4,463 matches
-
telefoane adresându-și câte-un cuvânt la răstimpuri. Ploaia După zile caniculare, începe ploaia ... picături străvezii se scurg pe geamuri, ca niște lacrimi, cerul se învinețește și plouă, plouă perdelele s-au umflat, parcă se feresc de șiroaiele fierbinți, primii stropi sunt dulci ca laptele fiert, lalelele mai păstrează mult timp, după ce ploaia încetează, perle aurite pe florile arcuite ca niște cupe în care se îneacă cerul întreg și nopțile încețoșate de vise. Răsărit Spre răsărit, soarele, retezat pe jumătate, dă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plângă macii roșii, rătăcitori prin lunci. Să strig că sunt copilul uitat de Dumnezeu în nemurirea morții, cum i-am cerut chiar eu... Mă doare iar, cum seara ... Se-ntunecă speranța și moare câte-un pic; Mai dă-mi un strop de ziuă, sau nu îmi da nimic! Cu limbile de fiară mă lupt să-mi apăr locul Dar, mai puternic, răul îmi arde iar norocul ... Clipește lumânarea de-atâta ură-n noapte Și ruga mea se stinge și pleacă mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în oase; Și de atâta tăvăleală, Ne erau hainele scorțoase... Brusc, mă trezesc în timpul meu, Azi, parcă, nu mai e așa; Dar îmi voi aminti mereu, C-am fost și eu copil... cândva! Mi-este dor de tine... (Mamei mele) Stropi de ploaie leneși bat în geamul meu, Vântul suflă tare, când o să mai stea? Norii se prăvale, aerul e greu, Ploaia bate-n geamuri și pe fața mea! Moartea te atinse prea de timpuriu Și din vremi trecute, amintiri mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Te-aștept în vis, nu pot în altă parte, Dar nepăsarea ta mă înfioară! Ești ca o floare prinsă într-o carte, Care păstrează-un iz de primăvară. Aș da ... Annei! Aș putea să-mi dau și viața pe un strop de fericire, Să-mi dau chiar eternitatea pentru-o clipă de iubire, Iar din lacrimile toate, un torente-aș vrea sa fac Și le-as strânge în oceane, numai să îți fiu pe plac! Aș preface toți ciulinii, prăfuiți, de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iubito, îmbrăcate în mister; Ți-aș da ntreaga Galaxie, chiar întregul Univers, Iară timpul care zboară... l-aș preface într-un vers. Aș da ce-a rămas din viață pentru-o clipă de iubire, Aș da chiar eternitatea pe un strop de fericicire! O dragoste își caută magia! Prin timpurile albe, de argint, O dragoste își caută magia, Dar clipele o-nșeală și o mint, Lăsând în urma lor doar nostalgia Bătând din aripi vrea să se ridice, Dar zborul ca un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mea profesională a împletit drumurile Sucevei cu cele ale Bacăului, unde locuiesc în prezent. Viața m-a încercat cu de toate, ca pe fiecare dintre noi, dar mi-a dăriut bucuria unei profesii prin care pot alina, măcar cu un strop, suferințele altora. Am urmat Școala generală la Bacău, cursurile Liceului sanitar la Suceava (1973 - 1978) si am absolvit Scoala Sanitară Postliceală la Bacău. Activitatea mea literară nu este semnificativă. Câteva poezii și povestioare pe site-ul Esențe sau Cleopatra este
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și c-am râvnit, zeci de milenii, La nobilul titlu de OM! Izvoraș cu apa lină Izvoraș cu apa lină, Lină apă și puțină, împletit în gard de spini, Cu-ntuneric și lumini. Pentru suflete curate, Drum de flori înmiresmate, Strop de rouă să aline Focul care arde-n tine. Mie, floare în cunună, Lacrimi calde peste strună, Ochi de cer la colțul zării, Strajă-n poarta neuitării. Și pe-o geană nrourată, Ie și bujori de fată; Tăciuni negri de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
deoarece împăratul nu și-a numit încă succesorul. Lui Tung Chih nu i se permite să stea cu tatăl său, deoarece Curtea consideră că acest lucru ar fi prea răscolitor pentru copil. Mă supără hotărârea lor. Eu cred că orice strop de afecțiune arătată de către Majestatea Sa lui Tung Chih i-ar rămâne copilului în amintire pentru tot restul vieții. Nuharoo mă acuză de faptul că, spunându-i lui Tung Chih că tatăl lui va muri, pun un blestem asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încît să-mi spună mie întreg adevărul. Stă și se tânguie înspăimîntat de violența neînfrînată cu care e judecat nefericitul lui gest de a fi luat-o de la capăt la bătrânețe și de a fi căutat, ca orice muritor, un strop de fericire până în ultima clipă... Celălalt fiu pare mai ponderat în exprimare, are judecăți despre inteligența tatălui și a mamei vitrege, s-ar părea că se ține la distanță, e ironic, vrea să fie mușcător... citiți însă... ...Tată, nu vă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
MARCEL TANASACHI Vor cînta plopi Spre cerul - zidire, Ploi, stropi, O limpezire. Din versurile unui poet nebun Pe drumul din pîclă se lasă noaptea. În abur, galben, se desface craiul. Cine ar putea, dimineața, să cînte stelele, din trifoiul înflorit, mai bine decît prepelița? Draga mea, m-am născut într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cam cald, așa, și mirosea a paie Încinse. Îmi vedeam liniștit de treaba mea. Și deodată - uitați-vă la mine, că sunt om bătrân și ziceți că mă apuc să vorbesc prostii - deodată Dumnezeu parcă Începu să picure din cer stropi de miere, văzduhul mirosea a iasomie, a lămâie și a scorțișoară, iar un vânt lin Împingea mireasma prin tot satul. Nu era nevoie să Întorc capul ca să știu cine trecea pe drum, dar l-am Întors, căci m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu progenituri nevrednice să afle unde și când aveau să se desfășoare procesele. Soldații stăteau țepeni, cu privirile pironite undeva, dincolo de piticania cu căpățână cât dovleacul și care se Învârtea prin zăpadă În jurul lor, Înjurând și azvârlind laolaltă cu vorbele stropi mari de scuipat. Locotenentul tocmai le explica, dând și amănunte, cum pușcăriașii vechi aveau să-i supună la fel de fel de perversiuni, când Biberu, așa țeapăn cum era și cu automatul pe piept, se prăbușise, drept ca o scândură, În zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet să nu‐ mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s‐o‐ ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simți‐o‐voi odată umbrind mormântul meu ... Mereu va crește umbra‐i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă‐ntriste zidiri de țintirim ; Mormântul să ni‐l sape la margine de râu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mă uit și‐n ochii Ei... De când o călătoare într‐un amurg a mers Pe drumurile tale de astre, univers. Cu toată măreția și frumusețea ta, ca pe‐ un pocal de aur în mâini te‐aș ridica, Iar când un strop de rouă te va răsfrânge‐ ntreg, Mă voi pleca, pe‐ o floare de in să te culeg. Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal ‐ d. 6 aprilie 1984) „E... un poet de cele mai multe ori vechi, sentimental, melancolic, însă un grandilocvent
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet să nu‐ mi plângi; Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu... s‐o‐ ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi ; Simți‐o‐ voi... umbrind mormântul meu... Mereu va crește umbra‐ i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să.. ne ducă‐n.. zidiri de țintirim Mormântul să mi‐l sape la margine de... , Ne pună‐ n
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ai inima pustie Atâta timp cât eu mai sunt încă în viață. 148 Să vii încet voioasă, aproape, lângă mine, Cu dorul cel dintâi și zâmbetul pe față. Află că îmi dau viața întreagă pentru tine Cât va pulsa în mine ultimul strop de viață. Căci Dumnezeu ne‐a dat în dar acest destin Să respectăm convinși porunca grea a sorții, Noi demni să suferim, dar să trăim din plin Viața fără patimi până la ceasul morții! Bucium, 24.02.2006 VIS NEÎMPLINIT Iubesc
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și aforisme (2002), „Parfum de spini”, cu aceeași tematică, (2003), „Educator adevărat” - proză scurtă (2004), „Toamna la Copou” - proză (2005), „Lumina educației” - micro‐antologie de texte psihopedagogice (2005), „Vâslaș în luntrea vieții” (2006),„Acorduri pe strune de vioară” (2007), proză ”Stropi de înțelepciune” - aforisme (2006), „Trompeta cu surdină” - poeme în proză” (2008),” Cântecul lebedei”‐ poeme, Editura Cronica, Iași, 2009. 165 MAMA Aveau o casă plină de copii frumoși, sănătoși, harnici și poznași. Grijile, animația necontenită, bucuriile și necazurile constituiau viața familială
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
palate În van clădim, în van. Vezi, mamă, cine bate? E vântul, altul cine, E vântul călător. Copii trudiți ca tine, N‐ aștepte nici un bine Venind la pragul lor. Vezi, mamă, cine plânge? ‐ E ploaia care‐și frânge În geamuri stropii grei, Așa ca ochii cei Ce‐ n lacrimi se vor stânge Că n‐ au putut răsfrânge Norocul vieții‐n ei. Constantin Poenaru S‐ a născut la 4 mai 1951 în localitatea Mociu, ju dețul Cluj Primele 4 clase le‐ a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
că aveai doar una sau două din zece șanse de succes. Aici trebuie negreșit să fie mâna cerului. Dar ce s-a întâmplat în zilele următoare? Și cum ați reușit să ajungeți până aici? Kumataro îngenunche respectuos, aparent, fără nici un strop de mândrie pentru că făcuse ceva vrednic de laudă. — Ne-a fost puțin cam greu să ieșim din castel, dar adevăratele probleme au început după aceea. Forțele clanului Araki erau postate la palisadele de lemn, ici și colo, așa că ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care duceau lectica pe umeri îl urmară pe Shojumaru prin poarta palisadei. Când văzură cât de calmi arătau băiatul de treisprezece ani și războinicul infirm în timp ce intrau în tabăra lor, sângeroșii și flămânzii soldați nu mai prea putură simți nici un strop de mânie, cu toate că aveau în față dușmanii. Acum înțelegeau că inamicul purta acea bătălie cu o hotărâre și o perseverență egale cu ale lor, astfel că îi înțelegeau, ca războinici, pe emisari. În chip ciudat, simțeau chiar și un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă într-o jerbă de apă, cu un sunet îmbucurător, iar stropii împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
anunțat Mitsuhide, focul fu răspândit de la o feștilă la alta, până când numărul luminilor păru să se multiplice aproape la nesfârșit. Apoi, ținând torțele sus, vasalii plecară unul după altul, urmând avangarda. După ce străbătură cam o jumătate de leghe, începu ploaia, stropii împroșcând flăcările torțelor. — Se pare că oaspeții din castel încă nu s-au dus la culcare. Poate vor petrece toată noaptea. Mitsuhide nu remarca ploaia. Când se răsuci în șa, privind înapoi spre lac, enormul donjon al Castelului Azuchi păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
simțea atât de împăcat, încât se îndoia chiar și el. Era conștient chiar și de o dorință de a râde. „Deci, am alunecat și eu în sus.“ Chiar și când își imagină chelia lucitoare a lui Mitsuhide, nu simți nici un strop de dușmănie. Și el era om și făcuse ceea ce făcuse din furie, presupunea Nobunaga. Propria lui neglijență era cea mai mare gafă pe care o făcuse și-i părea rău că mânia lui Mitsuhide se transformase în nimic mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ordonă să-i pregătească un kimono albastru subțire, ceremonial, în care să moară. Și aduceți-mi o pensulă și cerneală, ceru el, amintindu-și să le scrie o scrisoare soției și fiului său. Ora Calului se apropia cu repeziciune. Fiecare strop de apă potabilă era esențial pentru viața oamenilor din castel, dar, în acea zi, Muneharu ordonă să i se aducă o găleată plină, pentru a se spăla de murdăria adunată pe trupul său în timpul celor patruzeci de zile de asediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de lănci, lănci de săbii lungi și chiar lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii căzând morți în apă și stârnind cu stropi. Curentul mocirlos se învolbura în jur. Sângele înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între timp, prima unitate de sub comanda lui Nakagaba Sebei lăsase lupta din aval în seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]