5,679 matches
-
de zile, m-a întrebat. Am crezut că n-aud bine, dar nu i-am dat nici un răspuns, dând doar din cap și amintindu-mi de profesoara mea de pian, și de nuiaua ei, cu care mă altoia când pe spinare, când peste degete, dacă nu le țineam ca lumea. M-am uitat la Prodan cel Mare, n-am făcut nici măcar un an, i-am zis, după ce l-au luat pe tata a trebuit să vindem pianina, aveam nevoie de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar bunicul m-a apucat de umeri, șoptindu-mi să mai așteptăm, și atunci mâța a plonjat și, cu coada ridicată și picioarele rigide, a făcut câțiva pași prin iarbă, s-a oprit de vreo două ori, și-a arcuit spinarea, adulmecând ceva prin buruieni, ba chiar s-a și uitat spre noi o dată, dar ori nu ne-a văzut, ori ne-a luat în seamă, pentru că s-a așezat pe labele din spate, ușurându-se-n iarbă, și atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mort, dar acum parcă se băteau mai cu zel fiindcă strigau și înjurau cu toții, în timp ce ne apropiam de miezul bătăliei, ne-am târât lipiți de pământ, eu obosisem rău, mă dureau coatele și genunchii iar armura din carton îmi apăsa spinarea, mi-am dorit să nici n-o fi făcut, însă n-am vrut s-o dezbrac, pentru că știam că atunci Puiu ar fi râs de mine și cu curu’. Cum n-aveam încotro, am continuat să ne târâm, de tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bine pe copii, le cunoaște tagma de hoțomani și găinari, apoi s-a mai închis o ușă în urma lui și s-a făcut liniște, nu i se mai auzeau nici pașii, și atunci am simțit un fior rece pe șira spinării ca atunci când cineva se uită la tine. La început, m-am speriat atât de tare că nu-ndrăzneam să fac nici o mișcare, pe urmă m-am gândit că probabil trofeele sunt de vină, și m-am întors, și atunci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lanțuri, toate detaliile erau sculptate cu migală, iar chipul regelui alb semăna leit cu al ambasadorului, și arăta destul de fioros, dar tot nu descoperisem încă ce anume îl pune în mișcare pe nenea șahistul, deși m-am uitat și la spinarea lui, nicăieri nu se vedea vreun cablu sau vreo curea de transmisie, era îmbrăcat într-o uniformă ponosită și era desculț, picioarele îi erau lucrate la fel ca mâinile, arăta foarte slab și foarte bătrân, și atunci m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
săpând și dând cu târnăcopul și cărând piatră și pământ cu roaba, și s-a ivit o altă imagine în oglindă, și l-am zărit pe tata, era foarte slab, urca pe o rampă, ducând un sac de ciment în spinare, am văzut cum gâfâie, înaintea și în urma lui șirul era lung, purtau cu toții zeghe vărgată de pușcăriaș, am simțit un nod în gât, știam c-o să mă apuce plânsul, ei, și atunci imaginea a început să unduiască iarăși și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acolo. S-a eliberat o cameră, poate merge acolo mîine. Sainte-Guénolé. Pudic numit „Institut pentru persoane În dificultate”. În realitate, un azil de alienați a cărui vizitare o făcuse pe Gwen să simtă că o ia cu fiori pe șira spinării. Îl iubea pe Pierric și se opusese din răsputeri plasării lui acolo. „Dacă el pleacă, plec și eu”, amenințase ea. Yvonne o adora pe fiica ei, de aceea cedase. Spunîndu-și că Într-o zi avea să-și muște degetele. Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre oficiu și Își apostrofă soția care se tot agita la bucătărie. - Albușul e gelatinos! Știi bine că nu pot să sufăr așa ceva, Armelle! Arthus Își reținu o furioasă dorință de a-i trage fiului său vreo două bastoane pe spinare, așa cum Îl snopea uneori cînd era copil și cînd Îl oripila deja cu văicărelile lui. - Las-o-n pace pe soția ta, face și ea ce poate În absența lui Jeanne, spuse el pe un ton glacial. Votul e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
înseamnă că l-am expus pe clientul nostru unui împrumut neprotejat. Ceea ce înseamnă că am făcut cea mai elementară greșeală pe care o poate face un avocat. Mi-a dispărut toată exaltarea. Simt că mă ia cu gheață pe șira spinării. Fac eforturi disperate să-mi amintesc dacă Arnold mi-a spus ceva despre document. Nu-mi amintesc că mi-ar fi spus. Dar... de ce ar face-o ? E doar un banal contract de împrumut. Genul de chestii pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scrijelit. În clipa în care ajung la ușă, mobilul îmi vibrează din nou. Guy, mă gândesc imediat. Îl iau și deja îl deschid, când văd cine mă sună. Nu e Guy. E Ketterman. Simt un sloi de gheață pe șira spinării. În timp ce mă uit la numele lui scris pe ecran, mă cuprinde o spaimă mai reală decât am simțit vreodată. O groază copilărească, de coșmar. Fiece părticică a corpului meu îmi spune să nu răspund. Dar e prea târziu. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sînt foarte norocoasă. Îmi bag telefonul În geantă, Îmi trec degetele prin păr și mă uit la ceasul din spatele barului. Mai sînt patruzeci de minute pînă pleacă avionul. Nu mai e mult. Simt că mă ia cu furnicături pe șira spinării, ca niște insecte mici, și iau o gură mare de vodcă, golindu-mi paharul. O să fie bine, Îmi spun pentru a mia oară. O să fie bine. Nu mi-e frică. Doar... Doar... OK, bine. Mi-e frică de mor. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pînă la mine la birou ? — Cine ?... Eu ? zic stresată. Da, tu. Îmi dreg glasul. — Să... aduc ceva ? — Nu, doar pe tine. Închide, iar eu rămîn cîteva momente cu ochii lipiți de telefon, simțind că mă ia cu fiori pe șira spinării. Trebuia să-mi dau seama că era prea frumos ca să fie adevărat. Se pare că pînă la urmă tot mă concediază. Neglijență... crasă... absolut impardonabil... Vreau să zic că e destul de impardonabil să fii surprinsă la birou cu mîna prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ce costume de rezervă ? — Am avut eu așa un feeling că s-ar putea Întîmpla așa ceva, spune Cyril o ușoară notă de triumf În glas, așa că am avut grijă să mă asigur. Simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Doar nu vrea să zică... Doar nu zice că... — Ai de unde să alegi, Îmi spune. Nu. În nici un caz. Trebuie să fug. În clipa asta. Încerc să mă extrag disperată, dar mîna lui mi s-a prins ca o ventuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să priceapă nimic din cele ce se petreceau În jur. Tărâmul lor era frumos. Era plin de verdeață și molcom. Ochii se odihneau când te uitai prin satul lor. Era răcoare. Stâncile din jur erau netede și lucioase, ca niște spinări de bouri grași. Se auzeau zgomote potolite de peste tot, de parcă neamul lor n-ar fi cunoscut niciodată necazul, furtuna, sau fuga de vrăjmași. Păsări de toate felurile se opreau fără frică printre casele lor, ciugulind fără ca nimeni să Încerce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-o pe potopul ăla. Am râs și eu: - Ți-am spus eu că vine ploaia. - Ăla nu era zgomot de ploaie, clătină ea din cap. Am ridicat din umeri și am râs din nou. L-am bătut pe Enkim pe spinare: - Am scăpat, prietene. - Bine. Ce-ar fi atunci să ne vârâm și noi În vreo gaură? ne potoli el veselia. N-am căutat mult. Puțin mai jos, am dat peste doi copaci prăvăliți, acoperiți cu un pământ sfărâmicios din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o vreme Încoace, frigul o ia din ce În ce Înaintea soarelui. Acum cinci veri, transpiram pe vremea asta, iar acum, uite, Îmi arătă el focurile aprinse În peșteră. Uite! - Îmi arătă și blănurile pe care le purtam cu toții pe spinare. La tine, acolo de unde vii, mai spuse el, trebuie că a Început viscolul. Siloa e o femeie zdravănă? I-am spus că da. - Atunci, poate că pruncul ei are noroc, chiar dacă s-a născut pe viscol, spuse Vindecătorul. Mda. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gând să-mi pun pielea pe băț nici măcar pentru tine. Acum, hai să plecăm odată, că altfel ne trezim că femeia asta care merge alături de tine o să nască Într-o luntre. Oamenii lui chiuiră, iar noi ne traserăm blănurile pe spinare și o luarăm spre țărm, unde erau trase luntrele lor. Era noapte, dar Vindecătorului nu-i păsa. Știa cum să se uite la lună și la stele, așa că putea să ne treacă brațul de apă doar privind În sus, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
izgonindu-l Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau alene către mal, duse de curent. Logon azvârli cu sulița În șopârlă, dar vârful acesteia se frânse când izbi spinarea solzoasă. Blestemata de șopârlă! Parcă nici nu simțise lovitura și se tot dădea la Enkim, În salturi scurte. M-am apropiat de fiară din spate și, apucând sulița cu amândouă mâinile, am dat să i-o Împlânt În ceafă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din el coloane vineții de ploaie - era atât de uriaș, de parcă ar fi fost părintele tuturor norilor și, numai când Îl vedeai cum făcea bulbuci precum un terci pus pe foc, simțeai că te trece un abur rece pe șira spinării. Tare rău mi-a părut, dar În ziua aceea a trebuit să-l Învăț pe Unu cuvântul frică. L-a priceput deîndată și, ori de câte ori Îl rostea, se zgribulea și se purta de parcă ar fi dorit s-o ia la goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În urmă. - Pfuuh, ia să ne vedem noi de-ale noastre, am spus atunci și, chiuind veseli, am luat-o din loc. Nu trecu mult și cei ce veneau dinspre Miazăzi ne văzură și ei. Își dădură lucrurile jos din spinare, lăsară deoparte ce târau după ei, iar oamenii se așezară În față, amenințători, cu sulițele ridicate deasupra capetelor, strigând și făcând o hărmălaie nemaipomenită. Câțiva prinseră a sări În sus precum niște capre săgetate, dar cădeau la loc În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În sfârșit capătul tuturor pământurilor. - Tată! - am strigat În minte. Cât vedeai cu ochii, În toate părțile, se Întindea Marea cea mare, așa cum n-o mai văzusem niciodată. Dealuri de apă o străbăteau dintr-o parte În alta, ridicând pe spinările lor bucăți uriașe de gheață, unele dintre ele Într-atât de Întinse Încât Îmi venea să cred că sunt la fel de mari ca munții mei de acasă. Marea vuia, bătută de vânturi tăioase, ghețurile scrâșneau și vâltori de spumă izbucneau ici-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trăit niciodată. Doar puțin să-ți dea ghes aripa fricii sau răsuflarea morții, că amintirile astea vechi, Îngropate cu mult dincolo de cuvinte, săpate adânc În oasele și sângele tău, prind iarăși viață. Pielea ți se face de găină, simți pe spinare gerul exodului nostru, inima ți se strânge de tot frigul pe care l-au Îndurat Krog și ai lui În călătoria peste puntea de gheață, măruntaiele ți se chircesc și ai fi În stare să dai afară tot ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Kikil luat cu totul pe sus de un om din acela cu ochii pieziși, numai că era mai mare și mai gras decât cei din neamul Os din Kron. Bietul mărunțel zbură prin aer și buși atât de tare cu spinarea de o piatră, Încât Începu să se cutremure, azvârlind din picioare fără să mai fie În stare să se apere când vrăjmașul Îl Împunse În piept cu piatra de mână. Sânge subțire și clăbucit Îi bufni prin rană și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu-mi ochii. M-am trezit că merg buimac, Într-o parte. M-am șters pe față, dar sângele tot Îmi năpădea ochii, Împiedicându-mă să văd. Cineva Îmi trase o bâtă În spinare dar, În clipa următoare, auzii un strigăt de moarte și lovitura care altminteri m-ar fi ucis, nu mai veni niciodată. Iar scăpasem sulița din mână. Am luat o mână de pământ sfărâmicios, mi-am lipit-o pe frunte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lovitura care altminteri m-ar fi ucis, nu mai veni niciodată. Iar scăpasem sulița din mână. Am luat o mână de pământ sfărâmicios, mi-am lipit-o pe frunte și am găsit pe jos bâta cu care fusesem izbit În spinare. Am apucat-o cu amândouă mâinile și m-am ridicat, slobozind un răcnet de durere. În fața mea, aproape de tot, l-am văzut pe Scept. Avea ochii roșii de furie și sângera din bărbie. Ținea o suliță cu amândouă mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]