28,739 matches
-
și este acum egală cu producția sa totală. în 2006, SIDA, boală apărută la începutul anilor ’80, amenință viața a 30 de milioane de oameni, dintre care mulți au mai puțin de 40 de ani îcadre didactice, tinere cadre, polițiști, soldați), distrugând infrastructura umană a acestor țări; numai 27 000 dintre bolnavi beneficiază de un tratament, costul triterapiei fiind de 12 000 de ori mai mare decât își poate permite să cheltuiască anual un african pentru medicamente. Acolo unde statutul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
francezi deveniți colaboraționiști în 1940. Vom asista - și deja există - la violențe urbane de o atât de intensă amploare și brutalitate, încât vor necesita intervenții mai degrabă militare decât polițienești. în fața acestor amenințări sau agresiuni, națiunile vor avea nevoie de soldați și de polițiști din ce în ce mai numeroși, în stare să-și riște viața. Or, voluntarii vor deveni tot mai rari, iar opinia publică a democrațiilor de piață nu va mai admite morți în armatele acestora și, cu atât mai puțin, în rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
tot mai rari, iar opinia publică a democrațiilor de piață nu va mai admite morți în armatele acestora și, cu atât mai puțin, în rândul recruților. încă de pe acum, doar 0,5% din populația Statelor Unite mai sunt recrutați, iar fiecare soldat ucis este o tradegie națională. Pentru îndeplinirea misiunilor pe care și le-a asumat, imperiul american va trebui, exact ca Imperiul Roman de odinioară, să încorporeze tot mai mulți străini în trupele sale: 5% din forțele armate americane sunt încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai puțin recomandabili, pentru a se arunca în luptă cu toate armele de care dispun. Armele hiperconflictului Dintotdeauna, ieșirea din război s-a bazat pe deținerea unor arme noi și pe prețul pus de fiecare parte beligerantă pe viața propriilor soldați. La timpul lor, arcașii din bătălia de la Crécy, tancurile din primul război mondial, arma atomică din al doilea război mondial au decis soarta războiului. Dintotdeauna, armele noi au apărut în același timp ca produse și ca generatoare ale unor tehnologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sistem nu va avea sens decât dacă Statele Unite se dotează, prin intermediul unei rețele de sateliți, cu o infrastructură infromatizată la nivel planetar. Costul acestor armamente noi este considerabil: Statele Unite le vor consacra 500 de miliarde de dolari. Un milion de soldați americani vor rămâne pentru o vreme desfășurați pe patru continente, sprijiniți de mii de avioane și de vase de război, înainte de a se replia atunci când nu vor mai avea ca misiune decât apărarea teritoriului național. în următorii patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
situații speciale, analizate caz cu caz. Imaginile operațiunilor militare, cu forța inegalabilă a transmisiunii în direct, cum spunea reporterul, invadară casele locuitorilor dezorientați ai capitalei. Ele însemnau ofițeri care dădeau ordine, însemnau sergenți care răcneau ca să determine îndeplinirea lor, însemnau soldați care instalau bariere și însemnau ambulanțe, unități de transmisiuni, reflectoare luminând șoseaua până la prima curbă, valuri de soldați sărind din camioane și ocupând poziții, înarmați până în dinți și echipați atât pentru o dură bătălie imediată, cât și pentru o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
reporterul, invadară casele locuitorilor dezorientați ai capitalei. Ele însemnau ofițeri care dădeau ordine, însemnau sergenți care răcneau ca să determine îndeplinirea lor, însemnau soldați care instalau bariere și însemnau ambulanțe, unități de transmisiuni, reflectoare luminând șoseaua până la prima curbă, valuri de soldați sărind din camioane și ocupând poziții, înarmați până în dinți și echipați atât pentru o dură bătălie imediată, cât și pentru o lungă campanie de uzură. Familiile ai căror membri își aveau locurile de muncă sau studiau în capitală nu făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
civili, le remitea coloneilor de la informații și de la psiho reuniți la ministerul apărării, s-ar fi putut suprapune perfect cu primele în acea expresie pe care literatura a făcut-o clasică, Nimic nou pe frontul de vest, cu excepția, bineînțeles, a soldatului care a murit adineauri. De la șeful statului până la ultimul dintre consilieri nu existase nici unul care să nu scoată un suspin de ușurare. Slavă domnului, retragerea avea să se facă în liniște, fără să provoace traume excesive unei populații care eventual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
veniți mai târziu, pe la șase după-amiază, Da, domnule președinte, voi fi acolo. Frontiera era la fel în toate punctele de intrare în oraș, o împrejmuire mobilă grea, o pereche de tancuri, fiecare pe partea sa de șosea, câteva barăci și soldați înarmați, îmbrăcați în uniforme de campanie și cu fețele vopsite. Proiectoare puternice luminau platoul. Președintele coborî din automobil, răspunse cu un gest civil și pe jumătate neglijent impecabilei politeți militare a ofițerului din comandament și întrebă, Cum merg lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vorbit în felul acesta limpede. În afară de asta, dacă ideea oratorului refuzat era aceasta, era imposibil să faci acolo, unul după altul, elogiul funebru a douăzeci și șapte de persoane, printre bărbați și femei, și vreun copilaș încă fără istorie. Că soldaților necunoscuți nu le sunt deloc necesare numele pe care le-au purtat în viață pentru ca toate onorurile, cele care le sunt datorate și cele ocazionale, să le fie acordate, foarte bine, dacă vrem să convenim la acest lucru, dar acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știu, și cum aș putea eu s-o știu, dacă scrisoarea pe care o scriu va fi de ajuns pentru a aprinde această lumină, dar, repet, datoria e datorie, și în acest moment mă văd pe mine însumi ca un soldat care face un pas înainte și se prezintă ca voluntar pentru misiune, iar această misiune, domnule președinte al republicii, constă în a dezvălui, scriu cuvântul pentru că este prima oară când vorbesc cuiva despre această chestiune, că acum patru ani, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bărbați, unul câte unul, fără grabă și fără să se precipite, să traverseze bariera de sârmă ghimpată, care, în acest scop, a fost azi tăiată în mod corespunzător pentru a evita sfâșierea pantalonilor și pentru a feri pielea de zgârieturi. Soldații armatei vor ajuta la repararea ei înainte ca degetele trandafirii ale aurorei să ascută din nou, făcându-le vizibile, amenințătoarele țepe pentru atât de scurt timp inofensive, la fel și sulurile enorme de sârmă întinse de-a lungul frontierei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nouă, prin urmare pot să ajung un minut după sau două, sau trei, și la prânz dacă am chef. Știa că nu era așa, că doar nu trebuia să ajungă înaintea bărbatului cu care avea să se întâlnească, Poate pentru că soldații de gardă de la postul șase-nord deveneau nervoși dacă vedeau oameni opriți de partea asta a liniei de separare, gândi el în timp ce accelera ca să urce rampa. Luni dimineața, dar circulația era redusă, comisarul nu avea nevoie nici de douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
automobile, îi obligă pe spectatorii mai nervoși să dea cu pumnul în scaune. Niciodată nu condusese comisarul în felul acesta, niciodată nu avea să mai conducă în felul acesta. Când, în sfârșit, era trecut de nouă, ajunse la postul șase-nord, soldatul care veni să afle ce voia agitatul automobilist îi spuse că acela era postul cinci-nord. Comisarul trase o înjurătură, era pe punctul de a întoarce, dar corectă la timp gestul precipitat și întrebă în ce direcție era postul șase. Soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
soldatul care veni să afle ce voia agitatul automobilist îi spuse că acela era postul cinci-nord. Comisarul trase o înjurătură, era pe punctul de a întoarce, dar corectă la timp gestul precipitat și întrebă în ce direcție era postul șase. Soldatul indică direcția spre răsărit și, ca să nu mai rămână vreo îndoială, emise un sunet scurt, P’aci. Din fericire, exista o stradă mai mult sau mai puțin paralelă cu linia de frontieră în acel sens, erau doar trei kilometri, drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tragică. În cârciuma în care ședeau Strickland și cu Nichols un pian mecanic răspândea la nesfârșit și foarte tare muzică de dans. De jur împrejurul încăperii oamenii ședeau pe la mese, aici vreo cinci-șase marinari zgomotoși în beția lor, dincolo un grup de soldați, iar la mijloc, înghesuite laolaltă, dansau câteva perechi. Marinarii bărboși cu fețele arse de soare și cu mâini mari și pline de bătături își strângeau tare la piept partenerele. Femeile n-aveau pe ele decât combinezoanele. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu halbe de bere. Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale de negri. Nu era greu să-ți dai seama că e deja beat turtă. Căuta ceartă. Mergând împleticit dădu peste o masă la care ședeau trei soldați și răsturnă o halbă. Se stârni o altercație și patronul barului păși înainte și-i porunci lui Bill Ghioagă să plece. Era un bărbat foarte zdravăn, deprins să nu lase clienții să facă prostii, așa că Bill începu să șovăie. Patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se țină pe picioare. În spatele său izbucniră râsetele pizmașe ale străjerilor, care se solidarizau cu tovarășul lor din gardă. Nici bargello nu reușise să Își Înăbușe un zâmbet. Între timp, atrași de larmă, pe bastioane Începuseră a se Îngrămădi ceilalți soldați din corpul de gardă, care căscând sonor, care zornăind din armuri. Fețe vineții și Încă somnoroase se iveau printre creneluri, azvârlind sudălmi și făcând gesturi obscene În jos. - Deschide poarta, canalie! se hotărî până la urmă să strige bargello, lăsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se ridicau, ca și când ar fi avut loc o ceartă. Dante se Înălță pe vârfuri, Încercând să descopere de unde provenea zarva, și Îl recunoscu pe bargello, care Își făcea loc Înghiontind În gloată, sprijinit din spate de un mic grup de soldați, tot uitându-se În stânga și În dreapta. - Messer Durante, Îl apostrofă când Îl zări. Mi s-a spus că te voi găsi aici! - De unde atâta dorință de a mă vedea? replică priorul, trecând instinctiv În defensivă. - E nevoie de domnia ta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la Priorat În curtea interioară, Dante observă o oarecare agitație. Într-un colț, un cal Încă Înșeuat, acoperit de sudoare, izbea cu copita În caldarâm. Un bărbat Înarmat era adâncit Într-o discuție agitată cu șeful gărzilor. În jur, alți soldați urmăreau cu interes ce se vorbea. Poetul se apropie de grup, curios. - Ce se petrece? Întrebă, urmărind cu coada ochiului curierul care sărise din nou În șa și dăduse pinteni calului, trecând În galop prin portalul claustrului. - S-a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de foc, se zăreau câteva grămezi impunătoare de scânduri de tâmplărie. Ajuns În apropierea rugului, Dante coborî de pe cal, Îndreptându-se pe jos de zona arsă. În spatele său, bargello descălecase și el greoi, cu un oftat de nemulțumire, imitat de soldați. - Ai descoperit cine a construit... asta? Întrebă priorul. - Nu, Încă nu. Sunt pământuri ce aparțin familiei Cavalcanti, ți-am mai spus, necultivate de mult, fără intrări la cadastrul recoltei și nici măcar impozitate. Există doar o moșioară prin părțile astea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
octogon perfect. Dante continua să caute un posibil Înțeles În ceea ce vedea. În jurul său se Împleteau comentariile străjerilor, care schimbau Între ei observații din vârfurile edificiului. Era din ce În ce mai nedemurit. Într-acestea, se auzi strigat În gura mare de unul din soldați. - Aici, priorule. Cred că e ceva! Se Îndreptă spre cel care Îl chemase. Omul părea să caute ceva printre resturile carbonizate și se agita frenetic, continuând să strige. Într-adevăr, era ceva. Mai Întâi i se păru să era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În gânduri, coborî În claustru. Prin portal se Întrezăreau pâlcuri de bărbați și de femei la drum. Veneau dinspre Oltrarno, trecând pe Ponte Vecchio și Îndreptându-se spre partea septentrională a orașului. - Unde se duc? Îl Întrebă pe unul din soldați. Dar știa răspunsul dinainte. - Spre Maddalena, priorule. S-a Întins vorba că Fecioara se va arăta din nou azi. Trupul schingiuit al lui Bigarelli nu Încetase să-l urmărească. Și, În același timp, opera lui splendidă și Îngrozitoare, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o serie de măști succesive, ca și când sufletul său ar fi fost teatrul unei bătălii Între diavoli, și făpturi diferite Încercau să pună stăpânire pe dânsul. Un drumeț nedumerit, un pustnic bătrân și cuvios, un stareț sever, un curtean neghiob, un soldat necioplit, un negustor Înstărit se perindau cu iuțeală sub ochii lui Dante. Părea că Brandan, după ce Își pierduse maiestuozitatea pe care le-o arăta tuturor, o pornise În căutarea disperată a unei alte identități, cea mai potrivită pentru a Înfrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o arcadă laterală. Înăuntru, după cum Își amintea, era căruțul cu două roți, iar lângă el un cal. Trezi animalul, care se lăsă Înhămat fără să se Împotrivească prea tare. Își reluară drumul, Încă o dată pe sub privirile uimite și ironice ale soldaților. Femeia ședea pe capră lângă el, nemișcată. Un nou junghi Îl străpunse În ceafă. Ghearele vechiului său dușman se redeșteptaseră din pricina Încordării și a efortului depus În aventura nocturnă. Osteneala luptei și a celor ce mai urmaseră se prăvăliseră acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]