5,253 matches
-
la un moment dat... Ce rol principal? Tot ce avea de făcut era să se zbenguie dănțuind în tăcere printre celelalte personaje de pe scenă, învolburat, pasămite, de viforul venit din adâncul pădurii de brazi. Moș Crăciun e sărac, s-a scuzat tata când Lucian s-a aplecat să ia de sub bradul împodobit pachețelul învelit în hârtie albă, legat cu o panglică de mătase bleu, darul lui de Crăciun. Dar era joi; și sâmbătă la ora cinci după-amiază începea serbarea de la Teatrul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Eul este veșnic și indestructibil, așa cum l-a creat Dumnezeu. Lucian înaintează pe alee, urmat de Liliana. Cotește la stânga pe dinaintea mormântului preotului paroh, părintele Dumitru Samoilă, care ocupă o poziție centrală, în capul aleii principale, apoi o ia la dreapta... Scuză-mă o clipă, i se adresează Lilianei și se întoarce să se uite la un detaliu de pe crucea impunătoare, de marmură neagră, de la mormântul preotului paroh. Ultima dată l-a văzut la slujba de înmormântare a mamei. Avea șaptezeci și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe Viviana. Sigur era ea îi vedea cu coada ochiului fusta de stofă neagră și groasă, întinsă peste coapse să-i țină de cald. Dragoș făcea gestul de a se ridica să iasă pe interval și în același timp se scuza, posomorât și abstract, pentru deranj. Genunchii ei se răsuceau moale într-o parte cu o mișcare unduioasă, lăsându-i loc să treacă. Dragoș își strecura genunchii prin spațiul lăsat de genunchii ei. Își lovea dureros rotula de scaunul din față
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ponderată de toate zilele și femeiușca mondenă și dezmățată ce încerca să pară acum, după câteva înghițituri de vin, că izbucni în râs. Alexandra râse și ea. Vreo două capete zâmbărețe se întoarseră spre ei, dar nimeni nu se apropie. Scuză-mă, spuneai ceva mai înainte? Nu-mi amintesc exact cuvintele, dar în esență mă plângeam, asta e. Mă plângeam că sunt sufocată de atâtea constrângeri. Parcă totuși spuneai altceva. N-are importanță ce spuneam, respinse ea c-un gest orice
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în favoarea păcatului, iar rezultatul va deveni fatal. În clipele ce au urmat, dialogul omului cu Dumnezeu a fost denaturat (cf. Gen 3,10), iar, pentru că refuzul omului a continuat, prin faptul că a încetat să fie caritabil, să se umilească, scuzându-se și nerecunoscându-și propria idee păcătoasă (cf. Gen 3,11-13), Dumnezeu nu îl constrânge pe omul pe care îl iubește să mai stea cu el. Nici nu se mai putea construi un dialog autentic bazat pe nesinceritatea unuia dintre
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și se simte nedemn de a se prezenta înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru îl determină să aibă o concepție eronată despre confesional și despre întreaga celebrare a reconcilierii sacramentale. Caracterizat de anxietate, va căuta să se justifice și să se scuze la nesfârșit. Sentimentul de vinovăție îl copleșește adesea și îl face să repete și să reia în mărturisirea sa aceleași păcate. În mod cert, confesorul nu are voie „să abandoneze” un astfel de penitent, ci, dimpotrivă, motivat de caritate creștină
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
farmecul ei sau: Aproape că i-am atins obrazul țepos / între noi era copilul /căruia bătrânul cu ochelari îi oferea biscuiți /... / autobuzul mergea impasibil cu noi în burtă ori: Aud prin pereți / plânsetul bebelușului vecin / cred că vă deranjează se scuză tânărul tată / plânsul lui îmi acompania / treburile mărunte prin casă / plânsul lui însemna viață); conștientizarea - neplăcută, desigur - a trecerii timpului (Urăsc toate ceasurile din lume / ele au inventat timpul / timpul a inventat moartea / moartea ne-a inventat pe noi...) și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nici să-l împartă. Este adevărat că regele Ludovic a împărțit Lombardia cu venețienii, dar a făcut-o pentru că în felul acesta a putut pune piciorul în Italia; în schimb, împărțirea Neapolului merită dezaprobarea, deoarece ea nu-și mai are scuza în vreo necesitate de același fel. Ludovic săvârșise, așadar, aceste cinci greșeli: i-a nimicit pe cei mai puțin puternici, a întărit puterea în Italia a unuia care era și înainte puternic, a adus aici un străin foarte puternic, nu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și nimiciți de un guvernator trimis de Scipio, n-au fost niciodată răzbunați, după cum cutezanța neobrăzată a acelui om n-a fost niciodată pedepsită; și toate acestea, numai din cauza firii lui indulgente. Astfel că, atunci când cineva a vrut să-l scuze în fața Senatului, a spus că există mulți oameni care știu mai bine să nu greșească ei înșiși decât să pedepsească greșelile altora. Acest fel de a se purta ar fi micșorat cu timpul faimă și gloria lui Scipio, dacă el
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
căi oculte, a unor bunuri - dughene și chiar cârciumi, dar și terenuri tocmai potrivite pentru tot felul de construcții (mai ales comerciale) - nu era mare distanță, stăpânii găsind de cuviință să se comporte mai mult decât autoritar; abuziv chiar. Scopul scuză mijloacele, iar mijloacele se dovedesc extrem de eficiente în atingerea scopului. Nu 8 conta că o moșie, cu sate cu tot, se afla la distanțe de sute de kilometri față de mănăstirea închinată. Ele erau oferite pe tavă, fără nici o reținere. Înaltele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu ! în doi vom murături mult mai ușor și în plus mai avem și crocodilul care, cum spuneam, e rotweiller. Și cu dom’doctor ce facem ? Îl rezolvă animalu’. E înnebunit după doctori. Dânsu’ e doctorul ? Bună ziua doamnelor și domnilor.Scuzați întârzierea dar nam găsit ochelarii. în schimb am găsit plăcuța asta de bronz, o pereche de cărți de joc plus blana rotweillerului de afară. Care rotweiller, că era crocodil ! Pardon, dar pe plăcuță scria rotweiller și cum rotweillerul este interzis
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
consolida - teză monstruoasă stalinistă -, stimularea materială a aparatului represiv și a informatorilor lui, a ticăloșit pe mulți români care și-au vândut conștiința pe arginții simbolici din Biblie. În nevoia lor de bani, unii au făcut pact cu diavolul (nevoia scuză mijloacele) și de la acceptarea orânduirii socialiste (care cu toate lipsurile ei, a clădit ceva în țara asta - rămasă după război și după datoriile de război (fără seamăn și socoteală) doar cu pământul gol, cu oameni goi și îndoliați, cu văduve
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
de exprimare literară - ce nu are cusur! Veți găsi o cale tot atât de antrenantă ‐ la prima vedere vorbindu‐se despre niște bețivani - dar niște bețivani surprinzător de lucizi și de docți - supuși și ei deznădejdii în fața ireparabilului sfârșit, care să le scuze decăderea? Aici cădem într‐o filozofie cândva la modă, susținută cu brio de‐a lungul mileniilor. După atâta îndoctrinare cu morala proletară, a venit oare timpul ca omul să mai cunoască și altă filozofie, mai apropiată de destinul lui tragic
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93045]
-
dat nici o șansă „libertinismului” și „păcatului”. Prin limbajul blamant al cărții, ea se înscrie în tradiționalismul ortodox. Încă odată subliniez puterea ta de reconstituire imaginativă a cursului narațiunii, ce-i dă atractivitate și putere de sugestie a dramaticului ei conținut. Scuză-mi revolta mea împotriva oricărei morale, am rămas cu o traumă nevindecabilă ce m-a lovit de-a lungul întregii vieți, când de preceptele Bibliei, când de cele ale Kremlinului sau de cele ceaușiste, precepte ce te încorsetează într-o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
ales pentru ce vei face în viitor. Cu prietenie nezdruncinată, același CONSTANTIN CLISU Constantin Clisu, Edmonton, Canada 29 noiembrie, 2005 Iar eu, cel cu zâzania, nu mă pot astâmpăra. Mai am ceva de spus și-i întorc imediat un răspuns scuză: Răspunsul tău ce se vrea dialectic, că din discuții răsare adevărul, mie îmi seamănă cu un îndemn biblic: „Poftim și obrazul celălalt! Lovește-l ca să vezi cât de răbdător sunt cu tine, pacifist, delicat și concesiv”. Eu în locul tău mi-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
și ar fi avut ceva să-mi reproșeze. M-am apropiat stânjenit, am salutat-o și, bîlbîindu-mă, am vrut să-i explic ce se întîmplase cu mine atunci. Dar de-abia am apucat să zic "Doamnă, vă rog să mă scuzați, dați-mi voie să vă explic" că ea m-a și întrerupt. "Nu vă cunosc. Ce vreți de la mine? Ce aveți cu mine? De ce mă urmăriți?" Glasul ei a pornit hârâitor și pe parcurs a trecut în țipăt. Atunci m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
răspuns. Pe urmă m-am jenat să repet gestul. Stam pe fotoliul de plastic să văd dacă nu cumva vreunul mă recunoștea, când am simțit o mână pe umăr. Cel pe care-l așteptasem tocmai venise, era îmbrăcat și se scuza de întîrziere... Înțelegeți, așadar, cum stau eu între amintirile mele. Le privesc și nu știu care dintre ele va veni să mă bată pe umăr. Și când una mă bate pe umăr nu sânt sigur dacă nu e o nălucire de o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că ar veni un tren pe care ar scrie numele orașului tău. Și din tren ar coborî cu un câine de zgardă unul din dresorii pe care i-ai văzut pe străzi. S-ar apropia de tine zicîndu-ți: "Fetițo"... nu, scuză-mă, "fetițo" îți spun numai eu... sau nu ți-ar zice nimic. Ți-ar arăta vagonul în care să te urci, în timp ce la picioarele tale clinele ar mârâi amenințător. Ce-ai face? Te-ai urca în tren bucuroasă că ai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că între amintiri și copii, o femeie normală trebuie să aleagă copiii. Într-adevăr, cine ar prefera să păstreze o amintire în locul unui copil? Da, onorată instanță. Și totuși, repet, crima rămâne crimă. În clipa în care am începe să scuzăm crimele, aceasta, vrem sau nu vrem, ar fi o încurajare a crimei. Căci circumstanțele atenuante găsite de justiție sânt vinovate pentru multe crime care s-au săvârșit. Sânt destui asasini care și-au răpus victimele cu grija de a-și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aștepta. Când m-a auzit, s-a întors și s-a ridicat. Își mângâia mangusta și de data aceasta m-a întrebat imediat. "Unde e?" "Lipsește", i-am răspuns. "Dar nu i-ai spus că-l aștept?" "Nu", m-am scuzat eu mai mult ca să spun ceva. După asta a rămas să asculte vântul ca de obicei. Când să plece, s-a întors și, rânjind, m-a întrebat: Nu m-a recunoscut în mlaștină? Mă mir". Și după o pauză mormăi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în mâinile mele, înseamnă... Înseamnă... Am clătinat capul a tristețe, dar mai mult teatral, pentru că, de fapt, mă simțeam inundat de o tainică satisfacție: ― ...înseamnă că dragostea agonizează... În această stare de indiferență am parcurs rândurile Mihaelei. Ea nu se scuza numai că nu putuse veni, ci îmi scria că mă iubește (repetare fără sens), că se simte alta (infatuare), că îi lipsește aerul când nu sânt lângă ea (banalitate exasperantă). Am avut chiar impresia că împiedicarea invocată nu fusese decât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sufletul la gură. ― Cine e? răsună o voce. ― Eu, deschide! O femeie înaltă și voinică (un adevărat Goliat) se ivi în prag și mă cercetă ca pe o dihanie. ― Ce, vrei să spargi ușa? Mai încet nu știi să bați? ― Scuzați, n-am știut că... ― Pe cine cauți dumneata? ― Nu stă aici domnișoara... domnișoara... cum îi spune?! Buimăcit de surpriza că nimerisem în altă parte, cât și de săpuneala pe care mi-o trăsese namila de femeie, am avut un lapsus
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de lucrare și de atunci nu s-a mai putut lipsi de serviciile mele. Într-o zi, ducîndu-mă la el ca de obicei, nu l-am găsit acasă. În schimb mna întîmpinat fiică-sa, Cici. ― Tata te roagă să-l scuzi, a fost chemat urgent la club și se întoarce peste o jumătate de oră. Până atunci am să-ți țin de urât. ― O, dacă-i așa, i-am spus în glumă (de fapt era un compliment) aș prefera să se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Cortona și L’Icona. Sentiero tra visibile e invisibile), grație căruia mi-am auzit cel mai frumos compliment din viață. Când m-a prezentat superiorului franciscan de la Santa Croce, un diplomat versat cât zece ministere de afaceri externe, m-am scuzat de felul cam zbanghiu în care arăt, spunân du i că nu poți prezenta zece ani câte-o carte zilnic ră mâ nând cât de cât zdravăn. „Io sonno un poco pazzo“, am adăugat eu, băiat cuminte, în italiana mea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
doar o casă de învățători. I-am spus domnului Balș rostul venirii noastre, cerându-ne mii de scuze și totodată adresându-i felicitări pentru ziua pe care o serba. Nu cu puțină emoție ne-a mulțumit, apoi, după ce s-a scuzat puțin, a venit cu de-ale mâncării, cu țuică și cu vin foarte bun. I-am spus cu lux de amănunte tot, tot ce aveam pe suflet, cum și-a făcut milă de noi directorul școlii normale de ne-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]