5,503 matches
-
de bine să trăiască pe o pîrtie de Canada și să iasă din carbonifer! halta Pietrișul unități distincte, era simplistă rezumarea ca frig, esența lui setea de iubire în păcat, sinteza hainele care înconjură în locul aurei și în general se sintetizează, se dedublează și se înlocuiește totul în mitologia ecuatorială a oamenilor reci! pereche în locul familiei plecate, Viață Conservată, femeie îi zic, se așează și Discurs asupra Metodei, bărbat îi zic, o privește, femeile constată, decît să privească, ori au știut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai radicale. O înțelegere a principiilor lui este deosebit de importantă, din cauza rolului central jucat de aspectul teoretic în activitatea politică a comuniștilor. Doctrinele liberal-naționale elaborate în secolul al XIX-lea aveau multe puncte comune, dar ele nu au fost niciodată sintetizate într-un program definitiv și nici reprezentanții lor de frunte nu au fost vreodată considerați ca autorități ale căror opinii trebuiau privite ca fiind infailibile. Scriitori și filosofi ca John Locke, Adam Smith, Thomas Jefferson, J.-J. Rousseau și Voltaire
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a națiunii, cu atât mai puțin a naționalismului, cât mai ales insistența pe ideea de patrie și, în consecință, marșarea pe patriotism. Însă patriotismul propovăduit de cărțile școlare este de esență nu atât naționalistă, cât religioasă. M.-L. Murgescu (1999) sintetizează mariajul dintre doctrina patriotismului și morala religioasă prin insolita noțiune de "civism creștin" (p. 52). Religia primează în fața națiunii, chiar dacă cea din urmă nu este complet absentă din mesajul propagat prin mijlocirea manualelor de istorie. Înainte de orice, educația publică derulată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înmulți fericirea lor. Numai acest fel de iubire de patrie este singur patriotism omenesc sau moral" (Aaron, 1843, p. 4). Ceea ce este realmente surprinzător la această concepție asupra patriotismului rezidă în încorporarea unor elemente specifice "naționalismului civic" asociat modelului francez sintetizat de Ernest Renan în caracterizarea națiunii drept un "plebiscit cotidian". Spre deosebire de modelul german, articulat de Johann Gottfried Herder în jurul unor daturi inexorabile individului care se i se impun acestuia din afară (descendența etnică, apartenența lingvistică și culturală), versiunea franceză, renaniană
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
include, este un fapt istoric plasat în afara domeniului afirmațiilor discutabile. De fapt, resortul la afirmații apodictice, care pretind autoritate factuală dincolo de orice dubiu, este o caracteristică generală a manualului ca vehicul al consensului societal aprobat statal. Florian Aaron, care a sintetizat cele trei volume ale sale de Idee repede a prințipatului Țării Rumânești (1835-1838) în mult mai concisul material didactic Manual de istoria Principatului României (1839), postulează adevărul istoric potrivit căruia "de la coloniile romane își trage începutul nația română din zioua
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sî Bucovin'a" (Moldovan, 1866, p. 16). Originea pur latină, identitatea romano-română, continuitatea la nord de Dunăre după retragerea aureliană, unitatea etnică a tuturor românilor, precum și unitatea geografică a spațiului românesc, toate acestea sunt înmănunchiate într-o singură frază care sintetizează, de fapt, chintesența paradigmei istoriografice a Școlii Ardelene. Ideea originii pur latine este justificată și fortificată prin teza exterminării dacilor, prin care aceștia sunt excluși din patrimoniul genetic al românilor, singura lor moștenire fiind cea legată de teritoriu. Și în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întregimea luĭ, de și este îmbucătățit politicește, adecă împărțit sub maĭ mult stăpânirĭ. De aceea istoria Românilor va cuprinde expunerea destinelor, prin care a trecut întregul grup al Latinilor răsăriteni (Xenopol, 1897, p. 10). Citatul desprins din manualul lui Xenopol sintetizează în același paragraf unitatea etnico-lingvistică și cutumiară a poporului român, unitatea sufletească și morală, unitatea de destin istoric, precum și aspirațiile spre întregirea politică a corpului românesc despicat în numeroase stăpâniri. După ce vom urmări procesul de unificare a panteonului național, vom
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românești, iar regalitatea o componentă intrinsecă a națiunii. Proclamarea regatului în 1881 devine cheia de boltă care împlinește construcția statalității românești. Prin regalitate, statalitatea românească, "ce până aci sta clădită pe nisip", a fost cimentată durabil (Tocilescu, 1889, p. 277). Sintetizând evoluțiile istorice recente, Xenopol arată cum, în special prin travaliul lui Carol, "ajunse România de la unire încoace în maĭ puțin de un patrar de veac (1859-1881) din două țerișoare micĭ și slabe supuse Turcilor și Rușilor, ascultând și temĕndu-se de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
idee-călăuză a istoriei românilor propagate prin manuale școlare doar după unificarea principatelor danubiene. În consecință, trecuturile anterior defalcate pe aliniamentele granițelor politice dintre principatele române sunt fuzionate într-un tot unitar. Istoriile separate ale Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei sunt sintetizate în istoria națională a poporului român, care își găsește încoronarea simbolică și politică în instituirea regalității. Această majoră reorganizare națională a memoriei istorice, în urma căreia a fost codificată prima formulă unitară a memoriei naționale românești, se califică pentru a fi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
memorie o mistificare a trecutului, cât și pentru ideologii prezentului și profeții viitorului, care se zbat împotriva rezistorilor structurali încorporați ai memoriei care îi previn totala subordonare față de interesele pragmatice ale acestora. Nu găsim un mod mai benefic de a sintetiza conclusiv rezultatele cercetării noastre decât recurgând la metaforă. După cum au arătat convingător G. Lakoff și M. Johnson (1980) în lucrarea lor Metaphors We Live By - al cărui titlu românesc ar putea suna Metaforele noastre cele de toate zilele - metaforele nu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
măsură, influența germană a formalismului juridic și instituțional marchează originile disciplinei, dar elementul care o caracterizează cel mai bine este filozofia empirică și pragmatică a lui Dewey și, în consecință, contactul cu toate celelalte științe sociale, începînd cu psihologia behavioristă. Sintetizînd, știința politică din SUA este evident empirică, orientată către soluțiile problemelor politice mai urgente, mai ales în domeniul relațiilor internaționale, puțin înclinată către teoretizare, raportîndu-se la modelul de democrație al propriei țări. O sinteză a cercetărilor și publicațiilor a aproximativ
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
sale specifice după formarea statelor naționale, concomitent cu presiunile în vederea unei democratizări formale și substanțiale, însoțite de puternice schimbări culturale și social-economice. Participarea electorală Aceste procese au fost analizate în mod diferit. Cele mai importante dintre ele ar putea fi sintetizate astfel. Punctul de plecare al deciziei de a mări numărul participanților la deciziile politice îl constituie conflictul intern dintre diferite sectoare ale elitelor, ale celor care dețineau puterea. De fiecare dată cînd conflictul ajunge să fie acut și imposibil de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
influențarea proceselor și deciziilor care-i privesc direct, mai ales a celor legate de sfera politico-administrativă. Participarea lor efectivă va depinde, apoi, de structura oportunităților politice, adică a modalităților de organizare a sferei politice și a modalităților de integrare politică. Sintetizînd, concomitent cu transformările fizice și psihologice ale maselor mari de indivizi, se înregistrează un proces de implicare în sfera politică. Acest proces poate fi definit participare politică atunci cînd este, într-o anumită măsură, relativ spontan și autonom, și mai
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
participativ și a unor forme noi, în nici un caz învechite "tehnologic". A venit momentul să analizăm și alte modalități de participare politică colectivă, care nu le substituie pe cele instituționalizate, ci se alătură lor. De altfel, același Schmitter sugerează și sintetizează în tabelul 3.1 posibilitatea ca puternicele edificii neo-corporatiste să fie supuse unor tensiuni diverse, produse de insatisfacții și deziluzii de diferite ti-puri și care generează revoltele bazei organizațiilor ce fac parte din edificiul neo-corporatist; pot apărea adevărate mobilizări
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
unui cercetător: Neil Smelser, Francesco Alberoni, Alain Touraine, Charles Tilly. Disfuncții și mișcări 1) Prima, în ordine cronologică, dar astăzi probabil mai puțin influentă, este contribuția lui Neil Smelser. Pornind de la schema analitică structural-funcțională elaborată de Talcott Parsons, sociologul american sintetizează astfel poziția sa: "Episoadele comportamentului colectiv constituie adesea un prim stadiu al transformării sociale; ele se manifestă cînd apar condiții tensionate, dar înainte ca mijloacele sociale să fi fost mobilizate pentru un atac specific și probabil eficient al surselor de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
proceselor prin care o societate se organizează, pornind de la sistemul său de acțiune istorică, trecînd prin conflicte de clasă și tranzacții politice" [1975, 397]. Punctele de sprijin ale teoriei lui Touraine le constituie trei principii ale identității, opoziției și totalității. Sintetizînd, prin principiul identității, actorul își dă o definiție sieși, se caracterizează, raportîndu-se la alți participanți activi în cadrul unui conflict care îl situează pe poziții opuse lor în cîmpul acțiunii sociale. " Conflictul face adversarul să iasă la lumină, formează conștiința actorilor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
sînt asociate sistemelor multipartidiste. Această asociere, deci, este deseori rezultatul alegerii făcute să favorizeze reprezentarea proporțională în contextul în care diferențele socio-politice au stat sau stau la originea unei pluralități de partide. Fără a neglija forța unei astfel de asocieri, sintetizînd, se poate afirma, alături de Sartori, că "și sistemele proporționale permit efecte reductive chiar dacă minore și greu de prevăzut proporțional cu propria neproporționalitate; și, mai ales cînd sînt aplicate în circumscripții mici, cînd stabilesc un prag de acces la reprezentare sau
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
ale electoratului, în majoritatea sa capabil să se orienteze după politica dusă în trecut și să-și pună în evidență cererile acționînd și în afara partidelor. Chiar exagerînd unele trăsături, cu scopul de a face comparația mai explicită, Angelo Panebianco a sintetizat, în mod destul de expresiv, diferența dintre cele două tipuri de partide în tabelul 5.1. Tab. 5.1. Paralela între partidele de mase și partidele electorale Partid birocratic de mase Partid profesional electoral Poziția centrală o are birocrația (competență politico-administrativă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
liberalii germani, avînd un procent mult mai mare, nu este nici un sistem multipartidist limitat, nici cu două partide și jumătate, pentru că liberalii nu sînt importanți în formarea guvernului și nu se bucură în mod special de vreo putere de intimidare. Sintetizînd, sistemul de partide german este un sistem cu multipartitism limitat din punct de vedere numeric și, în definiția lui Sartori, cu un pluralism moderat în felul în care funcționează, chiar dacă centripet și capabil să producă alternanțe. Pluralismul polarizat Complet diferită
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
se ivesc din nou condiții de colaborare care să dea viață unei coaliții mai mari, mai stabile, mai operative. Pînă la urmă, ceilalți membri ai coaliției acceptă situația excepțională a unui guvern minoritar în condițiile unei provizorii stări de necesitate. Sintetizînd, guvernele minoritare nu sînt neapărat mai instabile nici decît coalițiile minimal cîștigătoare, nici decît coalițiile supradimensionate. Nu sînt nici măcar mai puțin operative. Dimpotrivă, de exemplu, atît în Italia, cît și în Norvegia, cazuri alese dinadins pentru că sînt situate la extreme
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
adevărat, cum s-a manifestat, cum se putea aprecia, și, eventual, cum trebuia împiedicată și ținută în frîu. A făcut-o Rose, ale cărui concluzii merită să fie luate în discuție. Din analiza sa comparată asupra a treisprezece democrații occidentale [sintetizată de Rose 1980, 29-30] rezultă că deși rămîn valabile unele diferențe semnificative între diferite țări, în perioada 1950-1980: a) legile adoptate de parlamente nu se înmulțeau și societățile democratice nu erau neapărat condiționate de balastul legilor deja aprobate; b) creșterea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în mod necesar, dar, după unii critici, într-o manieră excesivă și periculos de exclusivă, fie asupra procedurilor care au loc în cutia neagră, fie asupra output-urilor și asupra outcomes și a consecințelor lor. În figura 8.1. sînt sintetizate componentele mai relevante ale sistemului politic. MEDIU MEDIU I Cereri O N SISTEMUL Decizii U P POLITIC și acțiuni T U P T Susținere U T MEDIU MEDIU Retroactivitate (feedback) Fig. 8. Un model simplificat de sistem politic Sursă: Adaptare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politici care se bazează pe o comuniune de valori, obiective și interese". Politicile realizate de "un sistem de negociere stabil și consolidat" pot fi atribuite tocmai acțiunilor și interacțiunilor uneia sau mai multor policy communities. Sîntem în măsură acum să sintetizăm cele mai importante caracteristici ale diferitelor modele interpretative cu referire la participanții la formularea politicilor publice. Tabelul 8.1 prezintă această sinteză. Tab. 8.1. Modele ale procesului de realizare a politicilor publice Triunghiuri de fier Rețele tematice Guvernare de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
modelelor despre care am discutat deja. În aceste cazuri, politica publică răspunde unei logici autoreferențiale, condiționate fie de dinamica internă a sistemului instituțional și a coaliției guvernamentale, fie de conflictele dintre actori, fără să fie implicate grupuri sociale prea ample. Sintetizînd, putem susține că, uneori, politicile publice răspund problemelor, cererilor și exigențelor; uneori chiar ele ridică probleme, formulează cereri, impun exigențe. Circuitul input cutie neagră output simplifică un proces care, așa cum a sugerat însuși David Easton, cel mai mare teoretician în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
grupuri externe să realizeze o evaluare comparată a soluțiilor alese mai înainte, tocmai pentru că nu există criterii univoce și demne de încredere. Oricum, procesul fortuit de extragere de probleme și de soluții va fi destinat să continue. Tabelul 8.2 sintetizează componentele principale ale celor trei modele decizionale prezentate aici, care de altfel, fiind cele mai importante, nu epuizează cîmpul modelelor elaborate pînă acum, dar oferă o informație limitată, și totuși suficientă. Tab 8.2 Caracteristicile principalelor modele decizionale Raționalitatea sinoptică
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]