3,952 matches
-
relații (de convergențà sau divergențà) între ele. Formă fixà conferà tabularitatea poemului, ea se oferà vederii și "asigurà", prin efectele semantice ale constrîngerilor interrelate, un prim sens al acestuia. Ronsetul este alcàtuit din paisprezece versuri (că și sonetul), împàrțit, precum sonetul de tip englez, într-un bloc tipografic masiv, de douàsprezece versuri, càruia i se adaugà un envoi al ultimelor douà. Rîma este sàracà atît că numàr, cît și ca dispunere, contribuind la efectul de insistențà, incantatoriu, presupus de rigorile rondelului
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
doar trei rîme, dispuse îmbràțișat (pentru primele douàsprezece versuri): abba//abba//acca, respectiv în monorimà - ăă - în envoi-ul final. Că și în rondel, primul vers coincide cu ultimul, realizînd o închidere semanticà mult mai puternicà a textului decît cea a sonetului (unde versurile nu se puteau repeta, și nici cuvintele în rimà). Blocul strofic mare este divizat intern de repetiția versului 4 în pozițiile 8 și 12, ceea ce face ca el sà fie perceput de fapt sub forma a trei catrene
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
stângăcie din varii perspective (auctonală, naratonală etc), mai mult,parvenitul fiind proiectat, așa cum arătasem în alt context, pe tiparul caracterului, ca un fel de universalie. La fel procedează în fond Mateiu Caragiale în Pajerele sale, fructificând rotunjimea de medalie a sonetului, în Boierul, Călugărul, Domnița sau Cronicarul accentul etic intră, prin constrângere și savantă artă, în urzeala portretului, ca în acest final din Trântorul: "îl leagănă maneaua, e veșnic beat de vutcă, / Să-ncalce i-e frică, pe brațe-1 duc la
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
bright... (Tigru, tigru care arzi...) Thackeray și-a ilustrat singur Bâlciul deșertăciunilor, dar caricatura cu surâs afectat a lui Becky Sharp n-are nimic de-a face cu personajul complex din roman. Există puține asemănări de structură și calitate între Sonetele lui Michelangelo și sculptura și picturile lui, deși în toate putem găsi aceleași idei neoplatonice și am putea descoperi anumite asemănări psihologice. *10 Aceasta arată că "mediul" unei opere de artă (un termen nefericit care suscită întrebări) nu reprezintă numai
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de legi post facto; i) judecătorii nu pot refuza actul de justiție bazându-se pe insuficiența jurisprudenței. 30 William Shakespeare (1564-1616), scriitor, poet, dramaturg și actor de geniu supranumit Bard of Avon. Scrie 38 de piese de teatru, 154 de sonete și două poeme narative, între care Hamlet, Regele Lear, Othello și Macbeth considerate capodopere eterne. Unele dintre creații au fost considerate ca aparținând altor autori, dintre care cel mai frecvent citat este Francis Bacon. 31 Rozicrucienii apar pentru prima oară
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
consonața aduc un aport muzicalității poetice prin folosirea diferită a vocalelor din cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima imperfectă. Acest construct ontologic duce la individualizarea și identificarea anumitor construcții poetice, de exemplu a baladelor și sonetelor. Acest lucru determină momentul muzicalității poetice ce nu poate exista a priori construcției lingvistice, întrucât ea este adusă în existență prin activitatea compozițională a poeziei. Tropii indică o structură prin care executarea poeziei duce la identificarea unui timbru melodic ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poeziei, ca un construct shematic lingvistic și ca stare spirituală, duce la o metafizică a obscurității existenței poemului în general. Identificarea tropilor constituenți poeziei ține de forma apariției și spațiul geografic al prezenței poeziei. Atunci când vobim de gazel, elegie sau sonet descriem atât specificul unei culturi, dar și modul compozițional interior. Adițional, poezia este gândită și în genuri diferite prin care se poate identifica și clasifica. În funcție de subiectul său, de stil și de caracteristicile literare, putem vorbi de poezia narativă, poetică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Universul”, „Transilvania”, „Gândirea”, „America” (Cleveland, SUA), „Steaua noastră - Our Star” (New York) ș.a., cu versuri originale și traduse, cu epigrame ș.a. A fost înmormântat la Suceava. În domeniul poeziei, V. a încercat cele mai diverse tehnici și atitudini lirice, trecând de la sonet la metrica mai nouă, de la pastel la epigramă, de la tonul social, de o mânie reținută, la cântecul delicat de iubire. Rămâne însă în toate un minor, cu nuanța lui de discreție și intelectualitate ironică, uneori agresiv vulgară. G. Călinescu vorbea
VOEVIDCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
pe marginea genului, într-un studiu intitulat Despre epigramă, apărut în 1935. Teatrul se află strict ocazional între preocupările sale: un act intitulat Puteri întunecate, publicat în „Calendarul poporului” din 1926, și satira într-un act Supremul argument (1929). SCRIERI: Sonete, București, 1920; Epigrame, Suceava, 1925; Turnuri, Suceava, 1928; Supremul argument, Suceava, 1929; 101 epigrame. Profiluri de catedră. Academice. Zig-zag. C2H6O, Suceava, 1932; Cântece pentru Lu, București, 1936; Pro Patria, Cernăuți, 1943. Repere bibliografice: Al. Dan [G. Ibrăileanu], „Sonete”, VR, 1920
VOEVIDCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
1929). SCRIERI: Sonete, București, 1920; Epigrame, Suceava, 1925; Turnuri, Suceava, 1928; Supremul argument, Suceava, 1929; 101 epigrame. Profiluri de catedră. Academice. Zig-zag. C2H6O, Suceava, 1932; Cântece pentru Lu, București, 1936; Pro Patria, Cernăuți, 1943. Repere bibliografice: Al. Dan [G. Ibrăileanu], „Sonete”, VR, 1920, 5; Alexandru Busuioceanu, „Sonete”, „Dacia”, 1920, 8 iunie; Loghin, Ist. lit. Bucov., 242-244; Traian Chelariu, „Cântece pentru Lu”, GBV, 1936, 4 836; m.o.[Marcel Olinescu], „Cântece pentru Lu”, „Hotarul”, 1936, 7-8; Perpessicius, Opere, VII, 288-289; Petru Iroaie
VOEVIDCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
Suceava, 1925; Turnuri, Suceava, 1928; Supremul argument, Suceava, 1929; 101 epigrame. Profiluri de catedră. Academice. Zig-zag. C2H6O, Suceava, 1932; Cântece pentru Lu, București, 1936; Pro Patria, Cernăuți, 1943. Repere bibliografice: Al. Dan [G. Ibrăileanu], „Sonete”, VR, 1920, 5; Alexandru Busuioceanu, „Sonete”, „Dacia”, 1920, 8 iunie; Loghin, Ist. lit. Bucov., 242-244; Traian Chelariu, „Cântece pentru Lu”, GBV, 1936, 4 836; m.o.[Marcel Olinescu], „Cântece pentru Lu”, „Hotarul”, 1936, 7-8; Perpessicius, Opere, VII, 288-289; Petru Iroaie, Epigramistul Voevidca, FF, 1937, 5-8; Lovinescu
VOEVIDCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1957-1962). Rămâne preparator la Catedra de literatură română a facultății absolvite, parcurgând toate gradele didactice până la cel de profesor (1999). Obține doctoratul în 1987 cu teza Etape în evoluția sonetului românesc. Debutează în 1959 la „Flacăra Iașului” cu poezia Soldații, iar editorial în 1980 cu placheta Anotimp cu zăpadă. Colaborează la „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Viața românească”, „Limbă și literatură”, „Limba română”, „Anuar de lingvistică și istorie
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
armonie, iar ritmul, rima, poezia ca rezultat al unei arhitecturi bine structurate valorifică un spațiu cvasiarid, reușind să creeze o altfel de ipostază a expresivității lirice. Scrierile teoretice ale lui V., a căror serie e deschisă de Tehnica accentuării în sonetul eminescian (1991), vor fi legate tot de poezie, îndeosebi de poezia cu formă fixă. Versificație eminesciană (1997), de exemplu, se ocupă de studierea sonetului și de analiza prozodică, punând accentul pe structură, dar și pe ceea ce semnifică funcționalul și esteticul
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
expresivității lirice. Scrierile teoretice ale lui V., a căror serie e deschisă de Tehnica accentuării în sonetul eminescian (1991), vor fi legate tot de poezie, îndeosebi de poezia cu formă fixă. Versificație eminesciană (1997), de exemplu, se ocupă de studierea sonetului și de analiza prozodică, punând accentul pe structură, dar și pe ceea ce semnifică funcționalul și esteticul în rimele sonetelor antume. Alt câmp de interes cuprinde investigarea detaliată a armoniei, considerată principiu existențial și poetic, continuată de aprofundarea diverselor aspecte privitoare
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
vor fi legate tot de poezie, îndeosebi de poezia cu formă fixă. Versificație eminesciană (1997), de exemplu, se ocupă de studierea sonetului și de analiza prozodică, punând accentul pe structură, dar și pe ceea ce semnifică funcționalul și esteticul în rimele sonetelor antume. Alt câmp de interes cuprinde investigarea detaliată a armoniei, considerată principiu existențial și poetic, continuată de aprofundarea diverselor aspecte privitoare la tehnica versificației la Eminescu. Aceleași preocupări pot fi observate în Repere în interpretarea prozodică (1998; Premiul Asociației Scriitorilor
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
de tip comparativ. Poeții cercetați sunt dintre cei mai diverși, de la Ion Barbu la George Lesnea și Victor Eftimiu. SCRIERI: Anotimp cu zăpadă, Iași, 1980; DaVinciAna, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1983; De vorbă cu Poesis, Iași, 1987; Tehnica accentuării în sonetul eminescian, București, 1991; Etape în afirmarea sonetului românesc, Iași, 1996; Versificație eminesciană, Iași, 1997; Repere în interpretarea prozodică, Iași, 1998; Hanul cuvintelor, Iași, 1999; Distihuri, Ploiești, 2000; Poezii cu formă fixă. Aplicații eminesciene, pref. Gh. Bulgăr, Iași, 2001; Deschiderea cercului
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
cei mai diverși, de la Ion Barbu la George Lesnea și Victor Eftimiu. SCRIERI: Anotimp cu zăpadă, Iași, 1980; DaVinciAna, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1983; De vorbă cu Poesis, Iași, 1987; Tehnica accentuării în sonetul eminescian, București, 1991; Etape în afirmarea sonetului românesc, Iași, 1996; Versificație eminesciană, Iași, 1997; Repere în interpretarea prozodică, Iași, 1998; Hanul cuvintelor, Iași, 1999; Distihuri, Ploiești, 2000; Poezii cu formă fixă. Aplicații eminesciene, pref. Gh. Bulgăr, Iași, 2001; Deschiderea cercului, I-II, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Al. Husar
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
zăpadă”, RL, 1980, 41; Leonida Maniu, „DaVinciAna”, „Pagini bucovinene”, 1983, 6; Zaharia Sângeorzan, „DaVinciAna”, CRC, 1983, 28; Ion Apetroaie, Lirism și caligrafii melodice, CRC, 1983, 28; Ioan Holban, „De vorbă cu Poesis”, CRC, 1987, 31; Constantin Ciopraga, Un studiu despre sonetul românesc, DL, 1997, 24; Corina Popescu, „Etape în afirmarea sonetului românesc”, RITL, 1997, 1-2; George Bădărău, Sonetul românesc, CL, 1999, 12; Ovidiu Morar, De-a poezia, CL, 2000, 1; Al. Husar, „Versificație eminesciană”, VR, 2000, 1-2; George Bădărău, Adrian Voica
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
6; Zaharia Sângeorzan, „DaVinciAna”, CRC, 1983, 28; Ion Apetroaie, Lirism și caligrafii melodice, CRC, 1983, 28; Ioan Holban, „De vorbă cu Poesis”, CRC, 1987, 31; Constantin Ciopraga, Un studiu despre sonetul românesc, DL, 1997, 24; Corina Popescu, „Etape în afirmarea sonetului românesc”, RITL, 1997, 1-2; George Bădărău, Sonetul românesc, CL, 1999, 12; Ovidiu Morar, De-a poezia, CL, 2000, 1; Al. Husar, „Versificație eminesciană”, VR, 2000, 1-2; George Bădărău, Adrian Voica - poet și interpret, CL, 2000, 3; Theodor Codreanu, Epopeea cuvintelor
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
Ion Apetroaie, Lirism și caligrafii melodice, CRC, 1983, 28; Ioan Holban, „De vorbă cu Poesis”, CRC, 1987, 31; Constantin Ciopraga, Un studiu despre sonetul românesc, DL, 1997, 24; Corina Popescu, „Etape în afirmarea sonetului românesc”, RITL, 1997, 1-2; George Bădărău, Sonetul românesc, CL, 1999, 12; Ovidiu Morar, De-a poezia, CL, 2000, 1; Al. Husar, „Versificație eminesciană”, VR, 2000, 1-2; George Bădărău, Adrian Voica - poet și interpret, CL, 2000, 3; Theodor Codreanu, Epopeea cuvintelor, „Est”, 2001, 2; Simion Bărbulescu, Modelul antonpannesc
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
traduce, în colaborare cu Tommaso Landolfi, drama Meșterul a lui Adrian Maniu (text nepublicat). În 1934, după ce trei poezii îi fuseseră reținute de Zaharia Stancu în Antologia poeților tineri, este distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul „Ionel Pavelescu” pentru sonet și debutează editorial cu placheta Cloșca cu puii de aur, tipărită în colecția „Opere premiate ale tinerilor scriitori needitați”, a Editurii Fundațiilor Regale. Face parte din redacția cotidianului „Curentul” (1931-1940), e redactor și la „Curentul literar”, „Curentul magazin”, iar în
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
V. creionează, în versuri săltărețe, cu tentă de pamflet și caricatură, o tipologie care include politicianul venal, pe arivist și cartofor, pe trubadurul pesimist. Critica socială culminează cu incendiara 1907. Mai reușită e lirica intimistă, grațioasă și delicată. La fel, sonetele, concentrate și lipsite de retorism. Cu un lirism în deficit, prea cerebrală, poezia este a unui eminescianizant priceput în dramatizarea sentimentelor, bun psiholog, dar cu o irepresibilă pornire didacticistă, cu resorturi etice. Între proza și publicistica lui V. există un
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
Dimov, G. Călinescu, Ion Caraion și Ion Gheorghe, dispus mereu de a se apropia de poeme dificile ca rimă, prozodie și ideatică. Măsura talentului său de traducător, slujitor devotat și discret al originalului, a dat-o odată cu transpunerea ciclului Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu, despre care Zoe Dumitrescu-Bușulenga scrie: „Încercarea lui Immanuel Weissglas ni se pare admirabilă în temeritatea ei cu atât mai mult, cu cât o fidelitate strictă o închină în tiparele celei
WEISSGLAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]
-
o fidelitate strictă o închină în tiparele celei mai riguroase analogii. Suntem tentați să considerăm realizarea aceasta, atât de grea și de frumoasă, ca una din cele mai strălucite traduceri de poezie din română în germană, echivalând cu aceea a sonetelor shakespeareene traduse din engleză în germană de Stefan George”. Traduceri: Mihai Eminescu, Hyperion, București, 1940, Gedichte București, 1975 (în colaborare); J. W. Goethe, Faust, I-II, București, 1957-1958; Franz Grillparzer, Granit, București, 1964; Lion Feuchtwanger, Succesul. Trei ani din istoria
WEISSGLAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]
-
provincii, pref. I. D. Bălan, București, 1964; Paul Schuster, Văpaia de februarie, București, 1966; Adalbert Stifter, Vechea pecete, pref. Nicolae Balotă, București, 1970; Vasile Alecsandri, Fürst Despot, București, 1973; Die letzten ersonnenen Sonette Shakespeares in der erdachten Übersetzung V. Voiculescu - Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu, ed. bilingvă, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1974; Eine Welt wird geboren. Auswahl rumänischer Gegenwartsdichtung, București, 1974 (în colaborare). Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 622; Dieter Roth, Gedanken zu einem
WEISSGLAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]