult, ea contravine sensului adverbului latin "ultra", care nu înseamnă "foarte", așa cum o confirmă și cele mai prestigioase dicționare. Există deci motive întemeiate pentru a considera traducerea lui ultrasiluana prin foarte paduroasă drept eronată. Ca și numele de „sași”, denumirea de „Siebenbürgen” reprezentând chiar și astăzi regiunea intracarpatica, are în jurul ei controverse importante în rândul istoricilor. Prin „Siebenbürgen” se înțelegea inițial numai provincia Sibiului, astăzi ea cuprinde regiunea de podiș dintre Munții Apuseni, Carpații Meridionali și Carpații Orientali, adică
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
Brașov care datează dintr-o perioadă mai târzie decât Sibiul, Clujul sau Sebeșul, adică din secolul al XIII-lea. În plus, susține Nägler, până în secolul al XIII-lea în Transilvania nu existau orașe medievale. Eduard Robert Rösler avansează ideea că sașii nu au înțeles denumirea veche a orașului Sibiu, „"Cibinium"” sau cea presupus a fi a unui greav localnic, „"Villa Hermanni"”, si au numit așezarea „"Cibinburg"”. Din „"Cibinburg"”, după părerea să ar fi luat naștere numele de „Siebenbürgen”, care ar fi
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
l-ar fi dat Carpaților Meridionali și denumirea s-ar fi referit doar la provincia Sibiului, „"berjen"” transformându-se în „"bürgen"”(cetăți). Johann Wolff supune atenției opinia că numele ar veni de la „cele Șapte Scaune”, a căror regiune administrată de sași coincide cu teritoriul al cărui nume este atat de disputat. Cum „scaunele” erau în număr de sapte, dar menționarea documentara a lor este datata de abia în secolul al XIV-lea și la nivelul anului 1200 procesul de colonizare era
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
faptul că secuii, din cele șase triburi, au format șapte scaune din care șase în sud-estul Transilvaniei urmate de scaunul Arieș din Munții Apuseni. Mai vechi decât scaunele secuiești și cele săsești au fost cele șapte comitate transilvănene ungurești. Asemănător sașilor, secuilor și ungurilor, există mențiuni documentare de organizări teritoriale în șapte scaune ale cumanilor în Ungaria și chiar ale românilor din Banat. Toate cercetările și disputele în jurul numelui „Siebenbürgen” conduc la conturarea ideii că atât comitatele inițiale săsești și cele
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]