KorAP: Find »[drukola/base=secretar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...124 125 126 ...6173 >

154,308 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

aminti el, de zidarul acela italian... N-ai auzit cumva pe-acolo, prin Italia, de un Marola Giovanni?... Nando zâmbi și clătină din cap. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc, zise el, dar Italia e o țară mare, tovarășe secretar general... Nu, n-am avut ocazia să cunosc nici un Marola Giovanni... De altfel, italienii din nord nu se prea dau în vânt după cei din Mezzogiorno. Nu e, bineînțeles, cazul meu, însă pentru unii torinezi cei din sud sunt niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
lucra în ascuns de partea dușmanilor regimului. Așa că l-am șters de pe lista tovarășilor noștri de drum!... I-am făcut vânt!... Așa e-n politică, tovarășe!... Ca să treci puntea te faci frate și cu dracul, că n-ai încotro! conchise secretarul general, nu atât în chip de justificare, cât în virtutea unei convingeri adânc înrădăcinate în mintea sa. Permiteți-mi să nu împărtășesc această părere, spuse Nando. Eu am venit la dumneavoastră ca să vă prezint un caz foarte serios, vreau să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
a cărui figură surâzătoare îi păru familiară lui Nando. Era, fără nici o îndoială, un personaj important din ierarhia superioară a partidului, al cărui nume, totuși îi scăpa momentan. Cu un aer jovial și degajat, noul venit se apropie de biroul secretarului general, fără să-și pună problema că l-ar fi putut deranja și uitând să închidă ușa în urma sa. Noroc, Ghiță! îl salută el pe un ton foarte familiar pe șeful partidului, părând să nu fi observat prezența oaspetelui din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
lui Maurer. În tăcerea care urmă se auzi clar zăngănitul unor farfurii mânuite în dosul ușii de serviciu de cineva nu tocmai îndemânatic sau poate distrat. Dej se apucă să mănânce liniștit o tartă cu frișcă, dar era vădit că secretarul general savura în sinea sa efectul pe care îl produsese cu vorbele sale aparent nevinovate. Ceaușescu își scoase chipiul de general și îl trânti cu năduf pe masă. Eu vă spun deschis aici, în fața dumneavoastră, tovarășe Dej, declară el solemn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
degeaba, că dacă toți ar învăța carte, unde-am ajunge?... Am rămâne fără cămașă și n-ar mai avea cine să ne dreagă pingelele!... Așa că ascultă încoace la mine... Meseria, mă, e brățară de aur!... Vorbele cu două tăișuri ale secretarului general restabiliră liniștea și Ceaușescu, așezându-se înapoi pe scaun, scoase un carnețel din buzunar și începu să mâzgălească nervos ceva în el. La rându-i, Gheorghiu-Dej își puse ochelarii și reciti documentul pe care i-l înmânase mai devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
noastră din Torino, la care a subscris și tovarășul Palmiro Togliatti!......Deschizând mapa, Nando scoase din ea memoriul organizației torineze a Partidului Comunist Italian și i-l înmână solemn lui Gheorghiu-Dej. Fără să-și trădeze în nici un fel starea sufletească, secretarul general își puse tacticos ochelarii pe nas, apoi parcurse încet și în tăcere documentul, iar când sfârși de citit i-l dădu lui Maurer, ca să-l vadă și el. Și ce dorești dumneata, tovarășe? întrebă conducătorul partidului, ținând să audă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
biroului, de făcu scrumiera pusă peste hârtii să salte în aer și să-și împrăștie scrumul peste planurile cadastrale. Foarte just, tovarășe prim-vice, ezact așa e cum ziceți dumneavoastră!... se grăbi să aprobe, ca un ostaș de nădejde al partidului, secretarul de partid al comunei. Dar cum paștele mă-sii să-i facem, dacă alde Ilie al lui Păstârnac și alții ca el..., că mai este și alții..., le bagă-n cap vărăștenilor că, după ce s-o face colectivă, mâncarea o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
voia s-o prezinte la o adunare raională. Altă dată se pomeni chemat seara târziu la sfat, unde sosiseră niște funcționari de la regiune, interesați de fosta obște de arendare "Sabarul", în care Stelian deținuse cândva, pentru scurtă vreme, funcția de secretar. Șefii de la regiune voiau să afle de la el o serie de lucruri în legătură cu vechea organizație sătească. În cele din urmă, unul din ei pomenise ceva despre un plan de reînființare a obștei, în condițiile economiei etatiste. Da, fără discuție, tovarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ne bazăm!... Care va să zică... Dumnealui e colaboratorul nostru și-o să ne ajute să-i convingem pe căpoșii din comună să se-nscrie la colectivă! Că, dacă până la anul nu reușim să-nființăm și la noi o gospodărie agricolă colectivă, mă-mpușc!... declară secretarul de partid pe un ton patetic. Proiectul cu refacerea obștei căzu însă baltă câteva săptămâni mai târziu, când de la regiune se primi un telefon expres în acest sens; între timp funcționarii în cauză fuseseră dovediți drept complici ai "deviaționiștilor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
suferințe și beteșuguri trupești. În aceeași epistolă, Stelian îi mai dădea fiului său cu satisfacție de știre că își reluase între timp serviciul de la cooperativă și că, în general, reușea s-o scoată la capăt binișor, beneficiind de amiciția cu secretarul Girolteanu și de ajutorul dezinteresat al Caloienilor, care-i aduceau din când în când, cu titlu de pomană creștinească, bucate gătite, și se îngrijeau de grădina casei, unde semănaseră cartofi. În legătură cu chestiunea transferului la Vidra, nu era, deocamdată nimic lămurit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
întinsă, în timp ce ochelaristul înlemnise în picioare, în spatele biroului său. Aflând ce necaz îl adusese la minister, directorul Uritescu stătu puțin pe gânduri, apoi îl pofti la el în cabinet, ca să vadă ce și cum. Mă scuzați, articulă cu glas umil secretarul, eu nu știam cine e dumnealui... Dacă l-aș fi cunoscut mai dinainte... Ia mai du-te dracului, Costache, că tu nu ești în stare să-l recunoști nici pe taică-tu, dacă ar intra în la tine în birou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
felul său de-a fi. După ce revenise de la băile Herculane, oarecum refăcut trupește și chiar sufletește pentru că, iată, regimul, îi arătase o oarecare bunăvoință... , el își reluase, cu râvnă, treburile din cooperația locală, spre binele patriei reperiste și spre mulțumirea secretarului Girolteanu și a unor activiști raionali, precum acel zelos politruc cu numele de Ilici Vasile... Era vorba, în această situație a sa, de activități strict contabilicești și funcționărești, care îi umpleau în mod convenabil timpul și îi dădeau, pe deasupra, sentimentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și fără adaptare. Ei își puneau speranța în propria istețime, în pronia cerească sau în minunile pământești. 2 Iarna acelui an îl pusese pe Stelian la grea încercare, dar cu chibzuința lui de bun gospodar, precum și cu ajutorul vecinilor și al secretarului Girolteanu, care-i trimisese în două-trei rânduri acasă lemne de foc, ieșise în primăvară cu bine. În preajma Paștelui se dusese din nou pe la Vidra, ca să vadă ce se putea face cu serviciul lui Virgil. Din păcate, se întorsese așa cum plecase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-n gestiune, reușise să scape basma curată, prin schimb de posturi cu gestionarul de la cooperativă, care la rându-i furase de stinsese. Și unul, și altul aveau înalte proptele, care-i feriseră de rigorile legii: Marangoci era văr primar cu secretarul de partid Tarbacea, iar celălalt, cumnat cu șeful postului de miliție. Dar Ghiță Marangoci avea de data aceasta ghinion, fiindcă verișorul Tarbacea se întâmpla să lipsească din comună, trimis la o școlarizare de partid pentru câteva săptămâni, așa că nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
din nou basma curată și să-l mute, eventual, ca gestionar la o cooperativă dintr-un sat învecinat. Ia să-i ardem noi acum domnului Marangoci un control la sânge, ca să-l învățăm minte! Să-și cunoască lungul nasului!... jubilă secretarul Girolteanu, frecându-și mâinile cu satisfacție. Gestionarul cu pricina nu-i era deloc simpatic, fiindcă se ținea cu nasul pe sus, în virtutea înrudirii sale cu secretarul de partid, și pentru că, în mai multe rânduri, refuzase cu obrăznicie să-l servească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
un control la sânge, ca să-l învățăm minte! Să-și cunoască lungul nasului!... jubilă secretarul Girolteanu, frecându-și mâinile cu satisfacție. Gestionarul cu pricina nu-i era deloc simpatic, fiindcă se ținea cu nasul pe sus, în virtutea înrudirii sale cu secretarul de partid, și pentru că, în mai multe rânduri, refuzase cu obrăznicie să-l servească cu mărfuri de import, dosite sub tejghea doar pentru Tarbacea și pentru oamenii lui. Inventarul ținu o săptămână întreagă și scoase la iveală o sumedenie întreagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
el apucă tocul oferit de Stelian și, aplecându-se peste tejghea, îsi așternu încet numele pe hârtie, cu un scris tremurat și pocit, de om căruia numai la scris nu-i stătuse în viața lui mintea. Auzind de rezultatul inventarului, secretarul Girolteanu sări de pe scaun cu ochii sclipind de satisfacție și își aprinse o țigară, din care începu să pufăie grăbit. Ați făcut o treabă clasa-ntâia, domnule Stelică! se porni el să vorbească, scuturându-i mâna în chip de mulțumire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pufăie grăbit. Ați făcut o treabă clasa-ntâia, domnule Stelică! se porni el să vorbească, scuturându-i mâna în chip de mulțumire. Mama lui de Marangoci! înjură el râzând. Așa-i trebuie! Afară, și la pârnaie cu el!... Dar dorința secretarului de la sfat nu se împlini decât pe jumătate. După ce Stelian le aduse la cunoștință celor de la raion rezultatele inventarului, Ghiță Marangoci zbură de la cooperativă, dar peste puțin se întoarse Tarbacea și fostul gestionar, în loc să fie ridicat cu duba și băgat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Văzându-l intrând pe ușă, zelosul activist raional îi întinse mâna peste tăblia biroului, ca unui vechi tovarăș de muncă și de luptă: A, salutare și noroc, tovarășe pensionar! Vă așteptam... Luați loc, luați loc! Luați loc, îl pofti și secretarul Girolteanu, urban și deferent ca întotdeauna. Stelian își scoase pălăria de pe cap și se așeză pe un scaun, curios să afle pentru ce motiv fusese chemat de acasă într-o zi de duminică. Noroc, nea...! îi aruncă din vârful buzelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Girolteanu, urban și deferent ca întotdeauna. Stelian își scoase pălăria de pe cap și se așeză pe un scaun, curios să afle pentru ce motiv fusese chemat de acasă într-o zi de duminică. Noroc, nea...! îi aruncă din vârful buzelor secretarul de partid al comunei, ștergându-și fața de nădușeală cu o batistă mototolită și murdară. Stelian avu impresia că vorbele celuilalt aduceau cu un mârâit de dulău întărâtat, care nu poate totuși să muște. Fără îndoială că istoria recentă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
comunal, de astă dată atât de sonor, că se zgâlțâiră geamurile. Adu-ncoace mai repede un pahar mare, de cristal, pentru tovarășul Ilici Vasile, n-auzi!!... De afară, din hol, nu răspunse și nu se arătă pentru moment nimeni și secretarul de partid, repetându-și înjurăturile, se ridică de pe scaun, ca s-o pornească în căutarea omului de serviciu. Între timp, răcorit, Ilici Vasile puse sticla pe jumătate golită înapoi pe masă și se șterse, ca un adevărat om din popor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și îl plesni cu sete peste scăfârlie, înjurându-l de anafura mă-sii, de lumânare și colivă și de toți dumnezeii. Și adu-mi și mie un pahar, baragladină, că te-am ras de pe fața pământului!... mai zbieră în urma lui secretarul, căscând gura atât de tare, încât i se văzu vibrând omușorul în fundul gâtului. Tovarășe Gică, las-o mai moale, să nu se interpreteze că faci ură de rasă, îi atrase atenția Ilici Vasile. Îl bag în mă-sa! replică scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
scurt și sec Tarbacea. Să-i tai o zi din leafă, dispuse prompt prim-vicele Casapu. În birou se făcu deodată liniște și Stelian, care asistase la spectacolul dat de Tarbacea cu un zâmbet în colțul buzelor, își întoarse privirea spre secretarul sfatului, cel care îl invitase acolo și care îi era dator cu o explicație. Domnule Stelică, uite despre ce e vorba, începu Girolteanu să spună, luând-o în mod diplomatic pe departe. În cel mai scurt timp vrem să înființăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
gospodărie agricolă colectivă. Suntem la câțiva pași de București și nu mai putem s-o amânăm mult!... E râsul curcilor!... Și eu cu ce vă pot fi de folos în chestiunea asta? întrebă Stelian, bănuind cam unde voia să ajungă secretarul cu o asemenea introducere, dar dorind s-o audă din gura lui. Ați pus punctul pe i, zise Girolteanu. De colectivizare e vorba... Vă rugăm să veniți și dumneavoastră la comisia de lămurire... N-o să fie mare lucru. Nu vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mai avea de ce să rămână în acel loc. Eu lucrez pentru cooperativă, domnule Girolteanu, ținu el să precizeze. Politică n-am făcut niciodată, după cum știți, și nu vreau nici de acum înainte să fac. Știu, știu, domnule Stelică, făcu concesiv secretarul. Dar erau alte timpuri... Acum nu se mai pune problema în același fel. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră, tovarășe pensionar! îl preveni Ilici Vasile, cu un glas schimbat, dur și șuierător, fără bonomia complezentă și aparent naivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]