3,567 matches
-
prin fel și fel de intersecții atentă la priorități.Totul pentru ea avea o logică perfectă, nu admitea niciun fel de greșeala, se ”penaliză” drastic, pentru că începuse să iubească viața în adevăratul sens al cuvântului. - Pe mâine! Noapte bună!.. SURPRIZĂ Studenția Laurei începuse cu o perioadă de aur. Lăură închiriase împreună cu alte trei colege un apartament în Colentina și fiecare dintre ele avea propria cameră. Își decorase cameră cu postere mari, greu de găsit pe vremea aceea, isi improvizase o mică
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ironic, dar acesta era genul de declarație pe care Lăură o așteptase, recunoscând că stăm de puțin timp împreună. Lăură râdea, arătându-și dinții albi și mărunți. - Totul se va sfârși curând. Va trebui să plec, peste doar un an...studenția mea ia sfârșit. - Unde vrei să pleci? - La datorie. Unde va vrea Statul român să plec, aici nu e după voia ta, ci după voia țării... - Normal. Te înțeleg perfect. - Sper că nu ți-ai făcut prea multe iluzii... - Ba
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vrea Statul român să plec, aici nu e după voia ta, ci după voia țării... - Normal. Te înțeleg perfect. - Sper că nu ți-ai făcut prea multe iluzii... - Ba da. Dar nu ai spulberat nimic. Zâmbi. - Tu îmi dai nostalgia studenției. - De ce? - Îmi amintesc cum am venit prima dată aici, în Capitală. Totul mi se părea închis. Ca si cum toată lumea vorbea cifrat. - Probabil așa și era, zise Lăură. Respira adânc. - Și numai eu mă exprimăm clar. - Cunosc senzația asta. Îl privea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din bătrâni. Eu sunt foarte apopiată de nevastă lui I.C, și ea mai calcă strâmb uneori, știu de la un scriitor de la cenaclu căruia i-a fost amantă, dar e o femeie distinsa, inteligență, a fost Miss pe vremuri, în studenție și arată extraordinar de bine și acum. Parcă nici nu mai aveau chef să se sărute, nici nu le mai ardea de dragoste, după fazele surpinse în direct, așa că și-au spus noapte bună. El n-a putut să doarmă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
încătușat în propriul eu, scriind mereu la persoana I. Ea continuă să-și schimbe mereu look-ul, să-reînvie scene apuse, fapt care o făcea puțin artificială, dar era mult mai calculată și în același timp mai agresivă, pe masura ce anii de studenție urmau să ia sfârșit. Urma să fie distribuită într-un nou rol și simțea o oarecare teamă, o dureau mult amintirile legate de el și mai ales iminentă depărtării. El avea ,,probleme grave" la frontiera de Est a țării și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la rolul ei de agent secret.Telefonul din nefericire a scos în evidență tot ceea ce avea să urmeze. Imad o anunță fericit că va sosi cât de curând în România și-i propunea ca loc de întâlnire-Iașul, tărâmul pierdut al studenției lui și avea nevoie imperioasa de glasul ei ca să-și amintească de nouă dimensiune a distanței dintre ei.. Lăură simțise nevoia acută de a-l proteja și nu mințise când îi spusese că în gândul ei va fi doar el
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
târzie. Ea era de acum un simbol pentru el, mama copilului lui, răsplată finală a „aventurilor” lui de cavaler modern, școlit în Europa. Era la rândul lui liber, se dezbrăcase de hainele religiei musulmane, pentru că în toți acei ani ai studenției și ai războiului civil , devenise adeptul filozofiei lui Kierkegaard, și credea cu tărie în putință de a pași dincolo de teama de întuneric. Trebuia să meargă înainte, chiar dacă asta era o nebunie extremă, dar nu-și asumă riscul de a face
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
opinia Laurei, care dedusese din câtă arabă știa ea că vorbea cu tatăl său, care îi reproșa absența din sânul familiei și-i cerea un raspuns categoric la ceea ce se întâmplă. Laudă a mai auzit doar: România, Lăură, nu din studenție, la Beirut, la ambasada, frânturi doar...și gata.. I-a cerut câteva explicații de îndată, lăsându-l să înțeleagă că a descifrat mai bine de jumătate din conversație. Atunci el i-a destăinuit adevărul: era fiul unui diplomat, în relații
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
moduri de supraviețuire. Ceea ce face Gail Kligman, în al doilea rând, este să zdruncine spiritele vestice contemporane din liniștea istoriei lor ferită de totalitarisme. Atât de ferită încât a făcut posibilă întrebarea pe care mi-au pus-o în 1995 studenții de la Cornell University: „De ce voi românii vă urâți copiii?”. Gail Kligman a răspuns în locul nostru, cu luciditate, cu simpatie comprehensivă și cu empatie asumată. A răspuns academic și simplu, pentru cercetători, pentru politicienii mereu ispitiți să controleze statal facultățile reproductive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a împins către literatură. C.Ș.: Scrii greu? A.B.: Primele volume le-am scris ușor. Acum scriu foarte greu. C.Ș.: Atunci când lucrezi ai nevoie de o anumită ambianță? Un loc anume? Un timp anume? A.B.: Pe vremea studenției scriam foarte ușor noaptea, după ce se culcau colegii. Acasă scriam toată noaptea la lumina lămpii, în timp ce dormeau ai mei. De atunci, din acea perioadă, m-am obișnuit să scriu numai noaptea. C.Ș.: Și ziua? A.B.: Ziua revăd ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de niște versuri ale lui pe care le-a citit în acel cenaclu: „De pe Neva, Aurora scuipă sfinții-n mănăstiri...”. Ce cale lungă până la Ioan Alexandru de azi. O distanță extraordinară. Cu el am fost foarte bun prieten în perioada studenției, înainte de a se muta la București. A făcut un an sau doi la Cluj și după aceea a plecat la București. Făcea furori cu poezia lui și, dintr-o dată, după studiile germane, a cotit-o spre imne. Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Alexandru, din faza de început, când era Ion, mie îmi place mai mult decât Ioan Alexandru, acum, în faza imnelor. În orice caz, Ioan Alexandru a devenit cu totul altul decât acel Ion Alexandru pe care l-am cunoscut în studenție. C.Ș.: Prin 1982, într-un interviu, spuneai că una dintre dorințele pe care le aveai era aceea de a te muta la București. A.B.: Cum să-ți spun, toți prietenii mei literari, cu excepția lui Zaciu, Papahagi și Ion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
amator. De mic își dorea să urce pe cărări ce abia se vedeau de sub vegetație. Iubea dealurile și munții, iubea înălțimile. Nu era profesionist. Iarna îi plăcea să schieze. A învățat după prima sesiune de examene, în anul întâi de studenție, într-o tabără, la Poiana Brașov... Doamna învățătoare s-a oprit. Își ștergea lacrimile ambiționate să curgă pe obrajii ei palizi. Începu să plângă încet, mocnit. Eugen se ridică îngrijorat. Ar fi dorit să plece. Se simțea vinovat de reacția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vederea, preciză Iuliana cu voce scăzută. Acest aspect l-a demoralizat și pe el și pe noi... Este așa, doamna aceasta, o mare specialistă? ... O cunoști de mult timp? - ... Da, este specialistă apreciată și peste hotare. O cunosc din vremea studenției sau..., cred că o cunosc, după nume, în caz că nu este o coincidență... Se putea căsători între timp și nu s-ar mai numi Pavelescu... Aceea la care mă gândesc era în primul an și eu..., eu cred că eram prin
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
despre Iustin, ci pentru că le făcea plăcere să se plimbe împreună, să vorbească, să se bucure de puținul timp liber pe care-l aveau, despovărați de gânduri încărcate de griji. Și-au mărturisit multe amintiri din copilărie și din vremea studenției. El studiase în București. Obținuse loc de muncă în Craiova, așa cum și-a dorit, dorind să-și dedice munca, priceperea și dorința de a ajuta oamenii locului și nu numai. Preocupat în permanență de specializare, s-a pregătit Tainicele cărări
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deopotrivă, în privirile lui Eugen și ale Iulianei, provocate de precizarea ei cu privire la legătura ei cu Iustin. Nici prin gând nu i-ar fi trecut ce întrebări îi rodea pe cei doi în acele clipe. Eugen se întorsese la anii studenției: „Să-l fi cunoscut pe Iustin în perioada aceea... în Tainicele cărări ale iubirii care o curtam eu și ea m-a refuzat? Asta să fi fost cauza? Laura este femeia despre care mi-a povestit că a iubit-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sosit care, plin de catrafuse estice, se minuna de frumusețea mobilierului camerei, de gustul bun al conservei de pește în sos de roșii, lăsată de Mirel, dar se și întreba cum va putea el răzbi în acea condiție complet nouă. Studenția târzie a ambelor personaje și-a spus cuvântul asupra prieteniei lor care, în sfârșit, a devenit una materială, a căpătat substanță, depășind faza schimbului de scrisori. Acesta a rămas, de-a lungul anilor, un atribut esențial al acestei prietenii. Viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
că venim în instituții construite de ceilalți. Le dărâmăm. Dar nu sunt supărat pe ea, o iubesc, a fost unul dintre primii profesori „adevărați“ pe care i-am cunoscut... La radio cântă Peter Gabriel, îl ascult cu plăcere, ca în studenție, doar este 23.30. Nici măcar nu am reușit să beau un pahar de vin de masă. Am cumpărat vin la 23.000 de lei litrul făcut din zahăr și șosetă nespălată de Odobești, mi s-a urcat la cap imediat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
o enervare, ci doar să scriu, pur și simplu. Este aproape ora 2 dimineața, ora unei binecuvântate lucidități. Ea trebuie verificată cu orice preț, pentru că, de fapt, ne întâlnim atât de rar cu ea. O cunoșteam bine pe vremuri, în studenție, în timpul „bairamurilor“ din studenție - mai bine zis la sfârșitul acestora, spre orele 3-4 dimineața, când sufletele tinere și nerăbdătoare ce eram își propuneau să muște cu nesaț din carnea vieții. Revin: am ieșit în oraș cu trei prieteni intelectuali, chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
să scriu, pur și simplu. Este aproape ora 2 dimineața, ora unei binecuvântate lucidități. Ea trebuie verificată cu orice preț, pentru că, de fapt, ne întâlnim atât de rar cu ea. O cunoșteam bine pe vremuri, în studenție, în timpul „bairamurilor“ din studenție - mai bine zis la sfârșitul acestora, spre orele 3-4 dimineața, când sufletele tinere și nerăbdătoare ce eram își propuneau să muște cu nesaț din carnea vieții. Revin: am ieșit în oraș cu trei prieteni intelectuali, chiar foarte intelectuali, în sensul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
dădeam pe băutură. Mă înscriam în tot felul de societăți doar pentru că dădeau petreceri la care băutura era foarte ieftină; chiar dacă era servită în pahare oribile de plastic. Când se gândesc la vremurile de altă dată, oamenii spun că zilele studenției au fost cele mai frumoase din viața lor, dar eu nu prea sunt de acord cu asta. Îmi place faptul că acum îmi permit să beau bere dintr-un pahar ca lumea și nu trebuie să beau vin cald în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să ajungă acolo înseamnă că e foarte bun. Și îi văd că au probleme psihice din cauza dezrădăcinării, însingurării, a faptului că nu au luat în seamă dificultățile relaționale. S-au lăsat, s-au lăsat, s-au lăsat... Să văd floarea studenției românești la Paris cu astfel de probleme, ça fait mal! Sunt tot felul de oameni care vin la spovedanie: cu ce să încep, prostituate și homosexuali, oameni care fură, hoți... Țigani? Țiganii vin mai rar la spovedanie, știți cum e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
el însuși ce i s-a întâmplat. — Am îngițit trei melci. De ce naiba ai făcut așa ceva? l-am întrebat eu. — S-a întâmplat în anul în care m-am mutat la cămin. Erau tot felul de disensiuni între boboci și studenții mai mari și au ținut din aprilie până prin septembrie. Am început să discut cu studenții mai mari ca repezentant al bobocilor. Erau extremiști de dreapta care vroiau să pună lucurile la punct cu săbii de kend½1, refuzând tratativele. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ești un fericit, spuse Nagasawa. Poate tocmai pentru că era afemeiat locuia Nagasawa la cămin. Altfel nu-mi explic de ce stătea aici când dispunea de posibilități financiare nelimitate. Presupun că tatăl lui l-a forțat să stea cei patru ani de studenție în cămin, de teamă să nu se țină numai de prostii o dată ce se trezea în Tokyo. Pe Nagasawa, însă, nu-l deranja viața de cămin și cele câteva reguli pe care trebuia să le respecte. El obținea permisiunea să lipsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am coborât din tren și am luat autobuzul. Până la mine acasă nu am mai vorbit decât despre atmosfera de pe străzile capitalei și despre cât de mult s-a schimbat Tokyo. Apoi, Reiko mi-a spus câte ceva despre anii ei de studenție, iar eu i-am povestit despre singura călătorie pe care am făcut-o la Asahikawa. Au trecut zece luni de când n-am mai văzut-o pe Reiko, dar mă simțeam foarte calm și liniștit în prezența ei. În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]