3,800 matches
-
pot săruta pe gât, ceea ce e dificil, deoarece pentru manevra asta nu am decât o mână liberă - cealaltă e prinsă între corpurile noastre încleștate; nu-mi pasă, îi voi desface cămașa cu orice preț. În sfârșit, reușesc să i-o sfâșii și-mi afund fața în gâtul lui. Mormăie de plăcere și mă întoarce deasupra lui, apoi picioarele îmi rămân prinse sub măsuța de cafea și durează ceva până mă eliberez. Ne rostogolim și, cu coatele proptite lângă umerii lui, chicotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a se naște, așteptau, acum în cârje sau în cârca vreunui nepot, să le vină rândul. Cei muriți demult erau aduși în racle criogenice, întru refacerea vederii pentru lumea cealaltă! În busculada creată de un extraterestru care levita în transă, sfâșiind cu ghearele verzi lumina lăptoasă, acesta stâlci ordinea, curbând timpul ca pe o potcoavă, încât ultimii pacienți ajunseră cei dintâi în cabinetul oculistei. Până la miezul nopții, Mioara Alimentară așteptă ca sclerozata doctoriță să își facă pe calculator astrograma zilei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe un copil, mă trecu STRADA. O mulțime furioasă ne întâmpină fără să ne vadă, strigând sloganuri antiAutor, antiMioara, versificate, lozincate, alegorizate, scuipate, fabulate, poluate cu expresii argotice, tu o știi, cartea pe care nici eu nu o scrisesem era sfâșiată de animalele care le țâșneau din plexul solar, capete de vampir, de dragon sau crocodil. Desenele animate de pe monitoarele TV deveniseră, la rândul lor, fiare care maltratau, pe rugul proletcultismului revigorat, pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
roman. Vine peste noi, nu poate sta unde îi e locul zise Autorul, care apăruse dintr-un colț de noapte sau inventat de vreun greier. Și Autorul porni să citească. REPETENȚII ROMAN A m țâșnit din templul mamei în zori, sfâșiat de dorul după bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul îl tot întreba: Nea Ioane, i-ai luat băiatului ce i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o bucată de drum până acasă! Oare câți alți asemenea "prieteni" mai am? Care sunt, în realitate, cu totul altceva decât ceea ce-i consider eu? Uimitor cum ceva dramatic poate limpezi mintea omului și viziunea sa asupra lumii, cum îi sfâșie vălul deziluziei pe care singur și l-a țesut în fața ochilor! Mă uitam în exterior din curtea școlii. Părea așa străină lumea de afară! Mă atașasem de acest colegiu și îmi făcusem într-atât de multe speranțe și planuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unora, displăcută altora, e înăbușită într-un fel miraculos de întunericul de afară și de fulgii groși care până acum au învelit pământul, străzile și orașul într-o minunată plapumă albă de jumătate de metru. Dar acest paradis superficial fuse sfâșiat la câteva minute de la adormitul soarelui de câteva rafale trase în interiorul școlii, o explozie de grenadă la etajul doi și un strigăt de ajutor: CORVIUM!!! Diavolul își arăta colții! Am fugit imediat către etajul respectiv, în aripa C, unde cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de dinți lungi de cinci centimetri și ascuțiți ca niște pumnale ce aproape luceau în lumina crepusculară a tunelului. Erau gata să-l sfâșie! El, fiind pregătit, avea sabia cu tăișul în partea cealaltă și, în ultimul moment, când gura flămândă era la doar treizeci de centimetri de fața sa, el îi trase un mâner de sabie în bot, atât de puternic încât creatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care se organizau cu greu și răspundeau focului. Câteva secunde după începerea haosului, când știau că atenția inamicilor avea să fie în cu totul altă parte, cei doi Vagabonzi care se făcură nevăzuți, se aruncară asupra ariergărzii și făceau progrese sfâșiind grumazurile și sfârtecând piepturile soldaților neatenți și slab pregătiți. Cei din față se avântară și ei asupra rândului trei de Gardieni și din două salturi erau lângă prada lor și făceau prăpăd. Corvium se mișca în același ritm cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Era așa cuprins de sentiment încât se credea din aceeași specie cu Vagabonzii. Și nici nu era departe de adevăr, pentru că o parte din genele Împăratului alcătuiau baza genetică a acestora. Vroia să-l muște, să-l devoreze, să-l sfâșie, să-l rănească și să-l țină în agonie o eternitate! Dar își dădea seama că era deja prea târziu pentru asta. Govar se lăsă greu în tăișul sabiei, închise ochii surprinși și respirația-i sacadată se estompă subit. Trădătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
le-au făcut patru părți, cîte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură țesătură de sus pînă jos. 24. Și au zis între ei: Să n-o sfîșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie." Aceasta s-a întîmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: "Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți." Iată ce au făcut ostașii. 25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
toți, au smuls-o unul de la altul, au râs de mine!!! Fără să vrea, Loredana ia tonul unei mari actrițe care, prin 1970, jucase Zoe din O scrisoare pierdută: cum or să-și smulgă toți gazeta, cum or să mă sfâșie, cum or să să râză... Da’ nu contează, e scrisă de o femeie invidioasă, dacă vrei, vezi asta. O făcătură a fostelor lui neveste. Înțelegeți, doamna Neli? Mă doare-n cot, ce pula mea! Dacă aveam un regizor bun, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ale unor găini închise cu grijă, pe sus trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e teatrul? Să ți se rupă sufletul de frumos, aia e Teatrul. Sunt bătrână acuma, dar tot mă duc la premiere, să văd și să mă bucur, să nu mai vorbesc despre moarte, să nu îmi mai fie frică, te sfâșie o durere ca un burghiu când te gândești la moartea asta... mi-e frică, băiete, de moarte... dar, unde s-au dus ăia, o să mă duc și eu, ce să fac? Și, dacă mă gândesc bine, nici nu știu ce mă înspăimântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
domol: căci, chiar în mijlocul torentului, al furtunii și - ca să zic așa - al vârtejului pasiunii, trebuie să dobândești și să arăți o cumpătare care să-i dea moliciune. O, mă doare în suflet când aud câte un gură-spartă cu căpățâna împerucată sfâșiind pasiunea în bucăți, făcând-o zdrențe, spărgând urechile galeriei care, în cea mai mare parte, nu-i bună pentru altceva decât pentru pantomime neînțelese și pentru gălăgie: aș pune să-l biciuiască pe un asemenea ins... rogu-te, ferește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Dumnezeu și Sfântul Petru, au plecat mai departe, și pe drum, undeva, așezat pe un trunchi de copac plângea tremurând pământul un alt om. Bărbatul tot ținea în fața inimii o oglindă, privea adânc în ea, apoi, din când în când, sfâșia cerul cu privirea lui inteligentă, lăsând o dâră atât de sclipitoare, că Bunul s-a cutremurat de teamă că omul i-ar putea citi până-n adâncul sufletului de Dumnezeu. Tu de ce plângi, omule?, l-a întrebat Dumnezeu c-o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
simt barba abia crescută pe obraz. Brațul său mă Înconjoară și mă trage spre el și simt că nu mai am aer. Mă trezesc cu o mână În sacoul lui, pipăindu-i mușchii perfecți de sub cămașă, vrând să i-o sfâșii. O, Doamne. Vreau să mergem mai departe. Vreau mai mult. Fără veste, el se trage Înapoi și mă simt de parcă tocmai aș fi fost smulsă dintr-un vis. — Trebuie să plec, Emma. Salivez de dorință. Încă Îi mai simt pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a plesnit cineva. M-a privit În ochi și i-am citit uimirea crescândă. — Poate că tu crezi că o cunoști pe Emma, dar nu o cunoști deloc, o ține Jemima pe-a ei superâncântată, de parcă ar fi o pisică sfâșiindu-și prada. Ai subestimat-o, Jack Harper. Ai subestimat-o la un mod strigător la cer. Taci ! țipă un glas din sufletul meu. Nu e adevărat ! Jack, eu niciodată, dar niciodată n-aș... Dar pur și simplu nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
le fac femeile la țară. Ce frumoasă e! Îmi vine să mușc din ea,,. Antoniu scoate din buzunarul paltonului o pungă de hârtie, rodul ultimului tur la gura metroului. Două copane de pui, sleite, ies la iveală, după ce hârtia este sfâșiată cu repeziciune. Încep să mănânce amândoi. Clefăitul lui Kawabata se aude ca un clipocit de apă În care sunt aruncate pietricele. Luna s-a mai urcat pe cer, cocoțându-se acum pe acoperișul șandramalei lui Ben. De acolo, unde pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-un almanah din anii ,30. Un țăran Îi cere iertare lui Dumnezeu pentru că l-a confundat Într-un vis, cu o șuviță de fum. Balada se termină trist: În genunchi, țăranul se roagă de păsările de pradă să-i sfâșie carnea cu ciocurile lor puternice, drept pedeapsă pentru necuviința visată. Astăzi nu m-a mai durut așa de tare piciorul și am putut să merg singură până la chioșcul de ziare. Îți mulțumesc pentru ceai. Nu l-ai amestecat bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu, descarcă trecutul cu repeziciune, precum țâșnesc dintr-o armă gloanțele, la o simplă apăsare de trăgaci. Mă Îndrăgostisem, și eram pregătit să lupt pentru a-mi apăra dragostea, să Înfrunt orice piedică mi-ar fi ieșit În cale, să sfâșii, să urlu, să rănesc, să fur, să mă bat, dacă cineva ar fi Îndrăznit să mă Împidedice. Devenisem o fiară la pândă și, dat fiind faptul că trebuia să ne ascundem iubirea, eram extrem de bănuitor și mă temeam În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor, și s-a luptat ca un sălbatic, cu o forță de care nu s-ar fi crezut În stare. Vagabondase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uitat. Și iată că împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare. Căpeteniile și trîmbițele erau lîngă împărat, tot poporul țării se bucura, și sunau din trîmbițe, iar cîntăreții cu instrumentele de muzică ziceau cîntările de laudă. Atalia și-a sfîșiat hainele, și a zis: "Vînzare! Vînzare!" 14. Atunci preotul Iehoiada, scoțînd pe sutași, care erau în fruntea oștirii, le-a zis: "Scoateți-o afară din șiruri și oricine o va urma, să fie ucis." Căci preotul zisese: "N-o omorîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Domnului, și l-au dat în mîinile priveghetorilor și lucrătorilor." 18. Logofătul Șafan a mai spus împăratului: "Preotul Hilchia mi-a dat o carte." Și Șafan a citit o înaintea împăratului. 19. Cînd a auzit împăratul cuvintele Legii, și-a sfîșiat hainele. 20. Și împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului: 21. "Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine și pentru rămășița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
le-ai auzit: 27. "Pentru că ți s-a înduioșat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu cînd ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ți-ai sfîșiat hainele și ai plîns înaintea Mea, și Eu am auzit, zice Domnul. 28. Iată, te voi strînge lîngă părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormîntul tău și nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Semăna cu multe animale; Nu-i putea sta nimeni în cale, Nu-l voiau prieten și nici’cum, Nu și-l doreau... tovarăș de drum! Că nu se ținea de cuvânt, Ataca fără discrnământ, Lovea cu amândouă picioare, Colți de sfâșiat, dinți de fiară mare, Coamă inpunnătoare, Aripi mari cu gheare, Înfricoșătoare! Nici n-o descriu Mai departe, Vorba bunicii:,, Ducă-se pe pustiu"! Din oricare parte, Nu te puteai apăra! Și din tată în fiu, Prolifică cum era, A tot
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]