7,322 matches
-
Era a optsprezecea zi din lună, iar obiectivul era acela de a se muta la Azuchi. O altă forță militară șerpuia și ea spre răsărit, pe drumul de uscat. Convoiul navelor care traversau lacul era împins de briza care făcea steagurile să fluture și reflecta armata terestră în marș, înaintând de-a lungul coastei. Dar din Azuchi nu mai rămăsese decât pământ pârjolit și, de îndată ce sosiră, trupele fură cuprinse de deznădejde. Zidurile albastre cu auriu din Azuchi nu mai existau. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
templu. Nu trageți! Apoi, se întoarseră către muntele din depărtare și se făcură înțeleși, gesticulând și strigând din răsputeri. Cu asta, soldații începură să coboare versantul, ca niște pietre rostogolindu-se într-o prăpastie. Foarte curând, un ofițer cu un steag fixat pe spate alergă în jos, spre ei. Hideyoshi îl recunoscu drept un vasal de la Nagahama. Daikichi nu era decât un mic templu de munte. Când ploua, prin acoperiș intra apa. Când sufla vântul, pereții și grinzile se zguduiau. Nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Făcând o plecăciune înainte de a se ridica, își răsuci trupul ca și cum armura ar fi fost prea grea pentru el și plecă, târându-și picioarele. Aproape toți oamenii din templu se aliniaseră deja pe drum, în fața porții. Fiecare batalion, identificat prin steag, era împărțit, la rândul său, în companii. Comandanții își pregăteau caii în capetele subunităților. Flăcările fitilelor licăreau încoace și-ncolo, dar nu era aprinsă nici o făclie. Pe cer, luna era doar un corn îngust. De-a lungul șirului de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o strategie atât de subtilă. La două zile după ce trimisese în miazănoapte scrisoarea către clanul Uesugi, Hideyoshi anunță plecarea armatei în Ise. Își împărți forțele în trei divizii, avansând pe trei drumuri diferite. Cu strigăte de război, sub nori de steaguri și în tunete de tobe, marșul lor zguduia munții și prăpăstiile. Toate cele trei armate traversară masivul montan central din Omi și Ise, pentru a se regrupa în regiunea castelelor Kuwana și Nagashima. Acolo se găsea Takigawa Kazumasu. — Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Care e Muntele Nakao? — Cel de-acolo. Hideyoshi privi în direcția indicată de soldat. Acolo se afla tabăra principală a inamicului. Multe drapele urmau contururile muntelui, coborând până la poale. Recunoscură o singură unitate. Dar, privind mai departe, se observa că steagurile aparținând forțelor din miazănoapte acopereau munții din zare, ocupând zonele strategice de pe piscurile mai apropiate și pe toată lungimea drumului. Era ca și cum un expert militar și-ar fi stabilit baza pe acea bucată de pământ și cer și-și încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sakuma Genba și, în același timp, să prevină orice mișcare din partea fortărețelor inamice. Din forțele principale ale armatei de diversiune, doar unitatea de trei mii de oameni a lui Shibata Katsumasa ajunse la sud-est de panta din Iiura, își ascunse steagurile și armurile și observă, pe furiș, mișcările inamicului dinspre Shizugatake. Maeda Inuchiyo fusese însărcinat cu paza unei linii care se întindea din Shiotsu, până la Muntele Dangi și Muntele Shinmei. Shibata Katsuie porni din tabăra principală de la Muntele Nakao cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Aceasta i-ar fi putut face pe oameni să creadă că, în curând, avea să se crape de ziuă. Dar abia puteau vedea cozile cailor din fața lor, iar cărarea prin iarba câmpiei era încă întunecată. În timp ce ceața se învolbura în jurul steagurilor, al armurilor și lăncilor, toți oamenii păreau că ar fi mers prin apă. Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înainte. Înșfăcându-și lancea lungă, răcni: — La luptă! În depărtare, se auzeau detunături sporadice, de la poala muntelui. Apoi, deodată, răsunară neașteptat de aproape, dintr-o zonă împădurită de pe panta de sud-vest. — Au luat-o și pe scurtături! Din cauza ceții dese, steagurile inamice nu se vedeau clar, ceea ce neliniștea și mai mult forțele lui Nakagawa. Sebei strigă încă o dată. Glasul său răsună în inima muntelui. Unitatea de o mie de oameni a lui Nakagawa, care apăra muntele, era acum slăbită de atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a apuca să-și dea seama că se înșelaseră, dușmanul se năpustise deja ca o furtună. Sebei bătu cu piciorul în pământ, certându-și oamenii pentru delăsarea și neglijența lor. Unul câte unul, ofițerii îl căutau și, fie zărindu-i steagul de comandant, fie recunoscându-i glasul, se adunau grăbiți cu soldații în jurul lui, formând o adevărată armată. — Genba e la comandă? — Da, stăpâne! răspunse un vasal. — Câți oameni are? continuă Sebei. — Mai puțin de zece mii. Pe o linie de atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceașcă de sake mare și roșie zăcea goală lângă scaunul lui. Matsumura îngenunche într-un colț al cortului, apoi raportă ceea ce văzuseră. — Pe Muntele Iwasaki nu mai e nici un soldat inamic. Ne-am gândit că exista riscul să-și ascundă steagurile și plănuiau să ne pândească, așa că ne-am uitat peste tot, ca să fim siguri. Dar generalul de la comandă, Takayama Ukon, și toți cei din subordinea lui, s-au dus la Muntele Tagami. Genba bătu din palme. — Au fugit? râse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
opri calul și luă drapelul auriu al comandantului din mâna omului de lângă el. Păstra atâtea amintiri - îl ridicase în taberele sale, odată cu reputația de „Demonul Shibata“. Poftim, Shosuke. Du-l în mijlocul luptătorilor mei! Și, cu aceste cuvinte, îi aruncă brusc steagul lui Shosuke. Shosuke se aplecă înainte, apucându-l repede de coadă. Nu-și mai încăpea în piele de bucurie. Agitând stindardul un moment, strigă ultimele sale cuvinte în direcția lui Katsuie, care se îndepărta: — Cu bine, stăpâne! Katsuie se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adevărat propria onoare și care nu se codeau să moară pentru seniorul lor. „Ah, au mai rămas câțiva oameni onorabili în clanul Shibata,“ reflectă Shosuke, privind, fericit, chipurile din jurul lui. — Haideți! Să le-arătăm ce înseamnă o moarte fericită! Punând steagul în mâinile unui războinic, se repezi înainte, grăbindu-se la apus de satul Yaganase, către crestele de miazănoapte ale Muntelui Tochinoki. Când mica forță de nici patruzeci de oameni luă hotărârea de a porni înainte, aceștia manifestară un spirit mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acel cap nu-i aparținea lui Shibata Katsuie, ci lui Menju Shosuke, căpitanul pajilor săi. — L-am omorât pe Katsuie! — Am ținut în mână capul seniorului din Kitanosho! Împingându-se și îmbrâncind, făceau văzduhul să răsune de strigătele lor. — Stindardul! Steagul auriu! Și capul lui! I-am luat capul! UN PRIETEN ADEVĂRAT Katsuie abia scăpase cu viață, dar armata lui fusese zdrobită. Până în acea dimineață, stindardul clanului Shibata, cu emblema sa aurie, fluturase în apropiere de Yaganase, însă acum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în apropiere de Yaganase, însă acum nu se mai vedea decât drapelul lui Hideyoshi. Strălucea viu în lumina puternică a soarelui, impresionându-i pe toți cei ce-l vedeau, ca simbol al unei realități ce transcendea înțelepciunea și puterea obișnuită. Steagurile și flamurile armatei lui Hideyoshi - care se întindeau de-a lungul drumurilor și acopereau câmpiile - ofereau un măreț spectacol al victoriei. Stăteau strânse atât de dens unele în altele, încât semăneau cu o ceață aurie. Soldații începură să-și mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ikeda Shonyu. Cu al doilea său fiu, Terumasa, alături, închina cești cu sake. Atât tatăl, cât și fiul stăteau pe taburetele de campanie, așteptând ora plecării. De obicei, când era anunțată pornirea trupelor, se sufla în cornuri, erau bătute tobele, steagurile se desfășurau și armata începea să-și croiască, maiestuos, drum prin cetate. Cu acea ocazie, însă, călăreții fură lăsați în grupuri mici, de câte doi sau trei; în fața și în spatele lor erau plasați pedestrași; flamurile rămăseseră împăturite, iar armele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o cale șerpuitoare, de-a lungul Râului Yodo. Când ajunseră în Fushimi, cam patru sute de oameni le ieșiră în întâmpinare la trecerea râului. — Ale cui sunt aceste drapele? întrebă Hideyoshi. Generalii își îngustară ochii, bănuitori. Nimeni nu putea identifica uriașele steaguri cu ideograme chinezești negre pe fond roșu. Mai erau și cinci flamuri aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a lunii, iar expresia de pe chipul lui dădu de veste că sosise momentul. Pregătirile pentru bătălie se încheiară în timpul nopții. În ziua a douăzeci și opta, armata lui Ieyasu porni spre Muntele Komaki, în tunet de tobe și fâlfâit de steaguri. Nobuo se întorsese la Nagashima, dar, când primi un raport al situației, se grăbi imediat spre Muntele Komaki, unde-și uni forțele cu Ieyasu. — Am auzit că numai armata de-aici a lui Hideyoshi numără peste optzeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
știa că Hideyoshi se temuse de Nobunaga și-l respectase mai mult decât pe oricine altcineva. Acum, nu exista nimeni care să-i inspire o teamă sau un respect mai mare decât Ieyasu. În dimineața aceea, nu se mișcă nici un steag din toată tabăra de pe Muntele Komaki. Era aproape ca și cum s-ar fi dat ordine stricte să nu se reacționeze la micile incursiuni de atac ale armatei apusene, care urmăreau să verifice hotărârea oștirii din răsărit. Se lăsă seara. O unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
războinici care erau gata pentru victorie sau pentru moarte. Era a șasea zi din Luna a Patra. Așteptând până în puterea nopții, cei douăzeci de mii de oameni ai lui Shonyu plecară, în sfârșit, din Inuyama, în cel mai mare secret. Steagurile erau coborâte, copitele cailor învelite. Călărind prin noapte, ajunseră, în zori, la Monoguruizaka. Soldații își consumară merindele și se odihniră un scurt răstimp, după care merseră înainte și-și făcură tabăra în satul Kamijo, de unde fu expediată o grupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o privire. Iscoadele se întoarseră repede să-i dea raportul lui Ieyasu. Desigur, informațiile despre pozițiile inamice soseau treptat. Ascultând știrile, Ieyasu începu să-și formuleze strategia. Între timp, se făcuse aproape Ora Șarpelui. Trecuseră cam două ore de când apăruseră steagurile inamicului pe muntele din fața lor. Ieyasu, însă, era calm. — Shiroza. Hanjuro. Veniți încoace. Încă așezat, privi în jur, cu o expresie senină. — Da, stăpâne? se apropiară de el cei doi samurai, cu armurile zăngănindu-le. Ieyasu le ceru celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unui coleg de la Colegiul „Codreanu” din Bârlad, începând cu 1947 până la căderea comunismului și chiar după. Dl. Alexandru Tacu are curajul să înfrunte orânduirea comunistă în mod deliberat, deschis. În loc de „Internaționala” cântă Imnul Regal, refuză apoi depunerea jurământului militar în fața steagului roșu și a comisarului sovietic, suportă condamnarea și etichetarea ca dușman al poporului, este închis și trimis pe la cele mai teribile închisori pentru exterminarea fizică, inclusiv lagărele de exterminare de la Canal, rezistă și apoi, revenit în libertate, continuă lupta de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
coleg profesor mi-a confirmat această posibilitate. Printre altele, aflu că la Craiova elevii dau note profesorilor, ceea ce nu corespunde vederilor mele. Președintele Băsescu inaugurează podul de peste Tisa, distrus în 1945 ca urmare a războiului, în timp ce la Bruxelles se înalță steagul României și al Bulgariei, cu ocazia intrării în Uniunea Europeană. Vreme extrem de rea, iarnă grozavă, soldată cu 21 de morți în S.U.A. Cei mai mari poluatori încep să plătească agresiunea împotriva mediului, dar pe lângă ei, plătim și noi, oamenii obișnuiți. Eu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
neștire... --După ce m-ai purtat printre egumeni și paharnici, lasă-mă să-ți vorbesc și despre oameni de rând. --Abia acum sunt numai urechi, amice. --Ascultă cum sună zapisul lui “Ion siimanul (infanterist în leafă n.n) di la steagul lui Alixandru bulucbașea (comandant de buluc, ceată n.n) și cu fămeia lui... Măriia” care spun: “Am vândut o casă a noastră care o am făcut cu a noastră cheltuială... care casă iaste... în dosul Chervăsării. Această casă o am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se roagă modest cu capul în jos, iar fariseul cu capul sus, stă mândru. În cealaltă scenă se văd cei doi fii, fiul risipitor păscând porcii, întoarcerea fiului și masa de bucurie. Fiul cel mare vine de departe cu un steag în mână. În ultimul registru de jos sunt reprezentați mai mulți cuvioși în mărime naturală. Nu toți pot fi identificați, întrucât unele pisanii sunt șterse sau deteriorate. În stânga ușii sunt 4 mucenițe: Ecaterina, Kiriachia, Varvara și Parascheva. Pe latura de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
priceput. Mereu atent la călugăr și preocupat de cele ce îmi arăta, am cam fost absent la cele ce se petrec în jur. Abia acum bag de seamă că pe lângă noi trec în trap întins mai mulți călăreți, cu un steag fâlfâind în vânt... Trece vodă spre palat, fiule. Cred că a fost plecat undeva . Să-l primim cum se cuvine! Mă dau mai aproape de bătrân și-i urmăresc fiecare mișcare. Când vodă - călare pe un cal negru cum îi mura
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]