5,013 matches
-
confesiunile creștine, în special dintre ortodocși și catolici, o parte dintre ortodocși văzând în pretențiile hegemonice ale Vaticanului un semn anticristologic de necontestat. În mod special însă mitul continuă să își arate fertilitatea sa în literatură. Mă gândesc la romanul scriitoarei Selma Lagerlöf, Les Miracles de l’Antichrist, publicat în 1897, a cărui acțiune se derulează într‑o Sicilie în care ideile socialiste (pseudocreștine) încep să câștige teren. De asemenea, la testamentul literar și filozofic al lui Vladimir Soloviov, Court recit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ordinul „Kiril și Metodie”, clasa a II-a, acordat de Guvernul Bulgariei (1977), în 1999 primește titlul doctor honoris causa al Universității „Sf. Kliment Ochridski” din Sofia, iar în 2000 Ordinul „Profesor Marin Drinov” din partea Academiei Bulgare de Științe. Ca scriitoare, debutează în presă cu câteva traduceri din poezia bulgară (1961), iar editorial cu romanul polițist Cei trei „A”, apărut în 1975. Colaborează la „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»”, „Balcania”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Convorbiri literare”, „Destin
SIUPIUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
Rebreanu (1941-1944), secretar de redacție al programelor de spectacol. După 1944 a lucrat ca muncitor la CFR, la fabrica „Zarea”, ca magaziner la Teatrul Mic și la Teatrul „Ion Creangă” din București, de unde se și pensionează. A colaborat la „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (unde a fost și secretar de redacție în 1934), „Bilete de papagal”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Manifest”, „Răboj”, „Semne”, „Viața literară”, „Vremea” ș.a. A semnat și Silviu
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
încheiere a romanului, pare să pună capăt - justițiar - unor destine, celor care au greșit sau celor care nu își găsesc calea. În Europa! În Europa!, carte scrisă între ianuarie 1989 și ianuarie 1992, închide în trei capitole de jurnal confesiunile scriitoarei și demersurile sale în încercarea de a-și găsi locul într-o altă lume. Parafrazând parcă Ecleziastul, S. mărturisește: „Există un timp al trăirii. Apoi un timp al înțelegerii. Și în cele din urmă un timp al scrisului. Acest Jurnal
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
de zi” a Liceului „N. Gane” din Fălticeni îi apare o schiță, publică, în 1930, versuri și proză în „Gazeta noastră ilustrată”. Prima carte, romanul Idolii de lut, îi apare în 1935. A colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (unde e secretar de redacție), „Muguri literari”, „Meșterul Manole”, „Universul literar”, „Înmuguriri”, „Cuvântul”, „Vremea”, „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Cuvântul liber”, „Reporter” ș.a. Din 1937 devine membru al Societății Scriitorilor Români. I s-au atribuit Premiul Societății
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
sibieni. Pimen Constantinescu dedică o schiță biografică poetului Elie Măgeanu. Nu sunt uitați nici scriitorii stinși din viață în anul 1934, care veniseră în contact cu viața culturală a Sibiului: G. Bogdan-Duică și Constanța Hodoș, „una din cele dintâi bune scriitoare pentru copii”. Cronica se oprește și asupra aparițiilor literare de ultimă oră, cum sunt volumul Memorii al artistei Agatha Bârsescu (comentat de Ecaterina Săndulescu) sau lucrarea lui Lucian Bologa intitulată Lecturii tineretului (de Ioan Lupaș). Se discută și sumarele unor
SIBIUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289663_a_290992]
-
afectat, fie simplificat în dauna realismului psihologic. Dacă ar fi insistat asupra mediilor mondene aflate într-o epocă de tranziție, în care noua societate, în căutare de „blazon” și legitimare, încearcă să asimileze ce a mai rămas din lumea veche, scriitoarea ar fi putut da un interesant roman de societate. Un fel de memorii, concepute în dialog cu un alter ego presupus a corija eventualele exagerări și imprecizii, imaginează S. în Oile mele (1999), unde amintirile unei vieți pline de evenimente
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
Bobi”. Între 1932 și 1943 a frecventat cenaclul Sburătorul, a cărui atmosferă este evocată în volumul de memorialistică Vitrina cu amintiri (1973). Alte cronici, articole, reportaje, note polemice îi apar în „Credința”, „Dimineața”, „Viața literară”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Vremea”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (unde semnează, în 1937, rubrica „Puncte”), „Revista Fundațiilor Regale”, „Democrația”, „Dreptatea nouă”, „Unirea” (1945), „Ultima oră”, „Contemporanul”, „Veac nou”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. A semnat și cu pseudonimul Aron Ciuntu. Volumul de debut, Dincolo de tristețe (1940), cuprinde
SERBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
de păianjen, îi apare în 1938, fiind reeditat, după 1944, în numeroase rânduri, cu modificări și adăugiri. Urmează, în 1950, romanul Cad zidurile, retipărit în 1965 sub titlul Cartea Mironei și devenit, în următoarele ediții, Mirona. În timpul perioadei virulent dogmatice scriitoarea ilustrează realismul socialist, compunând, pe teme date (munca în industrie, prefacerile din agricultură, rolul femeii, demascarea dușmanilor de clasă, educația patriotică în armată) și cu sloganurile epocii, romanele Cântecul uzinei (1950), Cantemiriștii (1954) și nuvelele S-a dumirit și Moș
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
este autoare a romanului Mersul pe ape (1996), a unei incitante cărți-document - Dosarul „Marin Preda” (1999), a unui volum de interviuri cu Mioara Cremene - La ce folosește Parisul? (2000), precum și a unor traduceri. Se poate spune că încă de la început scriitoarea își dovedește calitățile ce o vor impune: dezinvoltură stilistică, coerență ideatică, finețe a analizei, capacitate de a descoperi în gesturi aparent banale semnificații cu ample rezonanțe în destinul personajelor. Fără a fi didacticiste, primele povestiri au o „morală” doar sugerată
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
O, 1971, 10; Vera Călin, Iulia Soare, RL, 1971, 31; Corina Cristea, Inevitabila întoarcere, LCF, 1973, 29; Ardeleanu, „A urî”, 138-143; Cultura, știința și arta în județul Galați. Dicționar biobibliografic, Galați, 1973, 249-250; Negoițescu, Engrame, 154 - 157; Dan Grădinaru, O scriitoare uitată, RL, 1990, 27; Dicț. scriit. rom., IV, 286-287. T. R.
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
depus aici o coroană de bronz. Interesante, scrise cu nerv, sunt impresiile dintr-o călătorie în Danemarca, Suedia și Finlanda, când S. l-a cunoscut pe Henrik Ibsen - O româncă spre Polul Nord (1932). Alte volume de memorii („Pasiunea mea de scriitoare a fost călătoria”, mărturisea ea) sunt Schițe și amintiri din Italia (1900), Schițe și amintiri din Cehoslovacia (1925), Simfonii din trecut (1927). A tradus povești de Fenimore Cooper (Ciorap-de-piele, 1889) și, tot pentru copii, a scris feeria în versuri Corbul
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
spre Polul Nord, București, 1932; Dumitrițe brumate, București, 1937; Cântă Dorna, București, 1939. Traduceri: Fenimore Cooper, Ciorap-de-piele, București, 1889. Repere bibliografice: B. Delavrancea, Raport, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXVI, 1913-1914; Miller-Săndulescu, Evoluția, 197-205; Jubileul de 75 de ani al scriitoarei Smara, București, 1932; Maria Tătulescu, Smara Gheorghiu, animatoare a învățământului românesc, „Studii și articole de istorie”, 1978, 195-205; Dicț. lit. 1900, 793-794; Petre Gheorghe Bârlea, O româncă spre Polul Nord. Pe urmele Smarandei Gheorghiu, București, 1988; Dicț. scriit. rom., IV, 283-285
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
Editura Cartea Românească. Primele scrieri, încercări în proză, i-au apărut în „Calendarul «Minervei»” din 1926. Tot proză, dar și articole pe teme culturale publică în „Adevărul literar și artistic”, „Munca literară”, „Gloria României”, „Pământul”, „Buletinul Asociației Editorilor Români”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Vremea” ș.a. A îngrijit editarea lucrărilor „Anuarul general al Editurii și Librăriei Cartea Românească” (1937, în colaborare cu Bogdan Varvara) și „Anuarul general al industriei grafice din România” (1938). Din 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români
TONEGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
respingă o carte, act pe care îl face, de obicei, cu reținere. Studiul monografic Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană (2001) îi oferă analistei posibilitatea de a releva în chipul cel mai plauzibil virtuțile unei creații prozastice exemplare. Examinând întreaga operă a scriitoarei, exegeta îi demonstrează originalitatea, valoarea excepțională, dată de convertirea, în romane, a confesiei din primele scrieri în „observație rece, tăioasă, necruțătoare”, în scrutarea umanității din lumea românească urbană cu „ochiul rece al adevărului”. E ceea ce și-a propus, de altfel
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
București, unde colaborează sau lucrează în redacția gazetelor „Adevărul”, „Ilustrațiunea română”, „Românul”, „Țara”, „Liga ortodoxă” și „Bucarest”, întreținându-se din scris. În 1896-1897 editează cotidianul politic și literar „Pressa”, după ce în 1893, vreme de câteva luni, scosese alături de soția sa, scriitoarea Laura Vampa, revista „Săptămâna ilustrată”. A mai iscălit cu inițialele numelui și cu pseudonimul Șt. Scurtu. Bun cunoscător al limbii franceze, convins că la Paris va găsi climatul necesar pentru a face să apară un ziar așa cum își dorea și
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
pentru că de obicei se pot fie selecta frânturi de vers, fie se poate reconstitui, la modul diaristic, „aventura” interioară a unei porțiuni de existență. Din proza semnată de U. - La jumătatea drumului (1986), Visul (1995) -, surprinzător de desuetă pentru o scriitoare influențată evident de literatura americană, rezistă doar narațiuni ca Haosul și diamantul, în care modalitățile poetice sunt transplantate în alt gen. SCRIERI: Viața deasupra orașului, București, 1977; Ordinea clipelor, București, 1978; Piața aurarilor, București, 1980; Zonă de protecție, București, 1983
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
URSACHE, Petru (15.V.1931, Hărpășești, j. Iași), etnolog, folclorist și editor. Este fiul Mariei (n. Pricop) și al lui Gheorghe Ursache, țărani; scriitoarea Magda Ursache este soția sa. Urmează școala generală în satul natal (1938-1943), iar la Iași Liceul Național (1943-1951) și Facultatea de Filologie (1951-1956). După absolvire devine bibliotecar la Biblioteca „Gh. Asachi” (1956-1958), apoi preparator în cadrul Facultății de Filologie ieșene, la
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
ani înainte. Ca și la alți confrați, reușitele se manifestă fragmentar și pot fi câteodată neobișnuite. Astfel, în alt roman, Omul muntelui (tipărit în foileton la „Românul”, în 1857, apoi în volum sub semnătura Doamna L.), rod al colaborării cu scriitoarea Marie Boucher, poate fi descoperită o anume finețe a notației psihologice, anticipând - cum apreciază Nicolae Manolescu - stilul analitic prezent în scrierile de gen românești abia la sfârșit de secol. Cu Marie Boucher a mai scris nuvela Amelie Stefanesco („Zimbrul și
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
câteva „sfaturi de bune maniere” sau „regule de bună creștere”, îi aparțin, stilul putând fi lesne recunoscut. A mai iscălit Libertatea și Laura Vaian. A făcut parte din Societatea Scriitorilor Români (din 1914) și din comitetul de conducere al Asociației Scriitoarelor din România. Fire întreprinzătoare și deosebit de activă, V. și-a gestionat cu inteligență activitatea gazetărească, împletind-o cu profesiunea de dascăl și cu plăcerea scrisului literar. Volumașul de „schițe, cronici și nuvelete” Nou!, aflat după numai un an de la apariție
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
cenzurii s-ar vădi reale piese de rezistență. Critica literară a părut o vreme să constituie principalul palier al activității autoarei. Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări, cartea ei cea mai cunoscută, realiza - după bine primita antologare a receptării scriitoarei într-o colecție de profil (Hortensia Papadat-Bengescu interpretată de..., 1976) - o critică a criticii oportună (chiar dacă mascată de timidități și dependențe). Materia e structurată în șase secțiuni, ierarhizând temele cele mai preocupante pentru exegeți: Structura artistică, O creatoare de tip
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
autoare dramatică și memorialistă. Este fiica cea mai mare a Eufrosinei (n. Fălcoianu) și a lui Ioan Văcărescu, diplomat, și ultima reprezentantă a ilustrei familii ce a dat literaturii române primii poeți moderni (Ienăchiță era străbunicul, iar Iancu Văcărescu, bunicul scriitoarei). Se instruiește acasă cu profesori particulari și prin lecturi. Manifestă un talent poetic precoce, lăudat și încurajat de Titu Maiorescu și de Vasile Alecsandri, care îi îndeamnă pe părinți să-i ofere posibilitatea unei educații serioase în această direcție. Din
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
saturată de moliciuni și voluptăți domestice. Poezia erotică, ezitând între o discreție naturală, feminină, și o voință de forță și expresie frustă, poate de sorginte argheziană, rămâne în cadrele desprinse din Cântarea Cântărilor, marcate de o senzualitate difuză, bacanală. Tentativa scriitoarei de a se ancora în mersul ideologic al celui de-al cincilea deceniu al secolului trecut, cu volumul Caii anilor (1947), are ca efect o impură literatură de propagandă, căci poemele par „un curs de marxism în versuri” (Al. Piru
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
1931, Ceață la Dublin, București, 1942. Repere bibliografice: R, „Ucenicul vrăjitor” la Teatrul Național, RP, 1926, 2 529; C. P. [Camil Petrescu], „Ucenicul vrăjitor”, „Argus”,1926, 3 921; Carol Drimer, Ștefania Zottoviceanu Rusu, „Bacăul”, 1930, 129; Constantin Virgil Gheorghiu, O scriitoare de talent, TIL, 1941, 1 322; Șerban Cioculescu, Poemele d-nei Ștefania Zottoviceanu Rusu, VAA, 1941, 132; C. Fântâneru, „De ziua tatii și Scrisoare către Dumnezeu”, UVR, 1941, 42; Pompiliu Constantinescu, „De ziua tatii și Scrisoare către Dumnezeu”, VRA, 1941, 620
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
de orientare tradiționalistă sau modernistă: „Abecedar” (Brad), „Adevărul literar și artistic”, „Azi”, „Calendarul”, „Comedia”, „Complex”, „Cosinzeana”, „Curentul”, „Familia”, „Floarea soarelui”, „Gazeta literară”, „Gândul nostru”, „Însemnări ieșene”, „Manifest”, „Năzuința” (Craiova), „Omul liber”, „Opinia”, „Rampa”, „România literară”, „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Teatrul”, „Viața literară”. A mai semnat M. Zamfirescu, Constantin Bonea, Bucur Dâmboviță, George Filaret, Mircea Lacrimă, Radu Lacrimă, Iosif Mihai, Sam., Mircea Someș, Iacob Trudă. La 1 ianuarie 1929 devine membru al Societății Scriitorilor Români, după ce, cu
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]