58,131 matches
-
poeziei proprii și în cel al eseului sau al traducerilor? D.F.: Poezia încep prin a o scrie cu creionul sau cu pixul pe diverse caiete, pe care le port prin toate buzunarele. La un moment dat însă, mă enervează, pentru că scrisul meu este aproape ilizibil, și vreau să trec pe curat. Aștept, parcă, un moment în care să se stabilească această compatibilitate, între grafia cu creionul și grafia mecanică. Iar de finalizat, finalizez poemele pe computer. Pentru poezie, computerul este însă
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
felul acesta. Totuși, nu cred că, pentru un scriitor, va fi benefic pentru viitor să scrie numai la computer. Îi admir pe cei care scriu în continuare numai de mînă. Antonio Lóbo Antunes, de exemplu, este un mare artist al scrisului caligraf, el e un caz fenomenal, pentru că începe prin a scrie extrem de mărunt, pe niște pătrățele de hîrtie. Și scrie, scrie, scrie, inclusiv în avion l-am văzut făcînd asta. Pe urmă, în faza a doua, ia același text și
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
de a crede că lucruri care merită să fie rezolvate rămîn în mine și nu mă părăsesc, iar cele pe care le-am uitat probabil că nu meritau să fie rezolvate. Și toate astea se finalizează pe computer. Cred că scrisul este numai partea de vîrf a aisbergului, atît în cazul poeziei, cît și atunci cînd faci o compoziție, un eseu, un studiu. Este partea de vîrf a aisbergului, pentru că totul e pregătit înainte, prin intensitate, prin o acumulare de obsesii
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
hîrtie sau pretinzi condiții cu totul speciale? D.F.: Cum n-am avut un birou al meu, la care să stau prea multă vreme, și cum m-am mutat de peste douăzeci de ori în viața mea, și cum mesele mele de scris au fost de toate soiurile și improvizate, m-am obișnuit să scriu oriunde, atunci cînd fac vid în capul meu sau în momentul în care în capul meu se stabilește o ecuație de echilibru propice scrisului. Îmi amintesc de lecturi
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
cum mesele mele de scris au fost de toate soiurile și improvizate, m-am obișnuit să scriu oriunde, atunci cînd fac vid în capul meu sau în momentul în care în capul meu se stabilește o ecuație de echilibru propice scrisului. Îmi amintesc de lecturi foarte intense pe care le-am avut chiar și în metrou. O anumită stare de urgență mă obligă să nu fiu leneș și să merg spre sinteză, spre formulă. Uneori merge, alteori nu merge. În orice
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
caz, am eliminat din psihologia mea personală, de autor, necesitatea de a mă lăsa ghidat de repere fixe. Cred că pot să scriu oriunde, cu condiția ca în acel oriunde să ajung în interior la tensiunea care-mi este necesară scrisului. Deci liniștea din jur nu-mi e neapărat necesară, bineînțeles că e recomandabilă. Cei care mă cunosc, cei ai casei știu că la un moment dat nu se mai poate vorbi cu mine, cînd plonjez în subiect. Așadar, eu fac
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
la o anumită tensiune a subiectului. E-adevărat că eu am nevoie de lecturi, am nevoie de o anumită intensitate a meditației și chiar de o lămurire cu mine însumi. Asta înseamnă a sta să scrii: a te consacra numai scrisului. Rareori am această ocazie. Profit de diverse case de creație sau de diverse fundații, care oferă asemenea ocazii, și atunci scriu intens. Dar prima săptămînă stau, efectiv, să ridic tensiunea. D.P.: În ce case de creație ai fost? D.F.: Am
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
D.F.: Nu ți se cere nimic, însă, bineînțeles că tu ești om civilizat și, în momentul cînd scoți o carte, le mulțumești gentiment. D.P.: Ai reușit vreodată să scrii ceva acolo? Presupun că nu ai chiar atunci, neapărat, dispoziție pentru scris. Poate simți doar nevoia să te odihnești sau ai alte tentații. D.F.: Eu însumi m-am forțat să scriu și acolo, mi-am disciplinat scrisul. Nu merge chiar automat, dar mi-am zis așa: e un lux care mi se
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
reușit vreodată să scrii ceva acolo? Presupun că nu ai chiar atunci, neapărat, dispoziție pentru scris. Poate simți doar nevoia să te odihnești sau ai alte tentații. D.F.: Eu însumi m-am forțat să scriu și acolo, mi-am disciplinat scrisul. Nu merge chiar automat, dar mi-am zis așa: e un lux care mi se oferă, dacă în restul anului mă strecor printre buletinele de știri ca ziarist, de ce să nu fac ca măcar acum să scriu? Am învățat de la
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
scriitorii români din ultimele decenii - n-am avut modele de efort creativ constant, modele de scriitori profesioniști, pentru că nu s-a putut conta pe niciun venit constant ca scriitor. Chiar cei care au avut succes n-au putut trăi din scris, deși, în aparență, au trăit totuși din așa-zisa milă a Partidului Comunist, care, de fapt, își plătea foarte ieftin faptul că le-a luat libertatea scriitorilor. Să nu credem că PCR, în momentul cînd înființase Fondul literar, era generos
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
în literatură. E altceva. Elimini anumite naivități, intri în altele. Intri, poate, chiar în mitologia marii opere, care este o altă naivitate... Îmi reproșez ani în șir de infertilitate" D.P.: Dar n-ai fost tentat vreodată chiar să renunți la scris... D.F.: Eu chiar am renunțat, am mai vorbit despre asta, nu vreau să insist prea mult. Am renunțat la scris după ce am ajuns la Paris, pentru că exemplul librăriilor care aveau totul era extraordinar de strivitor. Aveai sentimentul deplin al inutilității
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
de scris și că, în fond, era o rană de vanitate, care mă făcea să renunț la o bogăție a curiozității și a sensibilității mele, care putea să existe în afara vanității. În momentul cînd elimini vanitatea, poți să exiști în scris, pentru că găsești alte argumente ale faptului că și tu exiști, mai puțin vanitoase, am spus, și atunci lucrurile reintră într-o ordine mai acceptabilă. Cred că am găsit această nouă cheie, sînt mai puțin vanitos. N-am avut momente de-
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
exil estetic, făcut să aleagă, din amintiri care se-ndepărtează, frumosul, bob cu bob. Și mai există un exil preocupat, încercând să se vindece de amputarea acțiunii, la care orice depărtare te condamnă, prin leacul, verificat de-atâtea ori, al scrisului despre. Experiența americană a Silviei Cinca intră în această din urmă categorie. Proze scurte, publicate prima dată peste ocean, își găsesc acum "specificul", prin confruntarea unei literaturi ca din vis cu originalul ei, cu lumea despre care s-a scris
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
Teatrul Național București, 2001; Anglia (cuprinde piesele: Anglia; Dante și Vergiliu se întâlnesc, la Paris, cu Belmondo; Oxigen; Bătrânul Vișan), cu o postfață de Florea Firan "Dumitru Radu Popescu, scriitorul și opera" și o bibliografie a operei până în 2003, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 2003; Săptămâna cu o mie și una de nopți, Editura KAROM, București, 2004, cuprinde piesele: Adela și Damian; Pielea de tigru dunărean; Pianul; Săptămâna cu o mie de nopți; Nopțile săptămânii, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2005, cuprinde piesele
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
a operei până în 2003, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 2003; Săptămâna cu o mie și una de nopți, Editura KAROM, București, 2004, cuprinde piesele: Adela și Damian; Pielea de tigru dunărean; Pianul; Săptămâna cu o mie de nopți; Nopțile săptămânii, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2005, cuprinde piesele: O felie din creierul lui Einstein; Pisica oarbă cu clopoței; Dafnis și Floarea în răscrucea imperiilor; Cimitirul de trenuri. Domnul Fluture și doamna Fluture, Ed. Muzeului Literaturii Române, București, 2006; cuprinde piesele: Domnul Fluture și
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
bucată - la B.B.C. clasic - Paul Robson. Pe carnetul de note și frecvență din prima clasă - zece pe toată linia - scria că elevul trebuie să aibă o caligrafie frumoasă - tata se amuza citind recomandarea - eforturile corpului didactic convergeau în aceeași direcție. Scrisul lizibil și ordonat, cu litere drepte și de aceeași mărime, mi s-a alterat cu mult înainte de a deveni scriitor. Când a devenit ilizibil, era prea târziu, cred că ghiciți din care motiv. Dacă institutorul era ținut să fie, în
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
curente - se vede rău veștejită. Păcat că Ioan Groșan nu se hotărăște să-și ia în serios vocația de prozator, pierzând mult prea mult timp în publicistică și în păguboase ocupații care n-au nimic de-a face cu arta scrisului. Talentul său ar merita un administrator mai bun al harurilor care nu se întâlnesc la tot pasul, dar care s-au îngrămădit în mult prea auto-ironica ființă a lui Ioan Groșan. Mi-am pus deoparte teancul de cărți citite în
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
s-a întîmplat cu Bine mamă, da' ăștia povestesc în actu' doi ce se-'ntîmplă-n actu' întîi. Brother, Compaq, Packard Bell, Tochiba... D.P.: Bănuiesc că acum, la Paris, lucrezi pe computer. Pe vremuri, însă, în România, aveai alte "unelte" de scris. M.V.: În Franța, am continuat să scriu poeme în românește și piese în limba franceză. "Uneltele" cu care scriu s-au perfecționat însă într-un ritm accelerat. Primul meu gînd, cînd am ajuns în Franța, a fost să-mi iau
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
am continuat să scriu poeme în românește și piese în limba franceză. "Uneltele" cu care scriu s-au perfecționat însă într-un ritm accelerat. Primul meu gînd, cînd am ajuns în Franța, a fost să-mi iau o mașină de scris electrică. Față de cea mecanică, mașina de scris electrică însemna un progres considerabil în ce privește calitatea literei imprimate. Imediat, însă, am trecut la alt instrument, ceea ce în franceză se numea "traitement de texte". Un fel de semi-computer, pentru că avea memorie, funcționa cu
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
și piese în limba franceză. "Uneltele" cu care scriu s-au perfecționat însă într-un ritm accelerat. Primul meu gînd, cînd am ajuns în Franța, a fost să-mi iau o mașină de scris electrică. Față de cea mecanică, mașina de scris electrică însemna un progres considerabil în ce privește calitatea literei imprimate. Imediat, însă, am trecut la alt instrument, ceea ce în franceză se numea "traitement de texte". Un fel de semi-computer, pentru că avea memorie, funcționa cu dischete și dispunea de un ecran pe
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
1987, cînd am plecat în Franța, m-am mutat de cel puțin vreo zece ori. La început, am stat la Căminul de studenți din Panduri, lîngă Academia Militară. Eram opt băieți în cameră și situația avea haz. Mașina mea de scris "Erika" de la Rădăuți îmi lipsea. Scriam versuri și scurte "drame" absurde pe caiete dictando, după miezul nopții, în sala de lectură a căminului. Un an mai tîrziu, m-am mutat "la gazdă", nu departe de Panduri, într-un cartier de
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
mi-au cerut mai degrabă să scot poemul în întregime. Ceea ce a făcut ca, de fapt, textele pe care le-am publicat să nu fie nici "decapitate", nici diminuate. D.P.: Te-a îmboldit vreo clipă gîndul de a renunța la scris? M.V.: În ce privește convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului, ea s-a format repede, încă de pe la 11 sau 12 ani. O singură clipă n-am simțit de atunci că aș putea să renunț la scris (decît timp de o
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
Ceea ce a făcut ca, de fapt, textele pe care le-am publicat să nu fie nici "decapitate", nici diminuate. D.P.: Te-a îmboldit vreo clipă gîndul de a renunța la scris? M.V.: În ce privește convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului, ea s-a format repede, încă de pe la 11 sau 12 ani. O singură clipă n-am simțit de atunci că aș putea să renunț la scris (decît timp de o săptămînă, cînd aveam vreo 28 de ani, și am resimțit
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
de a renunța la scris? M.V.: În ce privește convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului, ea s-a format repede, încă de pe la 11 sau 12 ani. O singură clipă n-am simțit de atunci că aș putea să renunț la scris (decît timp de o săptămînă, cînd aveam vreo 28 de ani, și am resimțit o puternică pasiune pentru o iubită)...
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
ilustrează lipsa noastră de memorie critică, și nici ultimul. Autori din toate generațiile (de la Ștefan Aug. Doinaș la Marin Sorescu, de la Ștefan Bănulescu la Cristian Po-pescu), frecvent elogiați pe timpul vieții, devin după moartea fizică semnături tot mai șterse, ca și cum vitalitatea scrisului, a operei, ar fi în directă legătură cu cea biologică. Critica s-ar cuveni să fie indiferentă la persoană, pentru a sublinia personalitatea ce stă în spatele unei creații. Iar micile jocuri de asociere profitabilă între comentator și scriitor, cu distribuirea
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]