4,125 matches
-
a-și vedea feciorul „domn cu multă carte”, care, însă, n-a ajuns dascăl decât la 30 de ani, când „și-a găsit Bacăul”, unde s-a apucat să scormonească arhivele și să dea la iveală, printr-o droaie de scriituri și cărți, oameni de seamă și faptele lor din trecutul istoric al acestui ținut, cum ar fi Budenii, Gr.H. Grandea, Alex. Gheorghiu Doinaru, Ion Luca, Gr. Tabacaru, G. Bacovia, Maximilian Costin, I.I. Stoican, Alex. Șendrea, Dumitru Alistar etc., ca și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
a-și vedea feciorul „domn cu multă carte”, care, însă, n-a ajuns dascăl decât la 30 de ani, când „și-a găsit Bacăul”, unde s-a apucat să scormonească arhivele și să dea la iveală, printr-o droaie de scriituri și cărți, oameni de seamă și faptele lor din trecutul istoric al acestui ținut, cum ar fi Budenii, Gr.H. Grandea, Alex. Gheorghiu Doinaru, Ion Luca, Gr. Tabacaru, G. Bacovia, Maximilian Costin, I.I. Stoican, Alex. Șendrea, Dumitru Alistar etc., ca și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
cursivitate, spre eleganță și desăvârșire. Parte constitutivă a scrierii arabe, caligrama permite integrarea numelor profeților și sultanilor în formă de pară, de copac sau de animal. Impresionant în scrierea arabă este echilibrul între formele dominante care definesc figuri principale și scriitura minoră din interiorul desenelor care definește semnificația fiecărei forme. (Yvonne Hasan). (Paul Klee). Expresivitatea caligrafiei chineze se bazează pe duetul cursiv cu o grosime variabilă, care permite fiecărui caligraf să interpreteze în mod personal fiecare semn. Ideogramele semne ale unor
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
și substanță neobișnuită imaginii. Rezultatul este net superior creației total controlate de inteligența și sensibilitatea artistică. Târziu, în secolul XX, occidentalii europeni au început să se trezească datorită unor artiști vizionari și să înțeleagă frumusețea caligrafiei și au făcut din scriitura orientală un spectacol vizual care a schimbat fața artei moderne. Evident la Paul Klee și Joan Miró, indirect la Pablo Picasso și Henri Matisse este faptul că ei au dat artei lor substanță vizuală și simbolică. XX. Puterea golului în
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
a textului. Faptul că romanele lui Țoiu, Buzura și Bălăiță au trebuit să treacă de furcile caudine ale cenzurii comuniste nu este fără legătură cu preferința acordată de scriitori pentru descrierea unor opere de artă care să filtreze semnificația textului. Scriitura livrescă, rafinată și plină de aluzii intertextuale este, de altfel, o trăsătură caracteristică a scriitorilor discutați în această lucrare. Textualismul, adaptarea poeticii Noului roman francez sau a Postmodernismului la contextul românesc au condus la apariția un stil rafinat și elegant
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
oferă o perspectivă diacronică asupra descrierii înțelese ca modalitate discursivă. În opinia lui Michael Beaujour, abordarea problemei descrierii trebuie făcută în contextul dezvoltării practicii literare a autoportretului 44: căutarea transcedentală a sinelui marchează evoluția civilizației occidentale și se concretizează în scriitură prin practica descrierii. Studiul lui Beaujour propune o perspectivă istorică asupra descrierii care se opune celei susținute de viziunea lui Paul Valéry, potrivit căreia descrierea și arta peisajului se condiționează simultan. Eseul poetului francez Despre peisaj și despre altele indică
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
muzeul imaginar și pretextul literaturii Oricât de dificil ar fi de trasat însă o (micro)istorie ekphrastică a literaturii române, cel puțin două momente importante în evoluția ei nu pot fi omise. Primul poate concura pentru poziția de debut al scriiturii ekphrastice românesti - Pseudo-cynegeticos -opera lui Alexandru Odobescu, iar al doilea marchează, într-o altă perioadă literară, una din limitele poeticii ekphrastice - Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu. Filiația dintre cele două texte este explicită. Pentru a face din experiența
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
românesc Capitolul I Lumea într-o imagine 1 Opera literară a lui George Bălăiță, un prozator al cărui laborator de creație poartă amprentele talentului său pictural, totuși, discret în manifestări 2, oferă prin Lumea în două zile exemple importante de scriitură ekphrastică. Romanul publicat prima oară în 1975 reface istoria dedublărilor lui Antipa, un funcționar ce-și împarte viața între Albala și Dealul-Ocna (trenul de navetist în care urcă în rutină Antipa face patruzeci de minute dintr-o localitate în cealaltă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
schimb, în al doilea pictura "generează" întregul univers narativ, care se constituie într-o "lectură romanțată" a scenariului vizual. Capitolul II Un tablou din galerie. Inserția ekphrastică în romanele lui Constantin Țoiu1 Proza lui Constantin Țoiu oferă exemple generoase de scriitură ekphrastică în cele două volume Galeria cu viță sălbatică și Căderea în lume. Romanul publicat în 1976 Galeria cu viță sălbatică nu este o apariție ex abrupto în creația autorului, ci o carte răbdător construită. După cum mărturisește prozatorul, ideea Galeriei
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de artă descrise în aceste romane sunt creații canonice, clasice, a căror semnificație se configurează în baza unor stereotipii reciproc acceptate de autor și, respectiv, cititor. În plus, în romanul ekphrastic românesc al perioadei 1960-1995 se conturează câteva particularități ale scriiturii ekphrastice. Analiza dialogului dintre literatură și arta vizuală (pictură sau sculptură) în romanelor din această perioadă revelează prezența a două categorii de inserții ekphrastice: referința ekphrastică și descrierea ekphrastică. Delimitarea celor două categorii rămâne un punct sensibil al studiilor ekphrastice
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
două categorii rămâne un punct sensibil al studiilor ekphrastice. Criteriul pe care l-am luat în considerare atunci când am propus distincția dintre cele două forme ale discursului ekphrastic are în vedere perspectiva expusă de căteva studii recente, ce includ în scriitura ekphrastică și referința ekphrastică. Tamara Yacobi în studiul Pictorial Models and Narrative Ekphrasis consideră chiar și enunțul aluziv o formă a discursului ekphrastic 6. Un alt studiu, și mai recent, o teză de doctorat din 2006 intitulată Writing and Filming
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sălbatică confirmă categoria romanului evazionist. Prima observație este aceea că perioada 1960-1995 este singurul interval literar în care putem discuta prezența ekphrasisului. Faptul că într-o etapă a acestei perioade proliferează romanul politic și că acesta apelează masiv la convențiile scriiturii ekphrastice - fie că este vorba de referința ekphrastică, fie că este cazul fragmentului ekphrastic consistent - are explicații multiple, ce se referă la tendințele vizibile în literatura epică postbelică și la semnificațiile operelor de artă focalizate în ekphrasis. Pe de o
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Negrici, după 1964 două sunt tendințele prozei românești: o proză ce recupereză literaritatea textului - statutul literaturii ca literatură - respectiv o proză preocupată de redarea adevărului și de statutul literaturii ca reflectare 15. În contextul acestei panoramări a literaturii, apelul la scriitura ekphrastică constituie un mecanism de recuperare a literarității. Prin evocarea unei opere de artă, descrierea ekphrastică creează o dimensiune evazionistă a romanului, scoțându-l din actualitatea referinței istorice. Fragmentul ekphrastic caută și subliniază similitudini între "scenariul" romanesc (condiția personajului sau
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
textul literar are o condiție similară cu cea a sculpturii, fiind rezultatul unor retușuri succesive din partea autorului, dar și a unor "priviri" critice repetate din partea cititorului. În romanele analizate se mai remarcă un detaliu structural ce susține asocierea dintre prezența scriiturii ekphrastice și mecanismele de recuperare a literarității. Subiectul ekphrazei (cu excepția romanului Ucenicul neascultător) este și subiectul referințelor ekphrastice, ceea ce face din opera de artă un punct nodal în universul romanesc. Recurența temei operei de artă demonstrează și o construcție elaborată
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
extinse a reprezentării verosimile în romanul realist 18, ipostaziat aici prin romanul cu temă politică. De altfel, celălalt caz studiat al ekphrazei, ekphrasis-ului inventat (Mircea Horia Simionescu) nu se construiește într-un roman scris în cheie realistă, ci într-o scriitură parodică de metaroman. Ekphrasis și invenția colecției muzeale Una din întrebările implicite studiului poeticii ekphrasis-ului în romanul românesc privește direct momentul de emergență a acestui dialog al literaturii cu pictura. Singura perioadă literară care oferă exemple considerabile ale acestui dialog
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ediție esențializată, autorul va renunța la o parte din aceste citate prea stufoase, facilitând urmărirea și punerea mai bine în lumină a viziunii sale originale. Lucrarea domnului Mihail Diaconescu excelează prin rigoare demonstrativă, logică argumentativă filocalică, erudiție și rafinament al scriiturii. Bazat pe o vastă bibliografie, acest tratat despre estetica Ortodoxiei, conceput într-o fecundă perspectivă interdisciplinară, reprezintă un demers novator și absolut necesar pentru studiile teologice actuale, cam închistate în sinteze etnoteocentrice pietiste sau ecumeniste facile. Prin miza ei, această
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
religiei / 72 5. Antropologia performanței / 79 6. Film etnografic și antropologie vizuală / 83 7. Antropologia aplicată / 89 8. Etnografii și antropologia științelor / 91 IV. Domeniu și extradomeniu în antropologie / 91 Capitolul III. Terenul / 97 Capitolul IV. Lectura / 111 Capitolul V. Scriitura / 115 Capitolul VI. Depășirea alternativelor false / 121 Concluzie / 131 Bibliografie / 143 Prefață Antropologia sub semnul alterității și al gândirii dialogale Motto: El gândea în alte capete și în capul său alte capete gândeau... (Brecht) 1. Marc Augé și Jean-Paul Colleyn
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
reporterilor de televiziune"14. Dincolo de aceste realități, cei doi autori pledează argumentat pentru filmul antropologic realizat de profesioniști și, prin urmare, pentru predarea antropologiei vizuale în universități inclusiv în cele românești, aș adăuga eu. De ce? Pentru că nu poți surprinde prin scriitura clasică subtilitățile unui anumit ritual, de exemplu. În Africa, mai mult decât oriunde, ai nevoie (și) de imagine. Dacă nu ești un scriitor extrem de talentat (Colleyn dădea exemplul lui Flaubert), atunci nu poți reda în scris "expresiile oamenilor, atmosfera ritualurilor
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
singulare este întotdeauna delicată. De aceea trebuie, atunci când decidem să riscăm un asemenea demers, să arătăm cum se procedează pentru a reconstitui ansamblul credințelor legate de teme diferite ca persoana, ereditatea, rudenia, vrăjitoria etc. Riscul de a închide, prin procesul scriiturii, un sistem deschis în care actorii sociali caută în voie probleme actuale, este unul mare. Conceptele de credință și religie sunt cu atât mai greu de mânuit cu cât, în numeroase contexte, religia pare coextensivă culturii în ansamblul ei. Se
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
puternice ale structuralismului și hermeneuticii. Primul a atras atenția asupra muncii de construcție simbolică și categoriilor înțelegerii; a doua, sub forma unei antropologii interpretative, încearcă să exprime realitatea socială din interior, problematizând în același timp ancheta de teren și procesul scriiturii. Antropologia cognitivă, pe partea ei, încearcă să smulgă studiul religiei din speculații și din conceptele a priori, studiind principiile care explică geneza credințelor. Una din dificultățile pe care ea le întâlnește este aceea că poate utiliza cu greu informații care
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
ar valora eforturile pe care le implică. Cum spune în esență Jürgen Habermas, marii gânditori poartă hainele epocii lor, dar gândirea lor este pentru toate epocile. Bineînțeles, clasicii antropologiei au îmbătrânit și ne fac să retrăim, când îi citim, epoca scriiturii lor, dar, în același timp, ei spun ceva despre condiția umană, dincolo de determinismele locale și de situația care le face să existe. Lectura lor nu reprezintă un exercițiu ușor, pentru că progresele științifice nu sunt lineare și e nevoie de atenție
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Este prost scrisă! Este scrisă în jargon, e greu de citit!". Trebuie să ne întrebăm cum a fost structurată cartea, cum și-a dezvoltat autorul argumentația, care sunt tehnicile sale de persuasiune, dacă putem interpreta informațiile altfel etc. Capitolul V Scriitura Ca toți specialiștii din științele umane, antropologii sunt autori și, prin urmare, ei trebuie să-și pună întrebări asupra limbii pe care o utilizează și asupra scriiturii lor. Dacă este vorba de știință, ea se bazează pe o construcție teoretică
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
sunt tehnicile sale de persuasiune, dacă putem interpreta informațiile altfel etc. Capitolul V Scriitura Ca toți specialiștii din științele umane, antropologii sunt autori și, prin urmare, ei trebuie să-și pună întrebări asupra limbii pe care o utilizează și asupra scriiturii lor. Dacă este vorba de știință, ea se bazează pe o construcție teoretică ce pleacă de la informații; or, aceste informații sunt ele însele mediate de limbaj. Se știe că limba obișnuită transportă, fără știrea majorității celor care o folosesc, tradiții
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
obișnuită transportă, fără știrea majorității celor care o folosesc, tradiții de gândire care le condiționează privirea, concepția despre lume, decupajul realității. Așadar, toate dezbaterile asupra posibilității de a enunța adevărul sau niște adevăruri se confruntă cu interogația asupra limbii și scriiturii. Antropologii au creat multe neologisme pentru a da cuvintelor un sens mai tehnic, care le permitea să scape de caracterul vag al simțului comun. Stabilirea acestui vocabular specializat nu a condus la un consens adevărat, dar cel puțin specialiștii se
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
semnul întrebării ideea unei realități stabile, exterioare, pe care o puteai descoperi progresiv. Școala lui Durkheim se opusese empirismului din filosofiile pozitiviste; ea știa că savantul trebuie să-și construiască obiectul de cercetare, dar nu se întrebase asupra stilului de scriitură împrumutat de la realismul literaturii din secolul al XIX-lea. Fiind construite într-o logică a rupturii cu subiectivismul, scriitura sociologiei și antropologiei se străduia să fie neutră, imparțială, chiar să aibă o anumită impersonalitate. Cu excepția câtorva precursori, de abia din
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]