3,958 matches
-
timp de două decenii în librării și au rezistat sub pseudonim până când Klaus Roehler, care, treaz, era un lector din cale-afară de atent al editurii Luchterhand, l-a deconspirat pe unchiul meu la beție. Podul casei și despărțiturile lui de scânduri pline de troace și plase de țânțari. Mai târziu își va afla refugiul acolo, asemenea mie, Oskar Mazerath, înainte să fi fost urmărit și supus la cazne de către copiii din vecini. De acolo exersa cântatul cu efecte la distanță; pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
instigator sau ajutor; puța mea, însă, care în stare de repaus se pretinde inofensivă, a căzut în păcat fără pic de umor. Tot timpul trează, fiindcă vrea să pătrundă nestrămutat bărbătește indiferent unde, fie chiar și într-o gaură din scândurile cabinelor din lemn de pe plaja amenajată Brösen. Și, dacă stai destul de mult să-i pui întrebări, chihlimbarul are încă și mai multe de dezvăluit: membrul care-mi atârnă între picioare mie sau autoportretului meu închis în rășină, pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe el. Asta am și făcut. Acum era rândul nostru să-l punem sub presiune. La el în dormitor era bătut chiar și de către aceia dintre băieți cărora mai înainte le făcuse cizmele lună: toți împotriva unuia. Prin peretele de scânduri care despărțea un dormitor de altul îi aud gemetele, fiindcă mi-au rămas întipărite în minte. Aud cum plesnește centironul de piele. Cineva numără cu voce tare. Dar nici bătăile, nici alte șicane cu care era amenințat, nimic nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în timp ce el părea să fie impecabil atunci când, de fiecare dată, lăsa arma să cadă, încet, ca într-un timp lungit dinadins, ca să se impregneze în memorie. Pe urmă, când raportul de la Comandamentul superior al Wehrmacht-ului - prins în pioneze pe Scândura Neagră - făcea cunoscută debarcarea dușmanului anglo-american pe țărmul Atlanticului și-mi lărgea în continuare cunoștințele de geografie - doar colegii noștri alsacieni sau loreni erau în stare să pronunțe corect toponimicele normande și bretone -, bătălia de pe malul Atlanticului a acoperit tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
depuneau mărturie odată cu ele. Probabil de aceea, se spunea, încă din anii ‘50, spațiul pustiu al bisericii a slujit drept decor pentru filmele poloneze: din perspectiva operatorilor și a regizorilor, lumina ce cădea prin ferestrele înalte, doar parțial acoperite cu scânduri, ar fi fost utilă, prin atmosfera pe care o crea, întâmplărilor din filme. La una dintre ultimele vizite în Danzig am găsit biserica Sankt Johann schimbată. Se isprăvise cu depozitul de pietre, cu oasele și oscioarele. Podeaua nivelată, ferestrele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
venit corespondența, chiar dacă întârziată: un pachețel cu șosete de lână și cozonac fărâmițat, alături o pagină dublă plină de grijile străine de realitate ale tatălui meu, cu scrisul lui frumos, caligrafic. Pe urmă numai scrisori, iar după Crăciun absolut nimic. Scândura cea neagră ne făcea să credem că ofensiva din Ardeni decurgea victorios și aducea cu sine în sfârșit schimbarea, numai că, la scurt timp, din raportul armatei se putea deduce că rușii pătrunseseră în Prusia orientală. Relatări despre violuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe grinzi: numele unor fete pe care le doream și porcăriile obișnuite. Pâinea mea de porumb, prăjită, am ascuns-o într-o hârtie de ziar cu lozinci tipărite cu litere mari îndemnând la rezistență. Ca rezervă, ascunsă între saltea și scândurile priciului, ea urma să completeze rația mea zilnică. Atât de econom eram, pentru a-mi limita cât de cât foamea. În seara următoare, când coloana noastră s-a întors de la doborât copaci, nu mai era nici o firimitură din pâine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost de ajutor și grupul de terapie care se formase în jurul „Tulburărilor de comportament în perioada pubertății“, care se răspândiseră în lagăr. Dar foamea m-a mânat la un curs de bucătari. Ispita se regăsea pe un anunț prins pe Scândura Neagră ce-și avea locul în fața clădirii cazarmei în care funcționa administrația lagărului. O față, desenată naiv, de omuleț cu bonetă de bucătar făcea și ea reclamă pe țidula cu anunțul. În fostul punct veterinar al regimentului de cavalerie, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
artele frumoase și care mai târziu a și ajuns cu promptitudine profesor de desen, un băiat întotdeauna binedispus. Mie mi-a revenit ca instrument de percuție un obiect banal, folosit încă din cele mai vechi timpuri ale jazzului - New Orleans! -, scândura de spălat, pe a cărei tablă vălurită băteam ritmul cu degetare pe opt dintre degete. În Czikos, un restaurant strâmt ca un furtun și cu un aer pseudo-unguresc din orașul vechi, cântam de trei ori pe săptămână. Un țigan țambalagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
admninistratorii lor. Și, pentru că patronul și patroana de la Czikos, amândoi ospătari, păreau personaje descinse dintre-o acțiune romanescă, ei au fost potriviți mai târziu pentru acea acțiune secundară în cursul căreia toba de tinichea a lui Oskar Mazerath a înlocuit scândura de spălat. După bunul lui plac, el își făcea personajele să se supună și-i dădea restaurantului Czikos o importanță exagerată pe durata unui capitol care se numea „Pivnița cu ceapă“, prin faptul că oaspeții alesului local, atât cei împietriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în spatele unui geam sablat, se conturează ceva de care cred că pot să-mi aduc aminte într-o oarecare măsură: noi trei - Geldmacher cu cântatul lui la flaut, Scholl cu banjo-ul lui când ciupit, când lovit și eu, cu scândura de spălat utilizată când economicos, când în ritmuri iuți - am avut parte la o oră târzie de o vizită celebră. După o jam-session în fața unui public numeros, la care se pare că nu se mai găseau bilete de săptămâni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Revelion, în zori m-au condus la gară Fluieraș Geldmacher, Scholl cu chitara și fiul țiganului țambalagiu cu contrabasul. Era și Franz Witte cu ei. Fiecare fuma de parcă aceea ar fi fost ultima țigară. Încă o dată, stilul nostru de jazz. Scândura de spălat și degetarele au rămas pe peron. Am lăsat în urmă multe alte lucruri. Am plecat cu trenul interzonal, pe întâi ianuarie ‘53 în plin semestru de iarnă: cu puțin bagaj, dar bogat în cuvinte și personaje lăuntrice, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cele mai multe ori ședea singur și, între o înghițitură și alta, își umezea fruntea cu tescovină, ca și când ar fi vrut să se boteze din nou. La un moment dat, cu siguranță că în timpul unei pauze de muzică, mi-am pus deoparte scândura de spălat și degetarele și am îndrăznit să-i vorbesc. Când a auzit că voiam să mă duc la Berlin la atelierul studenților lui Hartung, m-a sfătuit, surprinzător de săritor, să nu trimit doar mapa obligatorie, ci și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se desfășura aici pe spații mai ample, avea un aer mai sărăcăcios, mai lacunar și mai apropiat de sfârșitul războiului. Mult spațiu între zidurile arse, întinse pe suprafețe mari. Rareori câte o clădire nouă, dar multe barăci și dughene de scânduri. Zadarnic se străduia Kurfürstendamm-ul să fie o promenadă elegantă. Numai pe Hardenbergstraße, între gara Zoologischer Garten și stația de metrou Am Knie, Piața Ernst Reuter de mai târziu, am văzut în apropiere de Steinplatz o schelărie în spatele căreia în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Cum?. Mika-Le se duce la Maxențiu?. - Dar ce, Mini scumpo! Mai are doi îngeri păzitori, unul la capul, altul la picioarele patului de spital. . . Da, vezi bine, inocența mea!. Uite colo ce scrie! Arăta firma lată a unei dughene de scânduri. La geam se vedeau mere costelive, portocale mici și smochine vechi. Scria Cooperativa. Mini se uită împrejur. Lumini mai dese acum scânteiau slăbite de aburul gerului. Prin dedalul străzilor ieșiseră, în sfârșit, în Calea Victoriei sus, spre Dobriceanu. Inima lui Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să se auto-convingă. Asemenea chestii merg întotdeauna, dacă ai tupeu. Transportă în grabă distorsorul în living-room. Apoi închise ușa dormitorului. Puțin după aceea, la ușa dinspre coridor se auzi un ciocănit. Gosseyn deschise. Cinci bărbați intrară. Trei dintre ei cărau scânduri. Fără vorbă se apucară de treabă și ambalară distorsorul. Aduseseră cu ei fierăstraie, șurubelnițe automate; în șapte minute, după ceasul lui Gosseyn, erau gata. Cei doi camionagii, care nu făcuseră nimic până atunci, ridicară lada. Unul dintre ei zise: ― Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe o piele prea albă se inventează în oglinda ferestrei... fulgerul îi desenează acum o mustață bizară, în formă de furculiță... luminând tot ceea ce iubesc eu: rugina care macină tăcut, într-un fel de revoltă vagă și obstinată, cadrul ferestrei, scândura putrezită a mansardei și felinarul chior, întinzându-și o băltoacă de toată rușinea în jurul trupului costeliv... dar care nu-mi mai aparțin, pentru că nu fac parte din societate și tare aș vrea să evadez din cadrul speciei... Data 8, ...astăzi mi
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
este vară din nou și deasupra mea văd un cer aproape fără nor, un cer de un albastru strălucitor, o cupolă străvezie care se întinde peste rîu, peste oraș și peste ținut. Cît a fost ziua de lungă, soarele încălzise scîndurile debarcaderului pînă cînd acestea au devenit de un gri deschis, aproape albe, și încinse. Într-o clipă soarele îmi usucă transpirația de pe față, astfel că numai sarea rămîne în urmă-i, ale cărei firișoare le simt pe piele. Debarcaderul este
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
stufărișul de pe marginea apei. Fericirea există doar atunci cînd o poți atinge și o poți păstra, eu încă o am, vara anului 1939, acum, aici, în noaptea asta. Aud susurul blînd al apei și adînc, în oase, încă simt căldura scîndurilor pontonului. Prima mea amintire despre rîu este alcătuită din lumină și spațiu. Mă văd pe mine și pe tatăl meu mergînd pe străzile din cartierul nostru, pe Topaasstraat, trecînd prin piața cu baia publică și apoi pe larga Smaragdstraat care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fost aproape demolată, șoproanele în care erau ținute bărcile încă există. Nu trebuie nici să închid ochii, nici să privesc în spatele meu, ca să știu cum arătau atunci. Pe podea erau rînduite bărcile, semețindu-se din pîntece într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am gîndit la mine pe fundalul unui cer albastru pictat și cu un păr nefiresc de blond, ca într-o fotografie care se oferă la cumpărarea de tutun. Primăvara nu începuse încă, atunci cînd am concurat în prima noastră cursă. Scîndurile din fața clubului erau ude de ploaie și un vînt aprig purta norii negri ca cerneala de-a curmezișul cerului. Cu toate acestea, directorul competițiilor a apreciat condițiile ca fiind destul de bune ca să îngăduie desfășurarea competiției interne a clubului. Blestemînd și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
înăuntru, parcă jumătate din mine s-ar fi așteptat să audă sunetul greutăților ridicate și coborîte. Apoi am început să mă plimb de-a lungul pontonului, care era foarte alunecos, negru ca smoala și alunecos, și din care deja lipseau scînduri. Trebuia să mă concentrez la fiecare pas, brațe răsucite, degete sîngerînd, haina mea larg deschisă. Dar cu fiecare pas eram mai aproape de apă. După bătăile de sprint, am continuat să număr. Să număr descrescător: sute de metri, bătăi, părți de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Cum am spus, oamenii s-au dat la o parte, făcându-i loc cuviincios să intre în casă unde așteptau rudele mortului și mortul în sicriul pe care și-l comandase singur cu mult timp în urmă, un sicriu din scândură de stejar groasă de vreo cinci centimetri, frumos ornat, iar cel din sicriu era îmbrăcat într-un costum negru impecabil, la cap avea o căciulă de astrahan, pantofi negri noi, cămașă albă cu o cravată neagră la gât. Așa mi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ianuarie 2007, România a intrând în UE și cei pe care-i conducem pe ultimul drum, trebuie să îndeplinească anumite condiții date de o Directivă a forumului european. Aceștia trebuie să fie puși în sicrie care să putrezească repede, din scândură subțire, din PAL sau PFL, iar costumul să fie din material biodegradabil, care să se descompună cât mai repede în pământ. Voi nu ați înțeles ce v-am spus și ați făcut totul împotriva Directivei UE. Deci, n-ați ținut
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sau la Oarba de Mureș ori în Munții Tatra, în Cehoslovacia, săpam groapa, băgam într-un mormânt săpat la repezeală pe cel mort, puneam o cruce la căpătâi din ce găseam la îndemână, crengi de copaci, de bețe, mai rar scândură și spuneam Tatăl nostru, pentru că nu aveam popi pentru zecile și zecile de morți cărora să le facă slujbă de înmormântare. Uneori chiar preoții pe care-i aveam pe lângă batalion sau regiment erau împușcați de inamic. Venea episcopul să le facă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]