7,856 matches
-
1 699; Aurel Martin, „Viața și opera lui Th. Neculuță”, „Almanahul literar”, 1950, 5; Maria Goleanu, „Viața și opera lui Th. Neculuță”, „Iașul nou”, 1950, 5-6; Eugen Luca, „Viața și opera lui Th. Neculuță”, CNT, 1950, 187; Andrei Băleanu, „Eminescu”, „Scânteia”, 1956, 3 517; Savin Bratu, „Firul Ariadnei”, GL, 1958, 10; Georgescu, Încercări, II, 176-180; Alexandru Teodorescu, „Prozatori contemporani”, ALIL, t. XII, 1961, 2; Matei Călinescu, „Prozatori contemporani” II, GL, 1963, 5; Virgil Ardeleanu, „Prozatori contemporani” II, ST, 1963, 3; Lucian
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
își ia bacalaureatul la Bistrița și devine student la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității din Cluj (1958-1963). Funcționează ca profesor la Institutul Pedagogic din Craiova și, tot aici, la Școala Specială, apoi ca redactor la revista „Ramuri”, la „Scânteia tineretului” și la „Româniafilm”. După 1989 a condus scurt timp ziarul „Dimineața”. Este director al Editurii Eurasia. Debutează în 1962, la „Tribuna”, cu versuri. Colaborează la majoritatea revistelor de cultură cu studii și eseuri de filosofie, istorie literară și mai
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
Tribuna” din Brașov. Învață la Liceul German din Brașov (1950-1953), apoi la Liceul nr. 3 din același oraș (1953-1956) și va absolvi, în 1960, cursurile Facultății de Filologie la Universitatea din București. După o perioadă de colaborări la „Gazeta literară”, „Scânteia tineretului” și „Luceafărul”, se angajează redactor la „Luceafărul”, unde în 1964 devine șef de secție. Debutează editorial cu volumul Nu te lăsa niciodată, apărut în 1966 și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1990 înființează revista „Formula AS”, care devine
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
bibliografice: Șerban Cioculescu, Veronica Micle și „a doua vedere”, GL, 1967, 46; D. Șoitu, „Mărturii. Eminescu - Veronica Micle”, IL, 1967, 12; Al. Piru, „Mărturii. Eminescu - Veronica Micle”, LCF, 1968, 13; Ioan Adam, „Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu”, „Scânteia”, 1969, 8258; Mircea Beșteliu, „Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu”, R, 1969, 11; George Firănescu, Contribuții documentare (vechi și noi) la biografia lui Mihai Eminescu, TMS, 1969,11; Marin Bucur, „Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
țărani. Va absolvi cursurile Liceului „Al. Sahia” din Târnăveni (1957) și pe cele ale Facultății de Drept din București (1967), fiind doctor în științe juridice. Urmează și un curs postuniversitar de jurnalism, între 1967 și 1972 lucrând ca redactor la „Scânteia”, iar între 1987 și 1990 ca șef al Catedrei de presă la Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Ulterior este redactor-șef la „Românul” (1990) și „Românul magazin” (1991-1993). Intră în lumea politică, fiind numit secretar
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
poetului/ doar tăcerile din/ Tăcerea/ ce naște/ din/ cuvinte/ Cuvântul.” În Pelerin (2003) intervine o deschidere mai accentuată spre vis, fabulos și imaginar. Lumea este concepută ca un basm, iar viața e înțeleasă ca miracol ce își are originea în „scânteia din amnarul rămas în paradis”. În parabola proiectată de poemul Uitată e minunea, sensurile trimit la posibilitatea răscumpărării existenței prin artă, starea poetică fiind văzută ca un echivalent al stării paradisiace din epoca mitică a originilor. Se invocă o lume
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
15; Al. Piru, G. Tutoveanu, „Versuri”, RL, 1969, 3; Constantin Ciopraga, Eminescu în amintirile contemporanilor, „Glasul Patriei”, 1971, 35; Șerban Cioculescu, M. Sadoveanu-taciturnul, RL, 1973, 23; Șerban Cioculescu, Portretul lui Titu Maiorescu, RL, 1973, 37; Mihai Ungheanu, Amintiri despre Sadoveanu, „Scânteia tineretului”, 1973, 20 octombrie; Mihai Dragan, Maiorescu în amintirile contemporanilor, CRC, 1973, 50; Șerban Cioculescu, G. Ibrăileanu, „mag” și cavaler al inefabilului, RL, 1975, 7; Ardeleanu, Opinii, 163-168; Eugenia Tudor- Anton, G. Ibrăileanu reflectat în oglindă amintirilor, VR, 1976, 6
POPESCU-SIRETEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
o va absolvi ca licențiat în științe economice în 1951. Este, de asemenea, absolvent al Școlii Superioare de Partid „A.A. Jdanov” din Leningrad (1956). Activează în presă ca redactor, apoi secretar general adjunct la „Contemporanul” (1950-1955), redactor-șef la „Scânteia tineretului” (1956-1960), este director general la Agerpres (1960-1962), vicepreședinte al Comitetului de Cultură și Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri (1962-1964). Revenit în presă, conduce, între 1965 și 1968, ziarul „Scânteia”, pentru a prelua, după aceea, Direcția Culturii și Presei din
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
apoi secretar general adjunct la „Contemporanul” (1950-1955), redactor-șef la „Scânteia tineretului” (1956-1960), este director general la Agerpres (1960-1962), vicepreședinte al Comitetului de Cultură și Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri (1962-1964). Revenit în presă, conduce, între 1965 și 1968, ziarul „Scânteia”, pentru a prelua, după aceea, Direcția Culturii și Presei din Comitetul Central al PCR (1969-1971). Președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste între 1971 și 1976, va fi membru al Comitetului Politic Executiv și secretar al Comitetul Central al PCR
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
susținut, respirând un adevăr care ține de realismul psihologic. Din loc în loc, dramatismul se răsucește în comic, în grotesc. În Stoborăni bântuie zvon de răzmeriță. Săraci din cale-afară, țăranii freamătă într-o așteptare pătrunsă de neliniști. Nu trebuie decât o scânteie ca disperarea lor să explodeze. Prilejul unor răfuieli le dă o exaltare ce duce ușor la necugetate violențe. Ei își răzbună devastând, incendiind, lovind barbar cu furci, topoare, ciomege, punând mâna și cărând acasă tot ce nu sfărâmă. E o
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
profesoară de desen, desenator decorator la Ateneul Român, bibliotecară la Sibiu. Debutează cu poezie în „Gazeta Sibiului” (1941) și colaborează cu versuri la „Flacăra Sibiului”, „Tribuna Sibiului”, „Arcade”, „Transilvania”, unde semnează și critică literară, „Drum nou”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Scânteia”, „Luceafărul”, „Ateneu”, precum și la reviste din Italia, Belgia ș.a. Prima carte publicată de P., Promontorii (1968), cuprinde versuri solemne, de un lirism adesea fascinant, iar sonetele din Ascunsa vulnerare (1971; Premiul revistei „Tribuna”) dezvăluie afinitatea poetei pentru cultura elină, ca
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
de scriitor de succes, unanim apreciat și situat în prim-planul vieții literare, P. petrece o parte din anii 1971-1972 la Viena, ca bursier al Premiului Herder. Colaborează la „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Argeș”, „Teatru”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Scânteia tineretului” ș.a. cu eseuri privind estetica prozei contemporane, comentarii despre literaturile engleză și americană, ulterior adunate sub titlul Între Socrate și Xantipa (1973). E admirat de un public larg și curtat de oficialitate, fiind, între altele, promovat, ca reprezentant al
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
1969, 23; Radu Enescu, „Fire de jazz”, F, 1969, 6; Zaharia Sângeorzan, Doi poeți: Petru Popescu și Ion Hurjui, CRC, 1969, 28; Ion Caraion, „Fire de jazz”, VR, 1969, 7; Cornel Regman, Un roman-roman, TR, 1970, 1; C. Stănescu, „Prins”, „Scânteia tineretului”, 1970, 6433; Adrian Marino, Un roman despre viață și moarte, RL, 1970, 4; I. Negoițescu, Un realist victorios: Petru Popescu, LCF, 1970, 4; Eugen Luca, „Prins”, CNT, 1970, 6; Dan Cristea, „Prins”, ARG, 1970, 2; Liviu Leonte, „Prins”, IL
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
1973, 39; Ion Lazăr, Mai mult decât o „propunere”, LCF, 1975, 31; Valerian Sava, „Voci și vocații cinematografice”, „Cinema”, 1975, 8, Antoaneta C. Iordache, Florian Potra, O, 1975, 10; Sorin Titel, Lecturi cinematografice, RL, 1976, 14; Manuela Cernat, Florian Potra, „Scânteia”, 1980, 11 695; Elena Nestor, „Reconstruiri”, RL, 1981, 52; Dan Ciachir, Mateiu I. Caragiale în italiană, SPM, 1982, 613; Ștefan Cazimir, Nu numai Caragiale, București, 1984, 246-256. C.Cl.
POTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
ca redactor la periodicele „Cuvântul libertății”, „Gazeta de Sud” și „Național”. Debutează cu grupajul de versuri Despre starea planetei, în „Viața românească” (1982), iar editorial, în 1984, cu placheta Sora mea, înserarea. I s-au decernat Premiul „Suplimentului literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1983), Premiul Uniunii Tineretului Comunist (1984), Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1998, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Fundației Scrisul Românesc (2000). Deși debutul lui P. prefigurează o accentuată preferință pentru banalizarea intenționată a recuzitei poetice tradiționale, pentru acuta
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
RL, 1976, 37; Al. Piru, „Patima muntelui”, LCF, 1978, 42; Laurențiu Ulici, Spiritul și litera tradiției, RL, 1978, 45; Constanța Buzea, „Patima muntelui”, AFT, 1978, 10; Mihai Dinu Gheorghiu, „Patima muntelui”, CL, 1978, 11; Alex. Ștefănescu, Spiritul însetat de real, „Scânteia tineretului”, 1978, 9 195; Valentin F. Mihăescu, „Lumile din strigăt”, LCF, 1981, 25; Liviu Papadima, „Locuitor în Oedip”, TBR, 1984, 207; Gheorghe Istrate, „Locuitor în Oedip”, LCF, 1984, 48; Alex. Ștefănescu, „Lacrima arlechinului”, RL, 1985, 38; Valentin F. Mihăescu, „Lacrima
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
colaborare cu Tóthfalusi Anna); Else Lasker-Schüller, Pianina albastră, pref. trad., București, 1975. Repere bibliografice: G. Călinescu, În loc de corespondență, „Națiunea”, 1946, 94; George Munteanu, Un cântec al anilor acestora, „Almanahul literar”, 1950, 10; Nestor Ignat, O carte despre frumusețea vieții noi, „Scânteia”, 1952, 2254; Ion Vitner, Firul Ariadnei, București, 1957, 195-203; Călinescu, Literatura, 106-113; Georgescu, Încercări, II, 131-135; Ion Vitner, Meridiane literare, București, 1960, 70-78; G. Călinescu, Stele în vârful degetelor, CNT, 1961, 41; Georgescu, Păreri, 169-174; Felea, Dialoguri, 188-202; Micu-Manolescu, Literatura
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Română, secția română-franceză, a Universității din București (1970-1974). Ca student, este membru al cenaclului Junimea, condus de Ov. S. Crohmălniceanu, și al grupării literare care scoate revista murală „Noii”. Lucrează ca profesor la Roman (1975-1981), redactor la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1982-1989), apoi la „Tineretul liber” (1989-1993), „Zig-zag”(1993-1994), „Arc” (ianuarie-iulie 1995) și „Formula AS” (din 1995). Din 1997 este cadru didactic asociat la Universitatea Media, iar în 2003 și la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universității
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
, Ilie (5.XI.1933, Râmnicu Vâlcea), prozator și poet. Este fiul Aurorei Purcaru (n. Năchiescu) și al lui Ioan Purcaru, profesori. Urmează liceul la Craiova și Școala de Literatură „M. Eminescu” din București, devenind redactor la „Scânteia” (1950-1958) și „Scânteia tineretului”. Este cofondator al revistei „Ramuri” (1964), redactor-șef (1968-1969) și redactor-șef adjunct (1972-1974) la „Tribuna României”, redactor la „Flacăra” (din 1974). Debutează cu versuri în 1950, la „Contemporanul”, iar editorial, în 1955, cu un reportaj
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
, Ilie (5.XI.1933, Râmnicu Vâlcea), prozator și poet. Este fiul Aurorei Purcaru (n. Năchiescu) și al lui Ioan Purcaru, profesori. Urmează liceul la Craiova și Școala de Literatură „M. Eminescu” din București, devenind redactor la „Scânteia” (1950-1958) și „Scânteia tineretului”. Este cofondator al revistei „Ramuri” (1964), redactor-șef (1968-1969) și redactor-șef adjunct (1972-1974) la „Tribuna României”, redactor la „Flacăra” (din 1974). Debutează cu versuri în 1950, la „Contemporanul”, iar editorial, în 1955, cu un reportaj în volumul Zile
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
1989 (în colaborare cu Alice Voinescu); Oek De Jong, Un cerc în iarbă, București, 1991; Hanny Alders, Amurgul templierilor, București, 1993. Repere bibliografice: Marin Tarangul, Johan Huizinga, „Amurgul Evului Mediu”, RL, 1970, 19; Aurel Dragoș Munteanu, Jan Mens, „Meșterul Rembrandt”, „Scânteia”, 1972, 8 iulie; Gelu Ionescu, „Literatura mărturisirilor”, CNT, 1972, 45; Alexandru Balaci, Luis de Camões, „Sonete”, RMB, 1974, 10 iulie; Nicolae Manolescu, Erasm și lecția umanismului, RMB, 1974, 31 iulie; Nicolae Balotă, O sumă a esteticii, RL, 1974, 45; Gelu
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
din Magazinul. SCRIERI: Vârtej, București, 1964; Adevăr și fantezie, București, 1970; Taina crăiesei. Basme, cu ilustrații de Lena Constante, București, 1972; Ancora, pref. Ana Blandiana, București, 1982. Repere bibliografice: Gheorghe Drăgan, „Vârtej”, IL, 1965, 1; Dinu Săraru, „Adevăr și fantezie”, „Scânteia”, 1970, 8652; Antoaneta Tănăsescu, „Adevăr și fantezie”, CNT, 1970, 52; Mircea Iorgulescu, „Adevăr și fantezie”, RL, 1971, 6; Ștefan Roll, Numai adevăr, LCF, 1971, 9; Vladimir Colin, „Adevăr și fantezie”, VR, 1971, 3; Val Condurache, „Vârtej”, CL, 1973, 23; Sorin
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
românesc, București, 1977; [Dezbateri referitoare la protocronism], RL, 1977, 10, 32, 35, 51, LCF, 1977, 41, 42, 44, 46, 47, 51, 1978, 43, 44, AFT, 1977, 11, SPM, 1981, 574, 1982, 593, FLC, 1982, 3, 5, SLAST, 1982, 26, 27, „Scânteia”, 1984, 5; Dobrescu, Foiletoane, I, 163-169; Dan Zamfirescu, Via magna, 1979, 109-294; Andrei Pleșu, Rigorile ideii naționale și legitimitatea universalului, SXX, 1981, 1-3; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, passim; Paleologu, Alchimia, 7-14; Papu, Motive, passim; Dan Zamfirescu, Accente și
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
și literatura română. Și-a susținut doctoratul cu teza N. Iorga - exeget al literaturii universale. A fost redactor la „Gazeta literară” (1954- 1959), unde a și debutat în 1954, și la „Luceafărul” (1959-1962), redactor și redactor-șef adjunct al ziarului „Scânteia” (1962-1969), vicepreședinte al Radio-Televiziunii Române (1970-1972), director al Editurii Eminescu (1972-1990). A profesat și în învățământul universitar, ca lector la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” (1966-1969) și la Facultatea de Limba și Literatura Română (1969-1970). Din 1991 ocupă un
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
1969 îi apare prima carte de versuri, Geraldine. Pleacă în Israel în 1972, stabilindu-se, din 1973, la Paris. Își ia doctoratul în psihologie generală în 1981. Geraldine va fi considerat un „debut semnificativ” de I. Negoițescu, deși criticii de la „Scânteia” și „Scânteia tineretului” îl acuzaseră pe tânărul poet de lipsă de originalitate și talent. Apropiat de poezia lui Gellu Naum și de scrisul altor avangardiști, R. va practica un suprarealism moderat, diafan la prima vedere, populat de „corbi albi”, de
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]