3,463 matches
-
mătase de cocean, Crăcănat, adus de spate Încruntat și serios, Cu sprâcenele-aplecate, Piciul pufăie vârtos Și cu mucul de țigară Între degete teșit Victor Ion Popa, dramaturg talentat, Printre dinți, ca omul mare, regizor, dar și un poet al gingășiilor. Scuipă foarte mulțumit. Și-ntr-o filă dintr-o carte O țigară și strânge avan. * Dreptatea din 2 octombrie 1927 își modifică crezul politic. Rămâne organ politic al organizației „Partidului Poporului” din Bucovina. Redactor responsabil devine Emil Cososki. La 11 decembrie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
speli; erai constrîns să te săruți reciproc, cu alții în fund; erai silit să urinezi unul în gura celuilalt; cînd cereai apă ți se dădea urină de la tinetă sau se urinau în gura ta, sau erau puși ceilalți să te scuipe în gură; erai obligat să te scuipi reciproc cu altul în fund și apoi să te lingi acolo unul pe altul; te ungeau pe la gură și în gură cu un băț uns la WC în materii fecale; erai silit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu alții în fund; erai silit să urinezi unul în gura celuilalt; cînd cereai apă ți se dădea urină de la tinetă sau se urinau în gura ta, sau erau puși ceilalți să te scuipe în gură; erai obligat să te scuipi reciproc cu altul în fund și apoi să te lingi acolo unul pe altul; te ungeau pe la gură și în gură cu un băț uns la WC în materii fecale; erai silit să-ți bagi degetul în fund și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Feller (anchetatorul-șef): "M-a bătut cu funia udă. Cu ochii lui bulbucați, părea turbat. Eu eram legat la spate cu niște cătușe țigănești. Cînd a văzut că n-o poate scoate la capăt cu bătaia, a început să mă scuipe. Și m-a scuipat de nu puteam deschide ochii! Atunci mi-ai dat lacrimile... Era pe 20 mai". I se recomandă de către un sublocotenent să vorbească, altfel îl omoară Feller. Îi va confirma altcineva că Feller îi asasina pe români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a bătut cu funia udă. Cu ochii lui bulbucați, părea turbat. Eu eram legat la spate cu niște cătușe țigănești. Cînd a văzut că n-o poate scoate la capăt cu bătaia, a început să mă scuipe. Și m-a scuipat de nu puteam deschide ochii! Atunci mi-ai dat lacrimile... Era pe 20 mai". I se recomandă de către un sublocotenent să vorbească, altfel îl omoară Feller. Îi va confirma altcineva că Feller îi asasina pe români în bătaie: "Pe Toderiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
merita să fie împușcat. Un singur glonț, și răul ar fi fost distrus din rădăcină. Nu primise însă consemn pentru o faptă atît de utilă, nu avea dezlegare de la comandanții săi pentru așa ceva. Îl privi negru de ură și îl scuipă drept între ochi. Gestul avea o funcție eliberatoare, dar nu îi potoli pe deplin furia. Se repezi la plantele ocrotite de sapa lui Sașa și începu să le strivească sub tălpile bocancilor. Firele de stuf, firele de porumb, rîndul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
asta, nu, domnișorule Cristian ? — Uimește-ne ! — Înseamnă că a fost un poem chiar bun ! Nu că merită să atingi fundul Dâmboviței pentru un poem, feliat ca pas- trama, dar păcat de minunăția de sticlă de vin... și Pribeagu se ridică, scuipând puțin sânge. Mihail o fi prin Cișmigiu ? — Mergem ? — Nu v-ajunge seara asta ? râde Mamutu’. — Care seară ? Nici n-a-nceput ! Asta e întrebare de dimi- neață pentru orașul ăsta ! Și cei trei, obosiți de alergătură și amețiți de alcool
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și fum, cum spuneți. — Uite, ce să vezi, nu-ți permit ! Cum crezi cu atâta gălăgie și fum și mirosuri, dragul meu Cristian, că vocea ta o să reziste ? Uită-te la tine după doar o noapte. O noapte ! Marele dizeur, scuipându-și vocea cu tot cu amigdale pe niște afurisite de note simple ca bună ziua. — Asta pentru că n-am dormit, nu mi-am dres glasul încă. Da, așa-i, dragul meu Cristian, de la dormit e. Păi, zic să dormim cu toții vreo doi ani
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ia, mai bine dați-mi-i toți mie, să nu ne-apuce soco- telile cu ăștia, c-o să zică că-i luăm la mișto. — Ai, prințișorilor, rătăcitu-v-ați ? îi întreabă imediat o țigancă bătrână, care stătea la colț în fața unei porți, scuipând semințe, cum fac dreapta de pe Vergului și intră pe strada și mai întunecoasă a Cățelului. Încotro pe-aici ? — Nu ne-am rătăcit, mamaie, am venit să ne băgăm și noi la o cursă, să închiriem și noi o caleașcă de la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a mandibulei agățată de niște ultimi mușchi ațoși, gata să cadă pe masă, și un miros groaznic de boală și moarte. Cristi atunci vomita de greață direct pe mese și imediat era azvârlit afară de o matahală, care-l mai și scuipa și-l înjura de toate neamurile și sfinții, nerecunoscându-l pe cel care umplea sălile cu romanțele sale și inimile oamenilor, seară de seară, cu căldură și bucurie. Ce mai era de recunoscut din Cristi ? Trăsăturile lui fine erau acoperite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-și bea atât de tare mințile, încât începea să-i înjure pe toți din jurul său, oameni de la mese, din crâșme, sau oameni de pe stradă. Fără niciun motiv, începea deodată să le sluțească pe femei în ultimul hal și să le scuipe, ba chiar aproape să le și pocnească, iar pe bărbați să-i facă în toate felurile. Inevitabil cineva îl punea la punct, neînțelegând că omul din fața lor nici nu mai avea putere să gândească vreun gest sau vreo vorbă. — Fernic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și hai acasă, până nu-ți dai ortu’ popii prin cine știe ce dugheană, trage Pribeagu de el, dar fără niciun folos. Ah, dac-ai ști cât de comod e acest pat de iarbă, prietene, după care Cristi tușește în ultimul hal, scuipându-și plămânii atât de puternic că și mațele i s-au întors pe dos, făcându-l să-și vomite bila, căci altceva nu mai avea. S-a ridicat în fund, cu ultimele forțe, iar fierea și saliva i se scurgeau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Viața o să treacă, umoristule ! O să treacă peste noi, ca și cum nici n-am fi existat vreodată, să văd atunci ce-o să mai râzi și ce glumițe o să mai născocești ! În final, orice am face, Sachi, iubitule, ce mai contează ? - și mai scuipă din fiere, cu vinișoare de sânge. Apoi cade lat, lovit parcă de-un pumn invizibil. Cade pe spate și acolo râmâne, privind cerul plin de stele. Îi vine să urle ceva, dar nu mai poate. Îi vine să plângă, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și pe țărănistul Virgil Madgearu. Mircea Eliade, devenit un gardist tot mai vehement, ajunge să fie arestat, ministrul Armand Călinescu considerându-l autor de propagandă legi- onară, și va trece jumătate de an până la eliberarea lui, când va ajunge să scuipe sânge. Un an mai târziu, un comando legionar îl execută pe Armand Călinescu, iar iubita sa, interpreta Maria Tănase, scapă ca prin minune de mâinile ucigașilor. Aproape fiecare zi aduce cu ea un nou asasinat, o crimă și mai plină
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
da, și cum să uităm de băuturile și petrecerile și concertele fără sfârșit ? Ești slăbit, amice, du-te la un doctor... Tușești ca un bolnav înainte să-și dea duhul. Dacă se va agrava în timp ? Dacă o să ajungi să scuipi o dată și pe scenă ? Ești nebun ? — N-o să se întâmple așa ceva, stai tu liniștit, Ionele. Ți-am spus, sunt stresat și obosit, pe scenă nu mi se va întâmpla niciodată. Pe scenă trec toate și nu mai contează nimic. — Ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ceea ce a putut. Însă Dumnezeu părea preocupat cu treburi mult mai impor- tante și mai grave ale secolului decât plămânii și gâtul lui Cristian Vasile. Un alt acces infernal de tuse venea până se îneca și începea uneori chiar să scuipe sânge. Între timp, tot mai puțini prieteni, tot mai puține râsete, doar înstrăinare și mâhniri. Alte decepții în dragoste, până la altă căsătorie scurtă, care s-a dovedit la fel păguboasă atât pentru inima lui, dar mai ales pentru portofelul său
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ascultă. În fața lor nu era decât o figură tristă, în niște costume sărăcăcioase și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia pentru câteva melodii, ducându-și tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian Vasile nedumerit a crezut că-i o glumă. Dar nu era decât realitatea vie. Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici angajamentele. Nici chiar pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ieftină să nu se impreg- neze în haine. Tot timpul era mult fum, înecăcios, căruia abia îi putea face față. Transpira din ce în ce mai des și lua pauze pentru a-și clăti plămânii, iar atunci unii începeau să-l huiduie, să-l scuipe sau să-l înjure. Odată și-a luat și-o roșie în ceafă, din partea unui nemulțumit căruia nu-i conveneau recreațiile sale. Atunci Cristi s-a oprit, s-a întors și l-a privit în ochi pe bădăran. Un umflat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am dat totul, iar ei m-au aruncat ca pe o pungă de gunoi. De parcă le-aș cânta într-o limbă străină. Cuvintele sunt aceleași, dar rostul lor este al altui timp, al altei epoci. Eu spun iubire, ei mă scuipă în față, frustrați și satisfăcuți în mojicia lor. Eu le vorbesc despre amor, ei vor să le cânt despre birturi, despre chefuri și tăvăleli ieftine. Melodia unui tango e plictisitoare și deranjează, nu mai înduioșează pe nimeni, poate doar pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tras zăvorul. Era așa de liniște înăuntru că ai fi putut crede că suntem singurele ființe din casă. S-a rezemat de perete - dezinvoltă, șireată, nu întru totul acolo. Am tras un gât lung din cutia de bere, apoi am scuipat păianjenul de lămâie. - Credeam că n-o să vii, am zis eu acuzator. - Ei bine, nici eu... Făcu o pauză. - Dar, vai, am ținut să te văd. Am scos la iveală un gram și am întrebat-o: - O linie, ceva? Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Sarah la ziua de naștere a unei fetițe, Ashleigh Wagner, ca o favoare făcută lui Jayne, iar acolo plutea un balon stegosaurus de douăzeci de metri și la intrare era un arc de triumf din păpușele și o mașină care scuipa în continuu salbe de bule de săpun deasupra separeului din spate. Cu două săptămâni înainte de evenimentul respectiv avusese loc o petrecere „de probă“ pentru a selecta copiii care „meritau“ să fie invitați și care nu, să se edifice cine punea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de tare încât îi curgea nasul. Jayne trecu pe lângă mine și îi șopti ceva fiicei ei și apoi lui Wendy, care dădu din cap și o duse pe Sarah în casă. Încă respirând foarte greu, mi-am șters gura de scuipat, iar Jayne veni unde stăteam stors de vlagă. Se uită fix la pistol, apoi la mine. - Bret, ce s-a întâmplat? întrebă ea foarte calm. Continua să-și țină brațele încrucișate la piept. - Stăteam în curtea vecinilor, discutând cu băieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu, nu, nu, cred că e altceva. - Crede că păpușa e vie, am explodat. - Are șase ani, Bret. Șase. Băgă-ți asta-n cap. Are șase ani. Fața lui Jayne se înroșise, iar cuvintele ei ieșeau ca și cum m-ar fi scuipat. - Ca să nu mai vorbim de Robby, am zis. Mâinile mele gesticulau un fel de cifru. Ni s-a spus că se poartă de parc-ar fi amnezic. Ăsta a fost cuvântul folosit în seara asta, Jayne. Amnezic. - Am să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oxigenul lui. Oare de ce n-am încerca, plecând de la dubla natură a lui Mesia fiu al lui Dumnezeu și fiu al ținutului acesta să urcăm de la al doilea către primul? La Massada au fost descoperiți sâmburi de curmală din cei scuipați din gură de sinucigași. Unul a fost pus în pământ și a încolțit. Curmalul are acum două mii de ani și va continua să poarte gena asediaților din secolul I. Încă nu s-a găsit sâmburele fructului jujubierului scuipat de Isus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din cei scuipați din gură de sinucigași. Unul a fost pus în pământ și a încolțit. Curmalul are acum două mii de ani și va continua să poarte gena asediaților din secolul I. Încă nu s-a găsit sâmburele fructului jujubierului scuipat de Isus. Dar lacul Tiberiada l-a văzut pe Mesia trecând acesta e un lucru sigur. Și eu l-aș fixa dacă mi-ar fi posibil și aș înțelege, prin ricoșeu, tot ce avea Isus din solul care l-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]