38,669 matches
-
dar acum îmi închipui că era mașina de scris. — Cât urma să stea? — Până astăzi dimineață, mi-a spus că trebuie să prindă neapărat un tren. Polițistul făcu semn medicului că poate ridica cadavrul, apoi își scoase mănușile chirurgicale, își strânse trusa, își puse haina și părăsi clădirea. În geanta sa se afla într-o pungă de plastic foaia din mașina de scris. Și rămăsese acolo după ce vorbise cu barmanul de la bufetul gării și cu taximetristul. Uitase complet de ea la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
putea adormi, dar se liniști când îl văzu pe individul în halat alb cu o seringă în mână. Acum era convins că va adormi și va visa, nimic altceva nu mai avea vreo importanță. După execuție, unul din agenți îi strânse ziarele și țigările din celulă, le împături și le puse atent într-o pungă de plastic. Lipi patul de perete și mai aruncă o privire înapoi ca să nu fi uitat ceva. Nimic. Doar pereții obosiți și scrijeliți cu tot felul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă pe punte. Din semiîntunericul cabinei nu puteau decât să ghicească ce se petrecea deasupra. Restaurantele și toate sălile de pe vas fuseseră închise, paharele, vesela și șezlongurile fuseseră strânse, iar televiziunea cu circuit închis nu mai funcționa. Majoritatea călătorilor zăceau în cabine, doborâți de răul de mare, care îi făcuse să treacă peste limita indiferenței, dincolo, spre teama unei posibile catastrofe marine. A doua zi spre prânz furtuna încetă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Traian, întins în patul său mirosind a transpirație și lavandă, trăgea puternic aer în piept, își umfla cu el burta ce tremura ca o piftie și îl elibera apoi printre dinți, purtând mirosul greu și amar al gurii. Stăteam cu toții strânși în jurul patului și îi vegheam respirația, chiar și Cristi venise până lângă noptieră și îl privea pe unchiul cu o față somnoroasă. Era din ce în ce mai cald, pereții se tot apropiau de noi, iar aerul, cu fiecare respirație a lui, se făcea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bobițe de transpirație, care apoi o luară în jos spre tâmple și spre obraji, întinzându-se până spre ceafă. Ne uitam cu coada ochiului unii la alții și ne vedeam chipurile brăzdate de șiruri fine, sărate și incolore ce se strângeau și se adânceau mai mult între riduri. În jurul patului ni se părea că îmbătrânim mai repede, dar nu îndrăzneam să spunem. Apoi intră mătușa Aura și puse pe noptieră cele trei bucăți de sfoară pentru momentul în care unchiul Traian
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu cafea, iar mătușa a trebuit să iasă repede. Se mai opri un pic lângă cruce, dar nu ca să plângă acolo, ci ca să culeagă o așchie de lemn căzută lângă perete. Atunci unchiul a început să tușească, noi ne-am strâns mai aproape. Stătea întins între cele două perne ce se înălțau de-o parte și de alta a tâmplelor, mâinile le ținea sub pătura pe care mătușa i o ridicase până sub bărbie. De sub pătură burta îi tremura în ritmul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fim iar tineri. Apa de la bucătărie curgea peste buzele ceștilor din care am sorbit. Prin fereastră începuse să intre lumina de dimineață. Ne-am scos batistele și ne am șters ridurile transpirate. Burețelul mătușii ștergea încet fiecare toartă a ceștilor strânse una peste alta în chiuvetă. Monedele pregătite pentru unchiul pe noptieră reflectau lumina pe chipurile noastre. Cineva acoperi fața unchiului cu batista ca să nu se mai uite la noi. Îi întinse bine fiecare colț, astfel încât să nu facă nici o cută
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
batista ca să nu se mai uite la noi. Îi întinse bine fiecare colț, astfel încât să nu facă nici o cută și să nu se mai vadă cum unchiul mai suspina sub materialul alb cu chenar albastru. — Acum o să adoarmă. Mâna mătușii strângea tare burețelul ca să se scurgă de zoaie. Noi ne-am băgat repede batistele în buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să se asigure, cineva ridică batista de pe fața unchiului. — Uitați-vă că a adormit. Degetele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
gaura cheii, dincolo nu erau decât niște voci. Apoi, cu ochiul îndesat în ușă, clipea cu greu peste metalul clanței în dreptul căreia din când în când zăbovea șoldul mamei sau mâna tatei în buzunarul pantalonului. În camera lui Levi se strânseră cele mai multe jucării. Levi le iubea pe toate și le întindea pe covor la distanțe egale, se așeza apoi printre ele și aștepta să vină și mama să se joace. Dacă ar reuși să-și țină respirația, mama o să creadă că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lua. O săptămână Levi a fost un peștișor ce înota liber în cădiță, aluneca de pe scaun și se dădea de-a dura pe covor. Apoi se plictisi și începu să se joace cu o margaretă din burete. Până să o strângă mama și pe ea, margareta apucase să cânte și să danseze. Frunzele ei băteau din palme, iar petalele i se ridicau și coborau în ritmul muzicii din mecanism. Ca să nu dispară și margareta, Levi o înghiți și pe ea. Acum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lacrimi și începu să-și strige mama. — Știi vreo poezie? Copilul deveni isteric și bătu din picioare. Pe cine iubești mai mult? Vocea cucoanei răzbătea printre tijele crizantemelor. Copilul plângea în hohote, mâna lui se sufoca în palma ce-l strângea cu putere și se trăgea zadarnic în stânga și-n dreapta. — Pe cine iubești? Pe mama sau pe tata? Oasele lui fragile s-au frânt unul câte unul până când degetele i se umflară în palma ce nu le mai putu cuprinde
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
duse la ușa din spate. — Dar ce-am spus? Cucoana își ocrotea crizantemele cu dragoste la piept. — Nu se întreabă niciodată așa ceva un copil. Copiii sunt sensibili, nu știu ce înseamnă să iubești. Mama își ținea strâns de mână copilul, atât de strâns, că acesta urla ca din gură de șarpe. Atunci mama îl scutură puțin și îi spuse să se potolească. Acum copilul plângea și mai tare. Noi ne uitam la modul în care mama își arăta afecțiunea și la copilul care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În stație mama îl scutură din nou, apoi plecă trăgându-l cu forța după ea. În autobuz, toți simțeam regretul doamnei cu crizanteme și plânsul puternic din stație. La intersecție, 257 opri brusc și toți venirăm în față. Mâinile pasagerilor strângeau puternic câte o bară de aluminiu. Bara se încălzea repede și începea să toarcă. În mâna mea se încălzea punga albă cu Carrefour la mijloc. — Eu merg la Expoziție. Domnul cu merele roșii îi arătă biletul cu Expoziție tinerei de lângă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la Expoziție. — Și eu. Fata se întoarse brusc. Nasul ei în vânt îl lăsă fără replică. El se rușină și merele s-au rușinat atunci puțin. Măcar dac-aș fi avut niște flori. Ea îi privea haina neagră ce se strânse ca un cuib pentru mâinile ei. — Mie mi-ar fi plăcut narcisele. Era un dialog, toți am fost de acord cu asta. Părerile au devenit însă împărțite când veni vorba de ce avea să urmeze. Cucoana cu crizanteme era de părere
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
coborâră împreună: ea cu ghiozdanul pe umăr, el cu merele în plasă. 257 viră brusc la dreapta, apoi începu să fugă spre capătul orașului. Blocurile alergau la rândul lor, copacii săreau peste garduri, firele electrice se făceau spirale, șoseaua se strângea în urma autobuzului. Noi ne deplasam prin ploaie într-o carcasă metalică cu scaune, bare și oglinzi retrovizoare. Toți stăteau cuminți la locul lor, numai eu simțeam un gol în stomac și voiam să cobor. Respiram sacadat și înghițeam des în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ridice, în schimb își lipi urechea de dușumea, însă simți doar adierea de aer ce venea pe sub ușă. Inspiră adânc. Orele treceau unele după altele, egale și indiferente, asemeni pașilor ei pe care el încă încerca să-i audă. Își strânse picioarele în jurul prăjiturii de parcă ar fi dorit să o ocrotească, brațul stâng îi amorțise, dar rămase nemișcat. Acum respira odată cu vânticelul de sub ușă, și apoi din ce în ce mai încet. Nu știu ce s-a întâmplat, nu pot să deschid. Cred că s-a înțepenit
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nici unui cititor, mai ales dacă au trecut de o anumită vârstă. Se așază și ea pe canapea la capătul celălalt, se îndeasă în perne și își pune picior peste picior; apoi, cu foarte multă prețiozitate, își trece mâna peste părul strâns într-un coc în vârful capului. — Se pare că s-au terminat căldurile anul acesta. — Da, așa se pare. — În curând o să apună soarele. Va trebui să aprindem lumina. — Ceilalți unde sunt? — În sufragerie. — Ce-or discuta? — Nimic interesant. Probabil
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Dreptul fiind un „concept practic pur al rațiunii, care aparține liberului arbitru orientat de legile libertății”, Kant analizează condițiile de posibilitate a conceptului de ceea ce este al meu și al tău exterior. Un lucru exterior devine al meu, atunci când este strâns apropiat de propria mea persoană, astfel Încât, imixtiunea unei persoane străine, În Întrebuințarea lui, duce la afectarea mea ca proprietar. Condiția subiectivă a posibilității de Întrebuințare este posesiunea. „Ceva exterior ar deveni al meu numai atunci când eu aș putea admite că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se distinge de cel al dreptului căci ca să existe drept, trebuie ca activitatea reflectată atribuită unei persoane să fie exteriorizată prin acte materiale. 3. Dreptul În sens obiectiv și În sens subiectiv Cele două Înțelesuri diverse ale cuvântului drept sunt strâns legate Între ele. Dreptul este, În esență, o delimitare, o coordonare obiectivă a acțiunilor mai multor subiecți. O normă de conviețuire sau de coexistență. Efectul normei juridice constă În a atribui unui subiect o pretenție sau exigență față de un alt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
necesare studiului, creând instituții convenabil organizate pentru diferitele materii, cu școli de toate felurile și de toate gradele, cu biblioteci, muzee etc.” „Într-un sens și mai general, Îi revine Statului de a conserva patrimoniul moral al națiunii, de a strânge documentele istoriei sale, de a păstra vie amintirea gloriilor sale militare, artistice, științifice și a tuturor felurilor de activitate În care virtuțile inteligenței și inimii s-au manifestat Într-un mod exemplar”. Aceste aprecieri, deosebit de Însemnate, se detașează de simplele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu, șeful secției, era preocupat în permanență să găsească cele mai potrivite mijloace de a-i strânge pe toți componenții echipei sale sub același sceptru. Secretul lui, dacă se poate numi așa, nu era altul decât acela aflat la îndemâna unui om cu știința conducerii, de a se socoti egal cu toți colaboratorii săi, de a le acorda
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu nimic deosebită față de cele rămase pe retină în drumul parcurs. Merse cu o oarecare emoție lângă poartă, încercând să o deschidă. Nu fu cu putință. Alex, după ce deschise poarta, zise: - Aceasta e casa visurilor mele pe care le-am strâns într-un buchet pentru tine și Mihăiță! Uite, ai aici toate cheile! Ina, copleșită de eveniment, cu glas pierit, abia reuși să spună: - Tu m-ai zăpăcit cu totul, dragule, și-l îmbrățișă. I se alătură și Mihăiță care, ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
masa? - Cred că ar fi o idee bună! Mâncară împreună. Conversația din timpul mesei se reduse la un dialog marcat de convențional. Ina își privi din când în când ceasul, semn că e pe punctul de a pleca la slujbă. Strânse însă mai întâi vasele de pe masă și i spuse lui Alex: - Lasă-le așa în chiuvetă, mă ocup eu de ele diseară, când mă întorc. - Pot să spăl și eu două farfurii, nu crezi? - Bine, bine, mă grăbesc, la revedere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mașină. Srăinul srtigă: dă-mi vreo prăjină. Să mă pot agăța. Că mă duce apa. Căută. Găsi. Când se întoarse, să i-o întindă, nu mai era cui. Salvatorul dispăruse, înghițit de viitură. Turista rămase cu ochii holbați. Copiii o strângeau de picioare. și izbucniră, cu toții, într-un plâns comun, și zgomotos, care-l acoperea pe cel al revărsării de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e necesar să mă opresc. Faptul este arhicunoscut. Însă, asupra vânătorului și a braconajului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-i fie necesar și de vreun folos așa ceva. Apoi, și-au extins colectarea de taxe și impozite, la orice categorie de năpăstuiți, de la țigăncile umblând cu ghiocul, și cu descântecele, până la cei care vindeau sau nu o cană de lapte, strângeau, bani, de parcă i-ar fi apucat turbarea, după sunători de pleașcă. Apoi, au trecut la decapitarea pensiilor. Au tăiat din absolut fiecare pensie. Mare scandal a fost cu pensiile militarilor de rang înalt, în special a generalilor, pe care i-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]